4,986 matches
-
în mare vogă și în vestul Europei. Reprezentant important al acestei tendințe este Nicolai Karamzin, autor de povestiri și impresii de călătorie în țările Europei occidentale, prin care face cunoscute în Rusia ideile epocii respective. În scrierile sale, limba literară rusă se eliberează definitiv de elementele literaturii bisericești, făcându-se purtătorul de cuvânt al așa zișilor ""înnoitori"" în conflict cu purtătorii tradțiilor arhaicizante. În secolul al XIX-lea literatura rusă cunoaște o deosebită înflorire. Principalele tendințe din această perioadă sunt romantismul
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
cunoscute în Rusia ideile epocii respective. În scrierile sale, limba literară rusă se eliberează definitiv de elementele literaturii bisericești, făcându-se purtătorul de cuvânt al așa zișilor ""înnoitori"" în conflict cu purtătorii tradțiilor arhaicizante. În secolul al XIX-lea literatura rusă cunoaște o deosebită înflorire. Principalele tendințe din această perioadă sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr Pușkin marchează începutul literaturii ruse moderne. Scriitori contemporani cu Pușkin: - Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor de
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
deosebită înflorire. Principalele tendințe din această perioadă sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr Pușkin marchează începutul literaturii ruse moderne. Scriitori contemporani cu Pușkin: - Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor de nuvele ("Nopți ruse"). În domeniul teoriei și criticii literare: - Vissarion Belinski - Nikolai Dobroliubov Scriitori contemporani cu Gogol, în special autori de schițe, nuvele și romane: - Nicolai Nekrasov - Mihail Saltîkov-Șcedrin, autor satiric ("Cronică de familie", 1846-1856). - Ivan Goncearov, autorul romanului "Oblomov" (1857), în care
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
capitaliști” (români). După al Doilea Război Mondial, deși România devenise un stat comunist, Uniunea Sovietică a continuat promovarea acestei identități moldovenești "neromâne", pentru a justifica etnic despărțirea Est-Moldovei de țara-mamă, România, adică anexarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, deși rusa nu are nimic comun nici cu așa-zisa limba moldoveană "sovietică", promovată de Moscova ca "ne-românească". Unirea tuturor teritoriilor cu majoritate românofonă la 1 decembrie 1918 este rezultatul susținerii conceptului unionist în teritoriile respective, de către o elită intelectuală puternică
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
însă orașul Lipcani este intersectat de magistralele internaționale Brest-Chișinău-Odesa și de drumurile naționale în diverse direcții - Costești, Tîrnova etc. Prin oraș trece calea ferată Cernăuți-Larga. Sistemul de educație din oraș este format dintr-o grădiniță de copii, o școală medie rusă, o școală medie moldovenească și o școală normală-colegiu de pregătire a pedagogilor. De asemenea în subordonarea ministerului de interne funcționează Întreprinderea de educație prin muncă. Sistemul de ocrotire a sănătății este constituit din Spitalul raional și un Centru al medicilor
Lipcani () [Corola-website/Science/305085_a_306414]
-
(în rusă "Бессарабка") este un oraș din Republica Moldova, reședința Raionului . Orașul Basarabeasca estre situat în lunca râului Cogâlnic-Larga, la o depărtare de 100 km de Chișinău, nemijlocit la hotar cu Ucraina. Suprafața totală a orașului Basarabeasca este de 2.754 ha. Cea
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
(în rusă "Гиндешты") este un oraș din raionul Florești, Republica Moldova. Orașul este situat pe malul stâng al râului Răut, la 113 km de Chișinău și la 12 km de centrul raional Florești, lângă satul Ghindești și calea ferată Râbnița-Florești-Bălți. Ghindești este unul
Ghindești () [Corola-website/Science/305112_a_306441]
-
se compune din 272 de case cu o populație de 2350 de suflete. Guvernul rus a împroprietărit pe acesti coloniști cu câte 32 ha de pământ. Nici românii, nici rutenii nu vorbesc rusește, deși în sat există o școala elementară rusă. În anul 1855 s-a ridicat din piatră Biserică ”Nașterea Maicii Domnului”. Primul proprietar moldovean locuitor al satului a fost Toader Holban. Însemnări economice: gospodărie boiereasca, cooperativa de consum/1917/ moară de aburi. Însemnări administrative: școală primară mixtă, biserica ortodoxă
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
și „Sufletul”. La recensământul general din 1930, desfășurat în toată România, în Corjeuți au fost înregistrați 4371 de locuitori, inclusiv: 4117 români, 44 ruși, 5 ucraineni, un polonez și 204 evrei. Limba româna era ca limbă maternă pentru 4105 persoane, rusa - 49 persoane, ucraineana - 8 persoane, idiș - 209 persoane. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în vara anului 1940, județul Hotin, inclusiv satul Corjeuți, este inclus în componența RSS Ucraineană. În luna noiembrie aceluiași an, hotarele dintre RSSMși RSSU sunt revizuite
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
sec. XVIII despre s. Grimăncăuți, după cum ne argumentează cu date concrete istoricul Vladimir Nicu, se știe deja precis. Pe timp de iarnă, cînd locuitorii lui nu prea se încumetau să se ascundă prin păduri, la 25 dec. 1772, administrația militară rusă înregistrează aici 32 de gospodării și le supun la bir. Aceste date aproape coincid și cu cele ale recensănоntului populației Moldovei din 1774, din care aflăm că s. Hrămăncăuti din ocolul Mijlociu țin. Hotin avea o sumă totală de case
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
chiar au decedat. Ceilalți, îngroziți, se pregăteau să părăsească din nou satul. Autoritățile au înregistrat școala parohială în 1861, cînd băștinașilor li se interzicea să mai învețe carte în limba lor română. Din cauză că nu erau învățători, care ar poseda limba rusă, lecțiile au fost suspendate de mai multe ori, apoi aceeași școală se redeschide la 1 noiem. 1882, cu concursul arendașului moșiei boierești S. N. Nicolau, care a donat în susținerea ei 100 rub. Au lucrat ca pedagogi Maria Soroceanu, Antonie Jolondcovschi
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
greu să ridice dealul și oamenii îi îndemnau zicând "Dii boilor! Izbește-te apă!". După un timp țăranii au revenit în acea localitate pentru că au observat că erau câmpuri mănoase și apa multă. Și-au construit căsuțe din lemn (din rusă Izba) și au rămas să locuiască acolo. Nu se știe exact de la ce provine denumirea de Izbiste sau de la vorbele oamenilor "Izbeste-te apă!" sau de la cuvântul rusesc "Izba". Oricum satul are și astăzi acele izvoare cu apă limpede, însă
Izbiște, Criuleni () [Corola-website/Science/305154_a_306483]
-
ale Eparhiei Chișinăului și Hotinului. Directorul acestei școli a fost Vladimir Mahu. În cadrul lor procesul instructiv-educativ se desfășura in conformitate cu programa de invățământ elaborată de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, obiectele de studiu fiind următoarele: religia, limbile slava bisericească și rusa,cântul bisericesc, aritmetica, caligrafia, istoria Rusiei, geografia, fizica, igiena si didactica. Absolvenții școlilor erau angajați în calitate de învațători in școlile bisericești parohiale și în cele de învățare a scris-cititului, iar unii dintre ei iși continuau studiile în seminarele pedagogice (școli normale
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
mărturie hotarnică a sat. Ocăuți din Ținutul Hotin. Apoi se mai face o împărțeală de sate în ramura Canta a neamului Cantucuzino în sept. 1693. După aceasta aproape un secol nu sa mai citit despre Hlinaia. Până cînd administrația militară rusă, care pe 25 decembrie 1772, găsește aici 94 de gospodării, pe care le impune să plătească bir țarului, dovadă în plus că de la ruși am avut numai ”fericire”. Aceeași administrație de teama să nu omită pe cineva din listă, mai
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
huni în 376. Pe locul vetrei fiind descoperite urme de case arse, grămezi de lut ars etc. Popoarele nomade au lăsat 6 movile funerare. Prima mențiune documentară a satului apare în 1464. La recensământul din 1772-1773, realizat de administrația militară rusă, Târnova 32 de gospodării. La 1870 Plasa Tîrnova er alcătuită din 14 sate cu o populație de 6167 bărbați și 5755 femei, cu 10 sate înstărite, 2 bogate, 2 sărace. Case — 2307. În 1899 Adunarea de zemstvă organizează în cadrul sistemului
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
august 1775 și 1 iunie 1768. Interesante pagini despre istoria acestui sat pe la sfârșitul sec. 18, vor scrie cercetătorii preocupați de soarta sătenilor retrași în Codru din calea tătarilor, apoi și din cea a armatei ruso-turce din 1769-1774. Administrația militară rusă, care supunea locuitorii satelor la bir, îi obliga să presteze corvezi și servicii de transport. Structura etnică a satului Mereșeni conform recensământului populației din 2004:
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
Ciuluc și pe Cula”, „cu vie și cu pomînt și cu tot venitul”, vândute de Micul și Socota „slugii noastră lui Andrei căpitan de curteni și femeii sale drept 200 taleri di argint”. În anul de război 1772, administrația militară rusă găsește în Biliceni doar 6 văduve și slugi bătrîne, că n-a mai avut pe cine pune la bir. Situați în calea armatelor, la drumul mare de la Bălți spre Chișinău, Bilicenii rămăseseră multă vreme devastați și pângăriți. Părăsise satul și
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
numind-o și Halahora Nouă. Ba chiar și Halahorii de Jos. Se consideră că primul s-a instalat aici cu traiul la înc. sec. XIX boierul Șerban. Citim, însă, despre acest sat (în "Listele localităților Imperiului Rus", editate în l. rusă, desigur, la Sankt-Petersburg în 1861) că în 1859 avea 36 de case eu 239 de suflete (123 de bărbați și 116 femei). Satul, însă, nu creștea, ba chiar din contra, în 1870 avea deja 35 de case cu 94 de
Halahora de Jos, Briceni () [Corola-website/Science/305225_a_306554]
-
Peste un deceniu iar are loc o afacere asemănătoare. Ion Tertea cu sotia sa Ana vînd partea lor din moșia Mihăilenilor lui Efrem Hajdău, apoi tot satul, la 4 apr. 1632 este confirmat în stăpînirea lui Gheorghe Roșca. Administrația militară rusă, la 25 dec. 1772, găsește aici 29 de gospodării, proprietar al moșiei fiind căpitanul Ion Miclescu. Însă iar urmează șiruri lungi de împărțeli, mărturii și dăruiri, pretendenți la moșie izvodindu-se cu duiumul. Chiar și din răvașul descoperit de L.
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
1872, episcopul Pavel Lebedev (1871-1882) a impus preoții să întocmească actele stării civile numai în rusește și nu în limba română, cum se făcea pînă atunci. Mai mult, episcopul Pavel a obligat clericii mănăstirești să-și învețe copiii lor limba rusă - acasă sau în școlile mănăstirești. Pe lîngă școli el a înființat clase preparatoare pentru studierea limbii ruse. În același scop, a înființat internate, unde copii erau izolați de mediul cultural romînesc. Clericii care nu se supuneau erau sancționați pe cale disciplinară
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
copii, iar peste 2 ani 70. Iar în anul 1947 s-au format două școli: de 7 ani și primară. La începutul sec. XX, Sângera avea 100 de case, cu o populație de 782 suflete, țărani români, o școala elementară rusă. Locuitorii posedau 912 desetine de pamant. proprietarul, boierul C. Russo avea 616 desetine. Potrivit izvoarelor bisericești, în anul 1912, de renumitul pictor rus Peskariov (?), a fost zidita din piatră, Biserica Adormirea Maicii Domnului din orașul Sîngeră. Actualmente în oraș mai
Sîngera () [Corola-website/Science/305253_a_306582]
-
au început a avea acces liber la trecerea în partea dreaptă a râului. Familiile Mihu, Huțanu, Cazacu, Țacu, Brănici și astăzi au rude de gradul I și II în Pogăneștii din dreapta Prutului. După 1812 aceste relații s-au rupt. „Oștirile ruse au fost dislocate pe întreg teritoriul Basarabiei. În satul Pogănești și în satele vecine la 1821 a fost dislocată compania de mușchetari a regimentului Kamceatka, sub comanda căpitanului Briuhanov, care lua de la pogăneșteni fără vreo sancțiune și plată caii. De
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
de combatanți și 1.000.000 rezerve. În momentul declanșării operațiunii situația frontului în zona Mărăști-Nămoloasa era următoarea: Armata a 2-a română era poziționata între dealul Arșiță Mocanului și satul Răcoasa având în flancul drept Armata a 9-a rusă și pe flancul drept Armata a 7-a rusă. Fiecărei din cele 3 divizii din eșalonul frontal al Armatei a 2-a îi revenau circa 12 km de linie de front. În fața românilor se sprijinea flancul drept al armatei 1
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
declanșării operațiunii situația frontului în zona Mărăști-Nămoloasa era următoarea: Armata a 2-a română era poziționata între dealul Arșiță Mocanului și satul Răcoasa având în flancul drept Armata a 9-a rusă și pe flancul drept Armata a 7-a rusă. Fiecărei din cele 3 divizii din eșalonul frontal al Armatei a 2-a îi revenau circa 12 km de linie de front. În fața românilor se sprijinea flancul drept al armatei 1-a austro-ungare, mai precis elemente ale grupului Gerok cu
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
diviziilor 217 și 218 germane, Corpul 8 armata rus a atins aliniamentul Livezi-Vidra, consolidând astfel flancul stâng al armatei a 2-a române. Înaintarea medie în această zi a fost de 2 km. Concomitent cu desfășurarea ofensivei de la Mărăști, ofensiva rusă pe frontul din Galiția s-a terminat dezastruos iar trupele Puterilor Centrale au trecut la ofensiva pe toată lungimea frontului și au ocupat orașul Tarnopol. În încercarea de a stabiliza fronul, Comandamentul Suprem rus, a decis unilateral retragerea Corpului 40
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]