4,276 matches
-
Eu consider că este foarte important să păstrezi legătura cu... procesul industrial, cu oamenii simpli, cum s-ar zice. BEAMISH: Întocmai. Și interesându-vă îndeaproape problemele industriale, aveți probabil o opinie clară despre recenta decizie a domnului Amory de a relaxa politica restrictivă a creditelor. WINSHAW: Cu siguranță. Și guvernul pur și simplu nu înțelege că... BEAMISH: Dar înainte de a aborda acest subiect, cred ar trebui să prezentăm lucrurile într-o... perspectivă globală, pentru că, în fond, o singură chestiune a dominat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ridică privirea. — El e Darren, spuse Phoebe. Darren, Roderick Winshaw. — Încântat de cunoștință, spuse Roddy. Darren mormăi și el ceva. — A condus tot drumul tocmai de la Londra, spuse Phoebe, întinzând mâna ca să stingă televizorul. Sunt sigură că vrea să se relaxeze. Hei, mă uit la ceva! Televizorul rămase aprins și Phoebe se retrase în camera ei ca să-și termine bagajele. Roddy se duse în bucătărie, unde o femeie îngrijită cu păr blond deschis turna ceai în patru cești. — Ești probabil Roddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nimeni nu vedea nimic ciudat în asta: cei care-l cunoșteau pe Mark erau obișnuiți cu reținerea lui. Era clar că nu se distra, dar probabil că nu învățase niciodată să se distreze și nu-și îngăduia niciodată să se relaxeze. Vigilența eternă era una dintre precondițiile averii lui. La zece treizeci și cinci, ca o chestiune de rutină, se duse sus să verifice sistemul de securitate. Lângă singurul pat (de o persoană) din dormitorul principal, o ușă îmbrăcată în lambriuri dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în sensul convențional precum celelalte: piele era ușor pătată și ciupită de vărsat și nu știa să-și ascundă tristețea în spatele unei măști vesele. Era nervoasă și uneori vărsa mâncarea când o servea. Graham știa că dacă s-ar fi relaxat mai mult, ar fi ajutat-o să se simtă mai la largul ei, dar era dificil pentru că încerca să se mențină treaz. Exact când urma să fie servit felul principal - spată de vită -, Mark se întoarse spre el și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-l acoperiseră altădată cu umbra lor. Imediat după această extensie a pădurii Începeau să crească ferigile. Nick lăsă sacul să-i alunece de pe umeri și se-ntinse la umbră. Stătea Întins pe spate privind În sus la coroanele pinilor. Își relaxă spatele și gâtul Întinzându-se. Îi plăcea să-și simtă spatele lipit de pământ. Privi cerul printre crengile copacilor și-și Închise ochii. Îi deschise din nou și privi În sus. Sus, printre coroane, adia vântul. Își Închise ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cal la distanță. Zurito Îl ținu aplecat deasupra lui și, folosindu-se de lance ca de o pârghie, Întoarse Încet calul, până Îl scoase din zona coarnelor. Simțind momentul În care calul era În siguranță și taurul putea trece, Își relaxă mușchii care opuneau o rezistență metalică și vârful de oțel al lancei sfâșie din cocoașa musculoasă a taurului când acesta se repezi spre capa agitată de Hernandez În fața sa. O atacă orbește și băiatul Îl trase Înspre mijlocul arenei. Zurito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sigur că da. Și asta te-ajută de nu mai poți, nu? Bănuiesc că s-a aranjat totu’ cu asta. Sigur că da. A fost nervos toată ziua. Nu ne-am antrenat deloc. S-a mișcat doar puțin ca să se relaxeze. A boxat câteva runde la perete. Nici măcar n-arăta bine când făcea asta. Pe urmă a sărit puțin coarda. Nici să transpire puțin nu era-n stare. — Mai bine nu s-ar mai antrena deloc, spuse Hogan, privindu-l când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o sută doi și Încă ceva. Înainte am avut o sută doi. Cine a zis? — Doctorul. — N-ai de ce să-ți faci griji cu temperatura. E-n ordine. — Nu-mi fac griji, da’ mă tot gândesc. Nu te mai gândi. Relaxează-te. — Păi asta și fac, spuse privind țintă Înainte. Era clar că ține ceva În el. — Ia asta cu puțină apă. — Crezi că m-ajută cu ceva? — Desigur. M-am așezat, am deschis Cartea piraților și am Început să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ele apă caldă. — Mai întâi să punem capăt durerii. Dintr-un flacon adăugă câteva picături, pe care le numără cu grijă. Turnă încet poțiunea printre buzele uscate ale rănitului. Se aplecă să-i observe chipul. Trăsăturile crispate din cauza durerii se relaxară. „Acum pot să-mi încep treaba“, se gândi. Nu privi spre fata care se învârtea pe acolo. Nici măcar nu observase când intrase în încăpere. Era gata să se supună poruncii lui, tăcută, rapidă. Bărbatul, așezat lângă foc, îl urmărea. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cunoștea, pentru că îi fuseseră tovarăși la Augusta Rauricorum. Căută să citească pe chipurile lor teama pe care o simțea el. Îl văzu pe Marcus așezat pe o bancă, cu spatele rezemat de perete. Ținea ochii închiși, iar chipul îi era relaxat. Flamma se învârtea de colo-colo, încruntat. Unii ședeau pe jos, cu capul pe brațele sprijinite pe genunchi. Alții priveau în gol. Nimeni nu vorbea. Nici unul nu știa cu cine urma să lupte. — Le e teamă? îl întrebă în șoaptă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sferturi de metru, vă retrageți și mai intrați odată. La revedere. Bună ziua. Pot să intru ? Da. Dar numai peste cinci minute. Abia am terminat de rezolvat ce era de rezolvat cu cetățeanul de dinaintea dumitale și simt nevoia psihică să mă relaxez. Și cum faceți asta? Simplu. Prin alergări. Alerg până la barul de peste drum. Până mă-ntorc ține dumneata ștampila asta ca să nu se fure. Aveți încredere? Încredere n-am, dar cum spunea domnul prim ministru, dacă fiecare face câte ceva e cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nici nu-i plătesc consumația. Da’ nici ăilalți... 154 URZICI VENINOASE Duminica e pentru mine ca pentru alți mulți cetățeni nativi ai scumpei patrii, una dintre cele mai obositoare zile nelucrative. De dimineață iubita consoartă m-a trimis să mă relaxez la cules de urzici, un produs de post, un produs biblic ca și mana cerească, un produs fitoterapeutic și european despre care s-a scris mult, enorm de mult, începând cu academicieni și terminând cu vecina de la trei care, cumpărând
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
după niște reguli stricte, În prima jumătate de oră de lucru tratează cele mai diferite teme mi-au povestit că odată au deliberat Îndelung problema veverițelor, sînt prea multe, altă dată au decis să nu mai susțină parlamentul , apoi se relaxează, este o ocazie oficială, cu o tradiție de două sute de ani, de-a uita de chestiunile importante pe care tocmai le-au discutat, băuturile curg gîrlă, sentimentul de societate secretă și frăție se Întărește sau se Înmoaie, după capacitatea membrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ambreiajul și barca pluti liber. — Hei, le strigă căpitanul Willie celor de pe celălalt vas. Capu’ la cutie! — Ce faci? Îl Întrebă „doctorul“ nervos. — Taci, Îi spuse căpitanul Willie. Hei, strigă din nou către ceilalți, ascultați! Duceți-vă-n oraș și relaxați-vă. Barca lăsați-o dracu’. O s-o ia. Aruncați ce-aveți și duceți-vă-n oraș. Am un tip la bord, nu-ș ce turnător de la Washington. Da’ nu-i nici un agent pe-aici. Doar tîmpitu’ Ăsta. Unu’ mai din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Încercau să-i fie pe plac, se Închidea În sine și se ținea tare, alunecîndu-le printre degete. El știa cum s-o facă fericită. În loc să se strîngă tare În ea și să-i alunece, ea i se deschidea Încetișor, se relaxa, se Înmuia și era ușor de cuprins În brațe. Odgar credea că iubirea face ca lucrurile astea să fie posibile. Ochii i se făceau ca de pește și i se Înroșeau la colțul pleoapei. Ea nu-i suporta atingerea. Puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu-i destul de comod putem să mai punem niște rășină de pe copacu’ Ăla. În seara asta ne mulțumim cu ce avem, o să fim prea obosiți. Da’ mîine putem să-l facem bine de tot. — E minunat, Nickie. Întinde-te și relaxează-te, ca să simți ce bine e. — E super să-ți faci tabăra aici. Și nici nu se vede. O să facem doar focuri mocnite. Dacă facem un foc se vede de pe dealuri? — S-ar putea. Noaptea vezi de departe un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe șofer cînd mașina ajunge În dreptul primei pietre și lui Onèsime să traverseze tîrÎș. După ce trase Red, șoferul pierdu controlul mașinii. Nu puteam să văd ce față a făcut din cauza căștii pe care o avea pe cap. MÎinile i se relaxaseră. Nu se Încordaseră și nici nu se strînseseră pe volan. Mitraliera Își Începuse tirul Încă dinainte ca brațele șoferului să se Înmoaie și mașina intră În șanț, vărsîndu-și ocupanții cu Încetinitorul. Unii rămĂseseră Împrăștiați pe drum și al doilea jeep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ai tremurat și ai zis: Bine păi... La Început a fost ciudat, buzele tale și ale ei. Le simțeai Întinse, altfel decît cum Îți Îmaginaseși tu. Apoi te-ai gîndit la salivă și la viruși. Dar În curînd te-ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat, gurile și limbile voastre au Început să dispară. Pula ta s-a Întărit și te-a apucat amețeala. Două zile mai tîrziu ai Întîlnit-o pe ternul de joacă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ușă. ― Bună ziua, domnule profesor. ― În sfârșit, am și eu cu cine schimba o vorbă pe ziua de astăzi. Bine ați venit. Până acum am fost ocupat cu de toate. Luați loc, vă rog, În fotoliul de colo, ca să vă puteți relaxa puțin. Cum a fost Întâlnirea cu cel care are cap, dar nu e convins că Îi mai trebuie și minte? Profesorul i-a relatat scena cu lux de amănunte. ― După câte Îmi dau seama, conducerea am preluat-o noi și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toate gândurile lumii, profesorul Nicu Hliboceanu s-a Îndreptat către biroul directorului. ― Poftiți - a fost răspunsul la bătaia În ușă. ―Bine v-am găsit, domnule profesor - a salutat Nicu. ― Bine ați venit. Luați loc În fotoliul de colo, ca să vă relaxați puțin, fiindcă vi se citește Încă pe chip extenuarea din ziua de ieri. ― Da. Ziua de ieri a fost Golgota Întregii echipe operatorii. ― Pentru dumneavoastră, care ați trecut și prin focul Gheenei - războiul - a fost, totuși, poate mai ușor, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe secretarul de partid? ― „Tovarășu’ organ” era de fapt securist - a răspuns profesorul, amuzat de felul cum a pus Întrebarea Gruia. ― La asta mă gândeam și eu. ― Acum, te rog să pleci acasă și În zilele ce urmează să te relaxezi. Urări de bine pentru toți ai tăi. La revedere. ― Vă mulțumesc pentru această Învoire. Rămâneți cu bine, domnule profesor... Abia când Gruia a ieșit pe poarta spitalului, a simțit pe chip o adiere de aer răcoros... „Diseară trebuie să ieșim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
statuete africane: războinici cu falusuri reliefate. Printre ele, surpriza. Leandru, în papucii gazdei și-n costum cu vestă. Ioana îmi spusese în tramvai, pipăindu-mi pletele cu vîrfurile degetelor grăsune. Mi s-au părut vîscoase, mi se lipeau de păr. "Relaxează-te, iubito. Profesorul L.L. te place. Vine șef la voi, la "Ora", s-a decis. Dacă n-aș fi așa grasă (și aici a sughițat) aș face catleya cu el, ca Odette de Crécy. A scris așa frumos despre Proust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
principiul său de viață. „Cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos și demn”, dar și faptul că Alexandru Mânăstireanu a fost și este un luptător. Scrierile sale au darul de a-ți limpezi gândurile, de a te relaxa iar uneori te invită la meditație ori îți prezintă comportamentele unor oameni valoroși dar modești ce pot constitui azi modele. Citindu-l, simți o adevărată fascinație pentru omul de litere, a slujitorului devotat catedrei, a celui care mai are multe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
l-am citit galopant, restituind o cu regret că n-o mai pot reciti și, la două ore după aceasta, în cutia poștală găsesc volumul împricinat. Strașnică bucurie pentru care am mulțumit imediat telefonând la Pitești. În orele după-amiezii mă relaxez la T.V.R. cu emisiuni selective. O știre anunță decesul Margaretei Thatcher - Doamna de Fier - care a condus tip de 1011 ani politica și destinele Angliei. O boală necruțătoare și fatală, Alzheimer, a făcut-o neom în ultimii ani de chin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dirigenție în defunctul regim comunist totalitar se făcea totul în așa fel ca oamenii - indiferent în ce domeniu de activitate lucrau, să se simtă mereu supravegheați, mereu ocupați - mai ales în zilele de sărbătoare, când tot omul dorea să se relaxeze după o săptămână de muncă. Cadrele didactice, în mod special, erau trimise benevol obligatoriu să susțină diferite conferințe până în cele mai îndepărtate și izolate localități. Într-un punct și la o oră fixă ne aștepta un camion - de cele mai multe ori
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]