3,870 matches
-
note - dispuse În ordine cronologică, referitoare la transformările din Polonia, Ungaria, URSS, RDG, Cehia, Bulgaria, Iugoslavia, transmise atît din capitalele țărilor respective, cît și din alte state importante - Franța, RFG, SUA. SÎnt incluse și rapoarte privind situația din China și represiunea din piața Tienanmen. Așadar, sînt mai multe căi de a citi această lucrare: se pot extrage din ea desfășurarea strictă a evenimentelor (din punctul acesta de vedere, este foarte utilă cronologia detaliată plasată la Începutul cărții), capacitatea de analiză și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Bulgaria Îl determina pe Ethridge să propună un set de soluții care să amelioreze viața politică din țara nord-dunăreană: Încurajarea regelui, Încurajarea inițiativelor locale, Încurajarea unei crize politice care să ducă la formarea unui guvern „mai acceptabil”, exprimarea nemulțumirilor față de represiune, manifestarea interesului față de legea electorală În scopul desfășurării alegerilor libere. CÎt privește atitudinea față de URSS, Ethridge credea că acesteia trebuia să i se vorbească În singurul mod inteligibil pentru ea. În scrisoarea pe care a Înaintat-o secretarului de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era cel mai popular În România momentului; aprecia guvernul drept unul „de teroare și represiune”; a amintit inclusiv de posibilitatea retragerii miniștrilor socialiști din guvern - de altfel, Titel Petrescu avea să devină În anul următor șeful Partidului Social Democrat Independent, fapt pentru care a fost atacat foarte dur de comuniști -, punîndu-și mari speranțe În anglo-americani
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
evreilor și a cîinilor e interzisă”, „Nu m-am dezis de mișcarea legionară și nici nu mă voi dezice”. Înlănțuite, Înregistrările recompun momentele și trăirile vieții de-a lungul evenimentelor istorice majore: perioada interbelică, al Doilea Război Mondial, regimul și represiunea comuniste. SÎnt descrise Brașovul interbelic (viața cotidiană, arhitectura urbană, conviețuirea etniilor brașovene, dar și conflictele dintre ele generate de naționalism), desfășurarea războiului cu urmările sale (lipsurile și economiile la care era supusă populația, luptele pe frontul de răsărit, prizonieratul În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
avem regimurile patrimoniale, În care autorii Încadrează Bulgaria și cele mai multe state din fosta Uniune Sovietică (România ar intra și ea În această categorie, deși nu este menționată), caracterizate prin birocrații corupte fondate pe legături clientelare sau personale și pe folosirea represiunii În scopul menținerii păcii sociale; regimurile „national accomodative”, caracterizate de o birocrație weberiană și de o atitudine de cooptare față de societate (Polonia și Ungaria); și, În sfîrșit, autoritarismul birocratic, un amestec Între cele două dinainte: statul rațional se combină cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ignaz Fischer, „Date despre deportarea În Rusia a Etnicilor Germani din Banat”, p. 416. Vezi Hannelore Baier, „Sighet - punctul de frontieră prin care s-au Întors primii deportați etnici germani din URSS”, Analele Sighet 2. Instaurarea Comunismului - Între Rezistență și Represiune, 1995; Kroner, op.cit., p. 51; Weber, Die Deportieren von Siebenburgen, p. 72. Kroner, op.cit., p. 14. Radosav, op.cit., p. 16. Mulți foști deportați susțin aceste afirmații; vezi Radosav, op.cit., pp. 28-30, interviul cu Margareta Ebner În Smaranda Vultur (Co), Germanii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nebuniei este aceea a localizării ei în suflet și a sufletului în creier, ceea ce a făcut să primească "un statut, o structură și o semnificație psihologică"30. Prin psihologizarea nebuniei, ea a fost "inserată în sistemul de valori și de represiuni morale; [...] închisă într-un sistem punitiv în care nebunul, infantilizat social-politic, se înrudește pe de-a-ntregul cu copilul și în care nebunia, culpabilizată, se leagă de la începuturi de vinovăție"31. Nebunul își pierde controlul asupra propriului eu; de acum încolo
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu șabloane a sufletelor bolnave; șablone desprinse din practicile psihiatrice din trecut. Pentru profesorul-militant, toate aceste aspecte cotidiene (nebunia, crima, sexualitatea) nu sunt simple daturi obiective, ci procese, structuri pe terenul cărora Occidentul și-a stilizat formele de control, de represiune și de închidere față de sufletele bolnave. Prin Istoria nebuniei..., s-a încercat regăsirea unui mișcări "prin care a devenit în sfârșit posibilă o cunoaștere a nebuniei"33. Muncă de arheolog și de antropolog: cum a devenit nebunia parte a cunoașterii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
formă de expresie sexuală și de putere față de morala austeră promovată de oficialitățile din Anglia, Franța. Revoluția industrială și formarea unei societăți capitaliste pe baza idealului ordinii și progresului economic, cultural, stiințific și social-politic, ar coincide cu o perioadă de... represiune sexuală, astfel încât energia populației să fie înmagazinată în sistemul social-economic și politic al fabricilor și uzinelor. Și tocmai în acea Bélle Époque (1870- 1914), corespunzătoare prosperității occidentale, au început să se liberalizeze moravurile, iar femeile occidentale să se emacipeze; în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
control, drept pozitiv, iar orice deviere de la acestea nu înseamnă altceva decât violențe, agresiuni, contra-puteri. Prin violență, puterea nu mai este putere ci o contra-putere; rezistența față de ea însăși, erodarea forței sale, absența controlului. Contra-puterea este pretutindeni unde se exercită represiune social-politică asupra libertăților și drepturilor garantate de către dreptul internațional și de documentele constituționale. Oricum puterea nu este în violență, nu este în agresiuni, nu este în brutalitatea fizică și nici în atacuri perfide prin intermediul cuvântului. Puterea-cunoaștere este forma instituțională a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
social-politice. Ceea ce pot face instituțiile este să se reformeze. Ar fi în folosul lor să se plaseze într-un spațiu social al neutralității în disputele dintre doi sau mai mulți oameni. Ele nu pot fi pe principiul stalinist! elemente de represiune, mașini impersonale de strivit oameni și destine prin exponenții înregimentați politic. Întreg factorul instituțional este de regândit dintr-o perspectivă pluralistă a exercitării cunoașterii și puterii. Decizionalul represiv e starea latentă a conflictelor. Concepția "absolutistă" a lui Foucault despre raporturile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
desfășoară în societate ca forță perpetuează tautologia foucauldiană, astfel că orice putere și instituire a ei sunt blestemate să fie însoțite de o rezistență sau de posibilitatea creării unei rezistențe. Singurul politician care a depășit relația dialectică putere-rezistență, printr-o represiune fără precedent în istoria omenirii, a fost Stalin. Principiul său de guvernare: Cine nu este cu mine este împotriva mea! își are adevărul său în ceea ce a devenit politica modernă din întreaga lume modernă și contemporană, indiferent ce forme ideologice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vor să elimine orice formă de autonomie civică? Toate aceste întrebări nu vizează nici libertatea, nici puterea, ci relațiile dintre natura cunoașterii noastre și funcționalitatea cunoașterii-putere, funcționalitatea principiului reprezentării, vizează relațiile dintre puterile noastre singulare, limitate și forțele de intervenție/represiune ale statului politic, forțele instrumentelor puse "la lucru". Orice cunoaștere (despre libertate, despre putere, despre creșterea animalelor sau despre ce vreți dvs.) poate fi utilizată atât constructiv, cât și distructiv, în relațiile individ-stat modern. Pe de altă parte, orice cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sine a unor cunoașteri, considerate "periculoase" sau "reacționare", ci utilizarea cunoașterii cu scopul sporirii controlului asupra civililor de către factorul politic. Aici vedem necesitatea unei etici între civic și politic, între formele de cunoaștere ale civililor și formele de control, de represiune și de manipulare ale puterii-cunoaștere. Orice putere politică care își exercită mecanismele împotriva puterilor singulare ale cetățenilor unui anume stat este o putere totalitară, o contra-putere. Ea produce rezistență. Nu controlul politic asupra societății este problema de fond, ci situația
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
georgiștilor împotriva noului guvern liberal condus de Gheorghe Tătărescu. Astfel, în ianuarie 1934, Gheorghe Brătianu saluta intenția noului prim ministru de a realiza o "destindere" în raporturile dintre guvern și opoziție, dar sublinia faptul că guvernul trebuia să renunțe la represiune 546. Numit în funcția de prim ministru prin încălcarea tradiției conform căreia președintele partidului de guvernământ era și șeful guvernului, Gheorghe Tătărescu a păstrat, la începutul guvernării sale, relații bune cu liberalii aflați la conducerea acestei formațiuni politice 547. Nemulțumit
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și orice vărsare de sânge. [...] ați trecut la a doua fază, la regimul de toleranță, ați permis reconstituirea partidului desființat, i-ați îngăduit deplină libertate [...] și astăzi constatăm că vă speriați de propria dvs. operă și confundați în măsuri de represiune toată studențimea, toată universitatea, tot tineretul, cu toți profesorii săi, cu o acțiune politică pe care ați desființat-o și tot dvs. ați înviat-o. [...] Tradiția partidului nostru liberal a fost să facă, în această țară, așa cum cereau împrejurările, așa cum
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
noastră. Neuilly se popula cu colhoznici. Iar Parisul care ieșea încet din apă purta în el o emoție foarte rusească - răgazul trecător de după încă un cataclism istoric, bucuria de a fi pus capăt unui război, de a fi supraviețuit unor represiuni ucigașe. Am rătăcit pe străzile lui încă ude, acoperite de nisip și de mâl. Locuitorii îngrămădeau în fața ușilor mobile și haine ca să le usuce - cum fac rușii după o iarnă pe care încep să o creadă veșnică. Și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
element burghez”, pe deasupra și franțuzoaică, se vedea acuzat firesc de a fi „spion în solda imperialiștilor francezi și britanici”. Formula, de câtva timp, devenise curentă. Totuși, tocmai în lucrul acela atât de evident s-a blocat mașinăria foarte rodată a represiunilor. Căci, de obicei, înscenându-se un proces, era obligatoriu să se demonstreze că acuzatul ascunsese abil și timp de ani de zile legăturile sale cu străinătatea. Iar când era vorba de un siberian care nu vorbea decât limba lui maternă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care fac apel și ele la teamă, respectare și sancțiune În cazul unei executări greșite (Z. Jeridi, 1996, p. 154). Acest citat este un exemplu tipic de sofism: evident că În orice societate există norme și instituții de autoritate și represiune. Evident că acestea sunt justificate prin anumite valori și coduri simbolice. Evident că toate presupun acțiuni de respectare, Întemeiate pe Înțelegere, respect sau teamă. Dar nu Înseamnă că toate aceste structuri sociale și culturale sunt echivalente. Altfel spus, nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În anul 1879, după ce triburile Navaho au fost readuse pe teritoriile lor istorice, mai multe grupuri răzvrătite au Început să atace satele indienilor Zuni și fermele din New Mexico. Cei doi lideri Navaho, Manuelito și Ganado Mucho, temându-se de represiunile autorităților americane, au declanșat zvonul că vrăjitoria este cauza acestor incursiuni și au făcut o listă cu persoanele vinovate de aceasta. La scurt timp, după ce mai mulți participanți la raiduri au fost acuzați de vrăjitorie și omorâți, incursiunile distrugătoare au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care vedeau În sacrificiu o dovadă a „primitivismului” și a sălbăticiei specifice societăților non-moderne. Pentru Freud, manifestările religioase și cele neurotice au numeroase elemente comune: sunt repetitive și ritualizate, se nasc din și generează sentimente de vinovăție, sunt Întemeiate pe represiunea instinctelor fundamentale. De asemenea, Freud era convins că: a) evenimentele din copilărie explică comportamentele din perioada adultă; b) Între evoluția umanității și evoluția, dezvoltarea individului există o omologie profundă, astfel Încât anumite elemente aparte din copilăria individului pot explica elemente necunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al unui spectacol, preocupat de identificarea elementelor de divertisment sau excepționalitate estetică. Doar un număr limitat de „eroi” ai carnavalului, care s-au pregătit minuțios, performează scenariul ritual. Prin acest proces istoric, carnavalul „originar” a fost supus unor operații de represiune, marginalizare, sublimare estetică și fragmentare („Totul ne invită să privim carnavalul modern ca pe un ecou muribund al sărbătorilor antice de tipul saturnaliilor” - R. Caillois, 1975, p. 233). Ceea ce Înseamnă că elementele de ambivalență și contestare Încă prezente În carnavalul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
orașului. Este convenabil, totodată, să nu condamnăm implicit și definitiv normele igieniste în numele liberei utilizări a spațiului urban, așa cum ar fi eronat și să pretindem că găsim în aceste premise ale politicii urbane esența oricărei guvernări, și anume controlul și represiunea spontaneității sociale. Cum să nu recunoaștem în promovarea republicană și urbană a intimității familiale chiar dacă familia fusese prea des un spațiu de închidere, iar viața privată, strict separată de viața publică și situată pe o treaptă inferioară posibilitatea întemeiată a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
muncitorilor și țăranilor au provocat reacții esențialmente represive"72. Pentru Republica radicală, apărarea ordinii sociale împotriva uneltirilor sindicalismului revoluționar era o prioritate a guvernului. De altfel, așa cum releva Jean-Marc Berlière, cele două tabere își rezolvau disputele prin violențe și confruntări. Represiunea permitea guvernanților republicani "să facă economii, neaplicând politici sociale costisitoare, să arate că nu sunt slabi, că pot distruge orice încercare revoluționară, îngrozind majoritatea moderată; acest fapt este clar în cazul guvernului Clemenceau, sub care forțele de ordine se simțeau
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
religioase criminale. Sub acoperirea misterelor dionisiace, matroane respectabile, bărbați de toate rangurile și tineri de ambele sexe se dedau exceselor. Noaptea, în timpul ceremoniilor inițiatice, vinul și muzica dezlănțuiau pasiuni vinovate. Autoritățile se temeau de ravagiile produse de această pietate îndoielnică. Represiunea a fost nemiloasă. La Roma și în toată Italia, arestările se numărau cu miile. Titus Livius povestește în De la întemeierea Romei (Ab Urbe condita libri) că execuțiile bărbaților și ale femeilor erau mai numeroase decât încarcerările. Teroarea domnea, așa cum arată
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]