21,673 matches
-
acestea fuseseră deja scrise și răspîndite în anii precedenți, pentru că erau în mod evident foarte cerute de public, însă Grigorie le-a adunat și le-a inclus în 592 în opera mai cuprinzătoare. Scrierea se încheie cu cartea a opta, redactată în 587, „întru slava mărturisitorilor”, care se deosebește de cea dinainte deoarece vorbește despre mărturisitori*, și ei, firește, tot de origine galică. b) Operele minore La sfîrșitul Istoriei francilor, Grigorie vorbește despre sine și despre operele sale. în afară de cele amintite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
morală în Iov. Leandru a scris și cîteva opere împotriva arienilor, însă pînă astăzi s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), dedicat surorii sale, Florentina și redactat în 589, la sfîrșitul conciliului din Toledo. Aici scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, precum și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. Bibliografie. Ediții: PL 72
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în operele exegetice ale lui Isidor nu există dezbateri care să aducă noi argumente sau să ajungă la noi rezultate, însă izvoarele antice, Ieronim și Augustin în primul rînd, sînt foarte mult exploatate de scriitor, care vrea să obțină compendii redactate cu spirit enciclopedic, adică vrea să concentreze cît mai multe informații și reflecții într-un spațiu cît mai redus. Isidor intenționează să reia învățătura lui Origen, chiar dacă îl cunoaște doar din traduceri, pentru că îl consideră cel mai mare dintre exegeții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dedicată și împăratului din Occident, Valentinian al III-lea; restul scrierii este însă la persoana a doua singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității. Autorul își propune să redacteze pentru ei un compendiu al „tradiției credinței ortodoxe și apostolice” și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția e realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutații a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră cîteva dintre ele (6), Chiril respinge
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
familiei imperiale; de altfel, violența replicii ne face să ne gîndim că existau realmente niște divergențe acolo, deoarece Pulcheria, cel puțin, trecuse deja de partea lui Chiril. Oricum, acesta, întors la Alexandria după conciliul de la Efes, s-a grăbit să redacteze o Apologie a împăratului în care respingea acuzația că a vrut să producă dezbinări la curte, afirmînd că a acționat astfel pentru că, în calitate de preot, considera că e de datoria lui să le arate credincioșilor temeiurile dreptei credințe și să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
douăsprezece teze de către Teodoret (Evoptsios, episcop de Ptolemais, în Pentapolis, îi trimisese lui Chiril scrierea lui Teodoret). în nici unul din texte (ce s-au păstrat și în traducere latină și siriacă) nu este menționat Efessul, așa că trebuie să fi fost redactate în prima parte a anului 431. în fiecare din ele, Chiril procedează sistematic: reproduce de fiecare dată un anatematism, urmat de obiecțiile adversarilor și apoi de propriul răspuns. în scrierea contra orientalilor, apărarea se sprijină în mai multe cazuri pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
numerotarea tradițională. Epistolele se referă la anii 414-442. Chiril devine patriarh la 17 octombrie 412; cum epistolele sărbătorești erau citite în general de Bobotează și, ca atare, erau pregătite și trimise cu mult înainte, epistola pentru anul 413 fusese probabil redactată de Teofil, ceea ce explică absența ei din dosarul lui Chiril. Mai greu de explicat este însă absența ultimelor două (Chiril a murit la 27 iunie 444). în general, după un scurt preambul cu expresii de circumstanță, epistolele invită la sărbătorirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau de cea din Palestina. O adnotare pe marginea unui manuscris al unei scrisori a lui Filoxen din Mabbug conține numele lui Ioan, menționat în legătură cu un sinod al teologilor neocalcedonieni ținut la Alexandria între 514 și 518; Ioan ar fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Exactitatea notei a fost însă pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar, împreună cu epistola sinodală, o apologie a conciliului de la Calcedon, potrivit căreia acest conciliu era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele șapte este, conform manuscriselor, opera „lui Leonțiu scolasticul bizantin, compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaînțelept filozof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu și că scrierea e redactată după 560. în ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui „Leontie, prezbiter de Constantinopol”, și publicate în PG împreună cu operele lui Leonțiu din Bizanț, acestea trebuie trecute în seama altui autor (cf. pp. 000-000). Merită însă amintită și opinia celor ce continuă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
său a fost vehiculată scrierea intitulată Legile omeriților (al cărei început s-a pierdut), de fapt o legislație strict teoretică, bazată pe un ideal monastic. Tot lui i-a fost atribuită și Disputa cu iudeul Herban, sub forma unui proces-verbal, redactat de Palladius, al unei dispute cu mai multe etape; opera face parte (însă ca un produs secundar) din genul disputelor imaginare dintre creștini și iudei, în care iudeul nu e decît o fantoșă în mîinile autorului creștin. Scrierea e de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tot ce aflase despre Sava, de-a valma, pe numeroase foi pe care le-a luat cu sine la Noua Lavră. Cînd Avva Gheorghe, căruia îi este dedicată Viața Sfîntului Eftimie, i-a cerut să pună în ordine și să redacteze acel material, Chiril s-a străduit timp de doi ani, fără să reușească, pînă cînd într-o zi, în timp ce lucra, a adormit și i-a văzut în somn pe Eftimie și pe Sava care, mișcați de neputința lui de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acoperă în întregime. De altfel, Teodoret s-a apucat să-și scrie opera istorică cu puțin timp înainte de moartea împăratului (28 iulie 450); Theodosius al II-lea e amintit la sfîrșitul operei ca suveran în exercițiu, deci istoria a fost redactată foarte repede: în scrisorile 82, 113 și 116, datînd din 449, Istoria bisericească nu este încă pomenită. Compunerea operei a avut loc așadar în exil, în vremea cînd Teodoret, alungat din Cyr, se refugiase, probabil, într-o mănăstire de lîngă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-o fază ulterioară prin folosirea materialului extras din Catenarii. Există și Scolii la Psalmi, care apar în Catenariile publicate de Corderius în 1642, însă nu par să fie scrise de Hesychius, după cum nu este autentic un Comentariu la Psalmi redactat sub formă de scolii (Commentarius brevis), deoarece autorul textului e influențat de exegeza antiohiană. Hesychius a compus și comentarii ale cărților profeților: a comentat Isaia, Daniel, Iezechiel și cei doisprezece Profeți Minori. S-au păstrat Comentariul la Isaia și scolii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a arborilor din India și din insula Taprobane (Ceylon), iar o a douăsprezecea carte are menirea de a arăta că mulți scriitori păgîni atestă vechimea operelor scrise de Moise și de Profeți. Aceste ultime două cărți sînt probabil un adaos redactat de altcineva mai tîrziu, însă amîndouă sînt alcătuite pe baza unor opere ale lui Cosma: cartea a unsprezecea a fost, poate, compusă din elemente preluate dintr-o „descriere a pămîntului” pe care Cosma o scrisese deja și pe care el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Imperiul austro-ungar, care au primit dreptul (câștigat, de altfel, pe câmpul de bătălie, de partea Puterilor Antantei) la existență statală. Din acest punct de vedere, România este un învingător al primului război mondial. Cât privește modalitatea în care este redactată nota, ea ar fi hilară dacă n-ar fi tristă. La drept vorbind, recitind-o, nici nu știu bine ce am în față: un text românesc tradus în engleză și adnotat de traducător pentru edificarea cititorilor britanici necunoscători ai istoriei
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
dau proză. exerciții de identificare sau asociere a sinonimelor, a antonimelor sau a omonimelor (utilizând imagini suport sau sub forma unor jocuri); exerciții-joc: „Cum este ?”, „Cuvântul interzis”; completarea unor rebusuri, integrame pentru copii. exerciții de citire a unor texte scurte redactate cu caractere mai mari decât cele din manual; citirea unor silabe, scurte cuvinte rimate; exerciții de citire În perechi, citire pe roluri sau selectivă; transcrieri, copieri; exerciții de scriere caligrafică. exerciții de memorare pe baza unor asociații logice; exerciții de
ŞI EA ESTE COLEGA NOASTRĂ… Studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
doar originalul francez. Franceza este limba în care a scris Nicolae Suțu opera științifică, rezultată din neobosita lui implicare în problemele economice, administrative și politice ale Moldovei. La fel și literatura. Excepție fac începuturile, versuri, proză și câteva încercări dramatice, redactate în neogreacă. Bibliografia menționează și două titluri în limba română. Unul corespunde traducerii propriei lucrări: Arătarea mijloacelor de întrebuințare întru siguripsirea plutirii pe Siretiu. Măsuri pregătitoare ce trebuie a se lua de către Ocărmuire, pe cheltuiala ei (1850). Pe această lucrare
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
la scrierile unor contemporani britanici și americani care nu fuseseră încă traduse. Se consideră că așa a început una dintre cele mai semnificative aventuri ale teatrului din secolul al XX-lea: urmând cu conștiinciozitate lecțiile din manualul de limba engleză redactat după metoda Assimil, I. este frapat de absurditatea și de ridicolul dialogului pe care erau obligate să îl poarte personajele ce prezentau vorbirea corectă. A transcris frazele din manual, a inventat altele întrutotul asemănătoare și le-a transformat în parodica
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
-lea sau cel târziu în secolul al IV-lea î. Hr. I s-au adăugat ulterior unele părți istorice, care însă nu sunt recunoscute ca organice nici de tradiția iudaică, nici de o parte a celei creștine. Versiunile originare au fost redactate în ebraică, iar pe parcurs în arameică - limba uzuală a evreilor după întoarcerea din așa-numita „robie babilonică”, însemnând deportarea lor în Mesopotamia de către invadatorii asirieni și chaldeeni, între secolele VIII-VI î. Hr. A cunoscut copii și variante, a suferit
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
obște cunoscută”). Spre deosebire de Septuaginta, ea a cuprins și Noul Testament, fiind astfel prima veritabilă „integrală” a Bibliei, în înțelesul actual al cuvântului. Cărțile Noului Testament au fost scrise inițial în limba greacă. Despre Evanghelia Sfântului Matei există mărturii că a fost redactată în arameică. Acest text s-a pierdut, dar din fericire el fusese tradus în grecește, versiune în care s-a păstrat. Primele care au fost consemnate în scris par a fi Epistolele Sfântului Pavel, între anii 48-60 d. Hr. Cele
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
se deschide seria eseurilor științifico-filosofice, în care vor intra Funcțiunile creatoare ale subconștientului (1938) și cele două tomuri din Individualitate și destin (1945). Pe concluziile lor se sprijină concepția antropologică a lui B. din Essai sur la condition humaine (1973, redactat încă din 1947) și Permanențele clepsidrei. Încercare asupra întrebărilor ultime (1981). Volumele constituie, însă, numai momente de vârf ale unei susținute prezențe în periodice cu studii, eseuri, recenzii, cronici literare și dramatice, proză, interviuri și dialoguri pe teme culturale: „Revista
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
, revistă umoristică apărută la Iași, săptămânal, între 27 noiembrie și 26 decembrie 1899. Redactată și scrisă în întregime de Al. Cabazan, care iscălea Cz., Alcazar, Ban, Alban, Profetescu, Polin, Tică Ghimpe ș.a., gazeta conține pagini cu un umor de bună calitate, în care critica, superficială, a societății stă alături de șarjele îndreptate împotriva colegilor de
BOLTA-RECE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285810_a_287139]
-
, publicație apărută la Oradea, lunar, din aprilie 1927 până în iunie 1928, sub direcția lui Mihail Velea. Redactată în întregime de director, publicația cuprinde proza de înrâurire orientala, traduceri, mai ales texte de înțelepciune din literaturi orientale, dar și din studii de istoria religiilor și a artelor, economie politică și psihanaliza, la care se adaugă culegeri de folclor
REVISTA MEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289231_a_290560]
-
REVISTA INDEPENDENTĂ, publicație editată la București în noiembrie 1887, pentru a suplini „Literatorul”, care își încetase apariția. Număr unic, numerotat în continuarea „Literatorului”, R.i. își propune în Introducere, redactată de Al. Macedonski, să aibă în vedere doar „arta și frumosul literar”. Colaboratori sunt scriitorii din cercul „Literatorului”. Bonifaciu Florescu și Mircea Demetriade experimentează, și aici, poemul în proză, N. Țincu, N. G. Rădulescu-Niger și D. Manolescu-Sidery publică pagini de
REVISTA INDEPENDENTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289222_a_290551]
-
, publicație apărută la București în 1892; se păstrează numai numărul 2, ieșit la 20 septembrie. Revista este redactată de tinerii socialiști Const. Z. Buzdugan și Th. Voicu. G. Diamandy publică, în traducere românească, studiul său Materialismul în artă, tipărit mai întâi în „L’Art social”. Th. Voicu eminescianizează, în versuri corecte, pe teme sociale, iar Const. Z. Buzdugan
REVISTA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289247_a_290576]