6,309 matches
-
și peste cîteva clipe urcă cele trei trepte ce duceau În pridvor și bătu la ușă. Auzi imediat pași În casă, ușa se deschise și apăru o femeie În fața lui. Și deodată, cuprins de un sentiment de gol și amărăciune, regretă că venise. Își dădu seama imediat că femeia care-l privea cu ochi neîncrezători era aceeași cu femeia care-i făcuse semn cu mîna de atîtea ori. Dar chipul ei era aspru, slab și colțuros; pielea Îi atîrna În pungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
îl roagă și pe el să-și strângă oștenii cei mai buni și mai viteji ca împreună cu frații lui să-i înfrângă pe zmei. El îi spune că oștenii lui sunt învățătorii. Arma lui e școala. Adică învățătura. ...Uite acum regret că nu mă poate vedea și pe mine Învățătorul. Sau măcar Ana. Să afle unul dintre ei că și un reporter de război poate fi un excelent învățător. E adevărat, eu n-am o școală și nici copii de învățat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și a aproapelui. Cel care iubește aleargă, și cursa este cu atât mai rapidă cu cât este mai profundă iubirea. Unei iubiri slabe îi corespunde un mers lent, și dacă într-adevăr lipsește iubirea, unul se oprește pe cale și dacă regretă viața mondenă, este ca și cum și-ar întoarce înapoi privirea și nu mai țintește spre cealaltă patrie”. Se înțelege bine: încetineala cu care măgarul îl poartă pe Isus în inima Ierusalimului, nu este aceea despre care ne vorbește marele episcop de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
departe. "Medalia de argint", a spus Schneiderhahn. Am văzut degetul lui David mișcîndu-se pe pagină și oprindu-se asupra rezultatelor. "Ați fost acolo?" am întrebat. "Nu, n-am fost acolo", a spus Schneiderhahn luat pe nepregătite, aproape uluit. Mi-am regretat imediat întrebarea deschisă, dar el nu a părut a mi-o reproșa. Privea fix peste noi, pieziș, în sus, înspre locul în care, în lumina lămpii, umbrele se alungeau înspre plafon și pe draperie. Pentru prima dată de cînd l-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
adică un aparat din acesta pentru stropit via, cu mâner lateral ... Mă opresc din poveste izbit de reproșul care-mi răsare înainte în chiar procesul creației, mi se arată un amic de prin Institutul Politehnic care-mi zice cum că regretă că scriu tot soiul de năzbâtii care nu folosesc nimănui, în loc să mă recuplez la ceea ce am fost și să devin mai mult decât atâta: adică Proclamația, mitinguri, ochii să-i țin mereu sus spre steaua fericirii colective, inima bărbată să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
serviciu personal, îl vei îndeplini imediat. Tonul de comandă dispăru. Se strâmbă penibil, apoi surâse grațios. Era un act de condescendență seniorială amestecat cu o ușoară neliniște, ca și cum toate câte se întâmplau erau neașteptate. Se simțea, chiar, că gardianul criptei regreta anumite măsuri disciplinare pe care le luase cândva în privința lui Ashargin. Spuse: - Dacă înțeleg bine, Ashargin, noi ne despărțim acum. Ai fost crescut în respectul strict datorat rangului tău și marelui rol ce-ți revine acum de drept. Dogma noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cea a lui Enro. Toți se ridicaseră în poziție de drepți. Dictatorul cu părul roșu îl privi, cu un surâs ironic pe buze. - Domnilor, zise el în sfârșit, din pricina unor ocupații importante, am ascultat doar cele discutate la această adunare. Regret nespus că am întrerupt-o exact în momentul în care prințul Ashargin urma să vorbească. Prințul și cu mine suntem de acord în toate aspectele esențiale ale mersului acestui război; dar, pe moment, doresc să revină pe Gorgzid. Domnilor, respectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să gliseze panourile compartimentului în care Gosseyn-Ashargin disimulase corpul lui Gosseyn. Preț de mai multe secunde observă corpul, apoi închise panourile, coborî și aduse scara la poziția inițială. În acest timp, Ashargin coborâse la rândul său. Crang îi prinse brațul. - Regret că nu am putut veni să te ajut, zise cu glas scăzut, dar nu eram în apartamentul meu când mașina m-a avertizat. Am venit numaidecât să mă asigur... (zâmbi) că l-ai ascuns bine, unde trebuia. Dar acum, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la petrecerea asta? Presupun că da. — Vrei să dansezi cu mine? Presupun că da. De obicei nu stau să aleg. Lanark își încleștă pumnul și-și mușcă adînc buricul degetului mare. După o clipă simți cum cineva îi atinge brațul. Regret că am spus asta, îi zise ea potolit. N-am vrut să fiu răutăcioasă. Sînt mai nervoasă decît par. El aproape că izbucni în rîs de ușurare și o trase delicat mai aproape. — Mă bucur că mi-ai spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Duncan. — N-are importanță. Mi-am petrecut weekendul acceptînd ideea despărțirii de tine, și acum m-am obișnuit cu ea. Se opriră la ușa amfiteatrului, unde aveau loc repetițiile corului. — Nu-i nimic de făcut, deci, adăugă el. — înțeleg, Duncan. Regret că mă placi atît de mult. Și, Duncan, îmi pare rău că n-am... — O, să nu-ți pară rău, zise el luîndu-i mîinile și apropiindu-și fruntea de a ei. Să nu-ți pară rău! Mi-ai dăruit prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sendvișuri. Dar zonele principale fuseseră acoperite, așa că acum putea începe să facă schimbări și să rafineze lucrarea. în fiecare dimineață, paleta lui, curățată și acoperită cu vopsele noi, arăta mai frumoasă ca orice pictură. Cînd se urca spre platformă, aproape regreta că aceste tușe intense în formă de lacrimă îgalben ca de gălbenele și de Neapole, roșu indian și stacojiu, verde smarald și cele două nuanțe de albastru) nu pot fi întinse pe pereți cu toată suculența lor tropicală. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la halatul plin de pete de vopsea pe care-l purta peste salopetă. I-l făcuse maică-sa dintr-o pătură militară, gri și groasă, și era călduros și-l păzea de curent. Adăugă stînjenit: — Spuneți-i lui Robert că regret că i-am ratat nunta. Amvonul era izolat contra curentului printr-un dispozitiv electric pentru încălzirea picioarelor. în zilele foarte friguroase, găsea că-i mai intim să doarmă încolăcit pe podeaua lui octogonală decît să întindă salteaua, și se obișnui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adevărat stabil în... — Va curge sînge, spuse o voce tare și monotonă din spatele coloanei. Regret, dar nu văd altă cale. — Al cui sînge va trebui să curgă, Scougal? întrebă Ritchie-Smollet blînd, și cînd și unde, și de ce să curgă, Scougal? Regret că remarcile mele îi deranjează pe oameni, spuse vocea monotonă. — îmi cer scuze. Dar va trebui să curgă sînge, nu văd altă cale. Lanark se îndreptă spre ușa mică, o deschise, se aplecă sub prag și o închise în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe o canapea de piele sub o hartă imensă a orașului. își ținea mîinile împreunate între genunchi și privi camera cu gravitate înainte de a vorbi. — Salut. Nu mulți dintre dumneavoastră m-au văzut în acest mod, și vă jur că regret că apar acum. Un primar este un servitor public, și un bun servitor nu trebuie să intre de-a dreptul în livingul în care familia se bucură de o seară în fața televizorului sau se plînge de greutățile slujbei. Servitorii buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sigură că și Alex va profita de asta. Se joacă împreună. Tu n-ai face decît să-i ții discursuri. Lanark nu spuse nimic. — Dar ne-am simțit bine împreună, nu-i așa? continuă ea. Mi-ai fost prieten - nu regret că te-am întîlnit. — Cînd îl pot vizita pe Sandy? — Credeam că pleci la Provan în curînd. — Nu, dacă nu merge și Sandy. Dacă ne suni mai întîi, poți veni oricînd. Frankie are numărul și adresa. O să avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cităm cu aceste cuvinte. — Foarte bine, domnilor! spuse Sludden, ridicîndu-se în picioare. Primarul pleacă în acest moment. Este o plecare obișnuită, așa că nu e cazul să fiți de față. Dacă doriți o fotografie, secretara domnului Gilchrist vă poate da una. Regret că soția mea nu e aici să vă ofere niște răcoritoare mai tari, dar veți găsi o sticlă de coniac și o jumătate de sticlă de whisky pe măsuța de la telefon, în hol. Consumați-le după cum doriți. Domnul Gilchrist vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît șase elevi. Forțele navale și aeriene vor distribui hrană gratuită copiilor de pretutindeni. Armatele vor săpa canale de irigații și vor planta copaci. Excrementele umane vor fi redate pămîntului. Iluzionistul se scarpină, își amintește Se confruntă cu faptele, cască, regretă Nu știu cum va propune Monboddo acest nou sistem, dar aș putea îneca detaliile practice în ovații furtunoase. Oricum, e o fericire să trăiești acești zori, și sume foarte importante și ajutor tehnic sînt votate pentru readucerea orașului Unthank într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ceva din expresia ei demonstra că și ea are același sentiment față de el. își trase mănușa la loc și-și strecură mîna pe sub brațul lui spunînd potolită: — Haide, bătrînelule. Putem face altceva decît să stăm aici și să ne regretăm vîrsta. Mașina mea e acolo. în timp ce se îndreptau spre mașină, Gay spuse cu o violență neașteptată: — Toată afacerea asta pute de la o poștă! Toată lumea știa că ai dispărut acum două zile, au circulat tot felul de zvonuri, dar nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost greu să mă recunoști. Am îmbătrînit, Lanark, dar eu te-am recunoscut imediat. — Te-ai îngrășat, zise Lanark zîmbind. — E însărcinată, spuse Alexander încruntat. La vîrsta ei. — Tu nici nu știi cîți ani am, zise Rima ascuțit și adăugă: regret că nu ți-l pot prezenta pe Horace, Lanark, dar nu vrea să te cunoască. Uneori e idiot. — Cine-i Horace? — Cineva care nu vrea să te cunoască, zise Alexander brutal. Un nenorocit de operator radio. Lanark se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să alunece pe crengi în jos. Extenuat, se așeză greoi pe bancheta lungă poziționată în fața oglinzii monumentale. Era timpul să se gândească puțin și la gestul Patriciei. Fata își asumase un risc serios. Motivul era obscur, dar părea evident că-își regreta participarea la complotul urzit împotriva lui. Gândurile îi fură întrerupte de zgomotul ușor al unei uși îndepărtate. Gosseyn sări în picioare. Era poate fata; glasul ei șopti prin ușa camerei de baie: ― Ești acolo, domnule Gosseyn? Fără să răspundă, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
altele în schimb. Într-o sclipire. Gosseyn îi văzu deodată pe pământenii aceștia, începând să realizeze că fuseseră manipulați ca niște pioni. Până a putea spune ceva Hardie remarcă cu duritate: ― Dacă te gândești la asta, să știi că nu regret nimic. Mașina mi-a refuzat accesul la un post superior, iar eu am refuzat să accept vreo limitare de acest gen. ― De, ce te-a refuzat Mașina? ― Pentru că vedea în mine un potențial dictator, așa s-a exprimat ea; Fierăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-i astupă gura cu palma până când reuși să o lege și, în cele din urmă, să-i pună un căluș. Apoi aprinse lumina și-i zise, privind-o. ― Îmi pare rău c-am fost așa de brutal cu tine. El regreta sincer. Dar în spatele cuvintelor rostite se mai afla ceva. Speranța că, odată localizat și apoi distrus Distorsorul, ea îl va ajuta să iasă din palat. Îi văzu privirea alunecând și fixându-se pe undeva, în spatele său și se întoarse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Și asta fu totul. Mai trecură câteva minute, dar nu mai recepta decât niște scurte străfulgerări de gânduri risipite. În cele din urmă, Gosseyn se ridică în picioare. Îl încerca o exuberanță înflăcărată, proprie omului care a înfrânt însăși moartea. Regreta numai faptul că nu reușise să obțină informațiile vitale privind multiplicarea corpurilor. În mare, se putea declara satisfăcut, cu o singură excepție, la timpul ei neluată în seamă. Brusc, totul îi reveni în minte, odată cu ansamblul im-placațiilor decurgând din aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mai în voie, se săltă mai sus, pe masă, poate dinadins, pe stomacul mortului aceluia sau al păpușii de ceară, care gemu, deschise ochii și se uită disperat la domnul Sima. 3. Pe când scriu, pentru că s-ar părea că scriu, regret că nu aveți în față hârtiile pe care sunt înghesuite rândurile acestea de cerneală; dacă le-ați avea, dacă ați închide ochii și v-ați trece ușor vârfurile degetelor peste ploaia de litere negre, sunt sigur că ați vedea odaia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spus apoi, fiindcă nu-i cunoșteam numele mic, „aveți o muscă pe ciorap“. Mă miram singur cum de ajunsese musca aceea până sus, la noi. Ea a gonit musca, apoi s-a uitat la mine. Era din nou încruntată. Își regreta momentul de slăbiciune. Se regrupa la adăpostul unei demnități didactice. Poate o bântuia rutina catedrei. Oricum, a reînceput să vorbească. Rostea numai fraze severe, îmi turtea creierul. Așteptam să mă întrebe despre Hegel. Mi-a demonstrat verbal, cu argumente de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]