5,495 matches
-
mai dezamorsez situația. — Mi-a pomenit Maria de asta, ieri, la telefon, îmi răspunse Lisa. Deci au început să vorbească și la telefon. Dacă nu aș fi fost eu răufăcătorul în toată povestea asta și nu victima, i-aș fi reproșat puțin faptul că ele două par să se înțeleagă tare bine în absența mea. Nu aveam dreptul să fac reproșuri însă. Cu toate astea, am pus acest fapt deoparte. Era întotdeauna folositor să ai ceva de genul ăsta pus deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dacă “Își făcea bagajele“, Însemna categoric că decizia ei era irevocabilă. Nu că Henry ar fi dorit să și-o revoce, sau că ar fi avut vreun drept să Încerce să o convingă. În ce privește destinația, nu avea ce să Îi reproșeze. Și pentru el, Veneția era cel mai fermecător oraș din lume și cochetase chiar cu ideea de a-și stabili acolo un pied-à-terre, pentru a se retrage când murdăria și cețurile Londrei, când presiunea oamenilor (și oamenii presei!) deveneau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dă spre o altă parte a domeniului. În stânga, un zid Înalt cu o ușă verde. O bucată din peretele casei se vede În fundal, cu o ușă, o verandă și câteva trepte.“ Era un decor plăcut. Nu avea nimic de reproșat prezentării fizice a textului. Decorurile și costumele erau de calitate și i se păruseră impresionante la repetițiile generale, sub reflectoarele electrice de la St James. Cu posibila excepție a lui W.G. Elliott În rolul lordului Devenish, jocul actorilor era ireproșabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de muncă în serviciul Reich-ului ține de o amintire stratificată diferit. Ea se deosebește - nu numai în detalii, ci și în tendința ei de a mă da de gol - de ceea ce Pilenz, mânat de nevoia sa de a scrie, îi reproșează Marelui Mahlke: am ratat ocazia de a învăța încă din prima lecție să mă îndoiesc, o activitate care, exercitată temeinic, m-a făcut în schimb capabil, mult mai târziu să mă îndepărtez de orice altar și să mă situez dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de remarcabil mecena mi-a trezit interesul neîntrerupt treaz. Bașca, am vrut să-i prind vorba din zbor, nu cumva să se răzgândească, și am hotărât să desfășor colaborarea cu propria-mi mână, ca să evit clasicele Întârzieri care se pot reproșa poștei noastre**. țeasta pleșuvă, privirea pierdută În zarea rurală, pomeții lătăreți, părul cenușiu, gura Îndeobște prevăzută cu bombilla și mate, batista fină sub bărbie, torsul de taur și un costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
viguroasa ei sorginte, e că Morarul a vrut să afirme, o dată pentru totdeauna, că limba era a sa și că el o potrivea după voia inimii. Cândva, un dominus pedantesc, din cei de care nu ducem lipsă nicicând, i-a reproșat cine știe ce vers care, dacă ținem seama de sinalefă, greșise numărul silabelor. Zúñiga i-a dat o replică ajunsă faimoasă: „Număr greșit? Număr greșit? O să număr cu degetele.“ Orice comentariu e de prisos. Chiar dacă era un catolic get-beget cam din topor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
glorii procedeul deducțiilor, tocmai Într-o celulă goală, nefrecventată decât de rari vizitatori ai Penitenciarului unde el Însuși ispășește pedeapsa pentru o crimă. V. Un lunfardo de mucava. Cunoscutul critic literar Néstor Ibarra, prieten cu Borges și Bioy, le-a reproșat celor doi că intențiile umoristico-satirice nu rimează cu tematica polițistă: „E păcat [...] că scrieți povestiri polițiste; ar trebuie să Înfățișați pur și simplu personaje disparate, pentru că cititorul le poate urmări și ele chiar Îl pot amuza, dar Îi este total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
perfect normali. N-au nimic ieșit din comun. Am greșit, m-am pripit. Și asta mă deranjează cu adevărat. — De asta ai luat pastila de valium? Beth Încuviință din cap. — Nu-mi place când sunt neglijentă. Dar nimeni nu-ți reproșează nimic! — Dacă Ted sau Harry m-ar fi verificat și ar fi descoperit că am făcut aceste greșeli stupide... — Și ce dacă ai greșit? — Parcă-i aud: „Ca toate femeile, nu Îndeajuns de atentă, prea nerăbdătoare să facă o descoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aceste greșeli stupide... — Și ce dacă ai greșit? — Parcă-i aud: „Ca toate femeile, nu Îndeajuns de atentă, prea nerăbdătoare să facă o descoperire, să se dea mare, prea grăbită să tragă concluziile. Ca toate femeile.“ — Beth, nimeni nu-ți reproșează nimic. — Eu Îmi reproșez. — Și nimeni altcineva, spuse Norman. Cred că ar trebui să-ți acorzi totuși o șansă. Beth privea fix bancul de lucru din laborator. În cele din urmă spuse: — Nu pot. Ceva În felul În care rostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ce dacă ai greșit? — Parcă-i aud: „Ca toate femeile, nu Îndeajuns de atentă, prea nerăbdătoare să facă o descoperire, să se dea mare, prea grăbită să tragă concluziile. Ca toate femeile.“ — Beth, nimeni nu-ți reproșează nimic. — Eu Îmi reproșez. — Și nimeni altcineva, spuse Norman. Cred că ar trebui să-ți acorzi totuși o șansă. Beth privea fix bancul de lucru din laborator. În cele din urmă spuse: — Nu pot. Ceva În felul În care rostise aceste cuvinte Îl mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trupul său firav. În orice caz, nimeni nu m-a condamnat. Chiar dacă nu m-aș fi mișcat de pe plajă și l-aș fi păzit cu ochi de șoim, tot ar fi fost Înțepat. Dar nu stătusem acolo și mi-am reproșat asta ani În șir, mult timp după ce se Însănătoșise. Ori de câte ori vedeam cicatricele alea oribile, mă simțeam vinovat. Dar tu Întreci măsura. Nu poți să dai socoteală pentru tot ce se Întâmplă pe lumea asta. Pur și simplu nu e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
peripeții? — Ce trei? repetă Norman. — Ah, făcu Harry, gândeam cu glas tare. Că am rămas doar trei. Beth oftă. Norman Îi văzu lacrimile din ochi. Ea scotoci În buzunar după o batistă. Își suflă nasul. N-aveți ce să vă reproșați, spuse Norman. A fost un accident. Nu se putea face nimic. — Știu, spuse Harry. Dar gândul la oamenii aceia care se sufocau! În timp ce noi eram În submarin... le aud tot timpul țipetele... Doamne, aș fi vrut să nu se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-și pierd rostul. Iată: tînără și strălucitoare ca o sabie, mă gonește moartea din urmă: „-Ești nimic! Ești nimic! Schimbă-te iute! Schimbă-te cît mai poți!“ Miriade de nume. Sînt nimic. Numele ăsta mă doare și toți mi-l reproșează împrejur: copiii mei, iubirile pierdute, cărțile, casele lăsate în urmă: „-De ce să purtăm numele tău? De ce?“ Așa, trăind acum prin amintirea care se petrece, mă pomenesc privind din vitraliu la trupul meu din cameră. Pasărea albastră s-a oprit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
reportofon în mînă. Doctorul se uită o clipă în jos, apoi îl fixează cu o privire caldă. Trec două, trei secunde și îi răspunde: „-Tinere, Dumnezeu nu omoară! “ În interiorul său Doctorul e la fel de speriat ca în trecutul în care-i reproșează tînărului V.: „-Sigur,”-spune el-„ți-ai găsit o credință și construiești în ea o clădire delirantă ce vrea să urce la cer. Dar tu o vei locui? O va locui cineva? E aproape poezie ce faci. Dar ține cont
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
O structură organică ce trebuie îmbălsămată și îngropată adînc pentru că pute și începe să viermuiască. La ce bun trupul care împiedică sufletul să se unească?” V. din spital îl văd pe tînărul Doctor care ar vrea să protesteze. Să-i reproșeze tînărului V. că nu poate fără acesta. Căci grija față de trup e doar, propria sa meserie. Se înserează în camera distrusă a celor doi. S-a umplut de fum și becul din tavan împrăștie o lumină neagră în care, straniu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Dor în fiecare fibră, în inimă; tendoanele se strîng, mușchii se zbat. Ce o să se întîmple cu mine de acum încolo? Ce rost mai am, nemernicul de mine, căci orice gest aș face, nedreptățile lăsate în urmă mi-o vor reproșa. Nu-mi rămîne decît să mă rog ca lumea, amestec de bine și rău, să mă scuipe... ca un fel de iertare. Chipurile greșiților mei reapar din întuneric. „-Ai fost mîndru!”-îmi strigă. „-Și-ai dorit să ne-nchinăm cu toții minții
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Puteam să înțeleg că James m-a părăsit pe mine - ei, de fapt nu puteam -, dar chiar nu puteam să înțeleg cum putuse să părăsească copilașul ăsta frumos și perfect. Fetița a plâns foarte mult. Dar nu pot să-i reproșez chestia asta, pentru că și eu am plâns foarte mult. Am tot încercat s-o consolez, dar fetița s-a oprit rareori din plâns. După ce, în prima zi, a plâns neîntrerupt vreo opt ore, iar eu îi schimbasem scutecul de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să nu mă uit. Cred c-aș fi preferat să mă uit la episoade în șir din seriale australiene, în care acțiunea și actorii apăreau iar și iar, decât să mai încep cu mama o discuție în care să-mi reproșeze că educația mea universitară îmi băgase în cap anumite idei peste statutul meu. Iar mama știa că era ceva în neregulă. —Arăți foarte posomorâtă, mi-a zis ea. Deși vorbele ei au fost: —Claire, arăți ca o salcie aplecată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că deja avea destule chestii împotrivă. Mi-era teamă ca nu cumva peste treizeci de ani, când Kate avea să fie dependentă de droguri, alcoolică, bulimică și infractoare, vina să nu cadă asupra mea. Mi-era teamă să nu-mi reproșeze că era vina mea fiindcă nu-i pusesem un nume drăguț și feminin. —Uite ce e, lasă numele copilului, i-am spus lui Adam. Continuă povestea. —OK, a acceptat el. Păi, oricum, presupun că ne-am împăcat. Hannah mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
irevocabilul servilism, personaj ce poartă cu demnitate un tricou pe spatele căruia scrie Mercedes. Tot așa cum pe cozorocul șepcii de baseball a unui moș bîlbîit, ireversibil cretin, fost turnător, peticit abominabil și vecin cu mine, scrie Logitech. S-ar putea reproșa filmului cîteva lucruri mărunte, care nu-l Împiedică Însă să fie excepțional. E ca la femei. O femeie perfectă nu spune nimic, se știe de la greci, o Elenă impecabilă nu atrage pe nimeni cu excepția japonezilor, trebuie că a avut ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
amiciția celui neconsolat de a nu fi fost „înțeles“. Mi s-a întâmplat de câteva ori și mi se va mai întâmpla. Aceasta e însă o poveste cu final fericit: nu numai că n-am avut nimic esențial să-i reproșez lui Stelian Țurlea, ci și nodurile în papură pe care i le-am căutat Îcâteva exprimări forțate, fie în sensul colocvialității, fie în cel al prețiozității) le-a rezolvat de îndată, cu un fel de bonomie profesională. În fața cititorului stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al treilea. Zeci de echipe s-au interesat la serviciile fiecăreia dintre rude și printre vecini de fiecare caz în parte. Apoi redactorul-șef a fost dat jos și trimis pe un post de începător la radio. I s-a reproșat că bea prea mult, nu are timp să pună în aplicare toate hotărârile partidului și își neglijează viața de familie. Nimeni nu credea asta, dar nimeni n-avea curajul s-o spună. Într-o seară i s-a confesat unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le-a făcut, pe care tu nu le știi, dar pe care le-am detestat? Ce-ai mai vrea să...?“ Stai o clipă! Acum stai tu o clipă! Ai vrut să afli din nou totul, nu-nțeleg ce anume-mi reproșezi. „Da, ai dreptate. M-am înfuriat inutil. Sunt prea surescitată. Eu ți-am cerut. Ce-a mai fost? N-o să te mai întrerup. Ce-a fost mai departe?“ Adică să continui, spui, și s-a răsucit cu o singură mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
socotea că nimeni nu e pregătit să le priceapă. „Sunt speriată - continua ea să scrie. Ceva îmi scapă, nu înțeleg, nu știu dacă sunt în stare - sau dacă pur și simplu e ceva de înțeles. Pentru că n-am ce-i reproșa, asta e. Se poartă bine cu mine, și încă expresia asta nu spune nimic, mă simt incapabilă să-i fac reproșuri, pentru că n-am de ce să mă leg. Își alege vorbele și gesturile care îmi fac bine, dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o parte draperiile. CÎnd, după o clipă, Își deschise ochii și-i văzu pe cei de la ambulanță, În pantaloni și haine, cu caschetele pe cap, presupuse că erau un bărbat și un băiat de la Protecția Anti-Raid care veniseră să le reproșeze că nu respectau camuflajul. Dar băiatul rîdea. Avea un rîs din gît, dar subțire, ca de fată. — Îmi place pielea dumneavoastră de tigru, zise el. Totuși, nu vă sperie În mijlocul nopții? Mie mi-ar fi frică să nu se repeadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]