6,936 matches
-
străbuni. Rotari a depus lângă el o cutie de lemn de ulm care conținea obiecte prețioase, șoptind: - Odată cu tine îmi îngrop tinerețea. Se auzeau doar bufniturile bulgărilor de pământ aruncate în groapa fumegândă și foșnetul ninsorii. Pentru a putea fi săpată, focul a ars în locul respectiv o noapte întreagă. Deasupra mormântului Rotari a înfipt lancea pe care bunicul său o adusese din Panonia, având agățate de ea trei cozi de cal ce fluturau în vânt. Rachti, aruncând ghindă și vâsc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al femeii în lințoliu, și Garibaldo n-a dorit să-i ajut să care cadavrul până la căruțul pe care, asemenea unei vite, Rotari a trebuit să-l tragă prin zăpada înaltă. A curățat locul de zăpadă în micul cimitir, au săpat o groapă, au pus cadavrul și au umplut gaura cu pământ. Niciun moment Rotari nu s-a opus la ceea ce i s-a cerut, nu a răbufnit în vreun fel ca pe vremuri, nici măcar atunci când a fost nevoit să fărâmițeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îngrozitoare; poate că nu doar de la mușcături, ci și din pricina unei răni infectate pe care o avea pe spinare, probabil mai veche, și despre care nu ne zisese nimic. Locul unde ne aflam, la câteva palme adâncime, era pietros. Am săpat totuși o groapă cu mâinile și, dând la o parte pietrele cu spadele și cu sulițele, am rupt vreo două. Dar, în cele din urmă, Gumbert a avut parte de o groapă de doi coți, și deasupra am ridicat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care a dorit să mă facă părtaș. Noul arhidiacon instalat la domeniul Ariberti continua să-i ațâțe pe tineri în contra lui Ariald și a bătrânilor, afirmând că îl antipatizau și nu prea puneau preț pe opiniile lor la întruniri. - Ăla sapă șanțuri ca apa de la Grado să se reverse pe domeniu! a exclamat. Am ciulit imediat urechile. - Dar nu este vorba despre un arian trimis al episcopului de Concordia? am întrebat. Fortunato a aruncat disprețuitor scrisoarea pe masă, spunând: - A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o clipă din bolboroseala acatistelor. - Dincolo de ea se află blestemul și moartea noastră. N-am izbutit să scot mai mult din gura lor. În cele din urmă, după un declic metalic, poarta s-a deschis. În spatele ei era o scară săpată în stâncă, ce cobora în beznă. Am ordonat ca un număr de cinci longobarzi să stea de pază, amenințându-i că vor fi aspru pedepsiți dacă se vor atinge de vreuna din fete. Eu, împreună cu ceilalți, la lumina unor torțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oricărui vrăjmaș. Fără să mai trec pe la neamul Ariberti, am luat-o spre biserică pe o scurtătură. I-am alungat pe cei care se aciuiseră în azilul dorit de Garibaldo și am închis ușile, asaltate de curiozitatea sătenilor. Oamenii au săpat o groapă adâncă în stratul de lut, în colțul din dreapta intrării, și acolo am depus rămășițele lui Romilde. Înainte de asta, am avut grijă să despic sacul smolit și lințoliul, deschizându-i pieptul. Mirosul n-a fost mai tare decât duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
identificat cadavrul lui Stiliano, autorul cronicii. După mărturiile unor săteni, bătrânul a sosit la biserică pe jos, cu puțin înaintea altor doi necunoscuți veniți călare, probabil ucigașii. Ariald l-a considerat om drept și longobard și a pus să fie săpată o groapă în interiorul bisericii, chiar în locul unde Stiliano a fost găsit. Au ieșit la iveală rămășițele pământești ale unei femei sau ale unei tinere, drept care el odihnește alături de cineva necunoscut. Un cioban, ajuns cu puțin înaintea mea la biserică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mai puțini decât mi-aș fi dorit, și mai mulți decât erau necesari, răspunse Emma. Dar tu? — E un răspuns pe care ți-l pot Întoarce, râse Sasha, rezemându-se de mânerul scărilor rulante care urcau leneșe prin galeria interminabilă săpată sub Villa Medici pentru a pătrunde În măruntaiele orașului. VIA VENETO VILLA BORGHESE. Alunecând printre bariere portocalii, covorașul de metal se mișca sub picioarele lor cu o lentoare extenuantă. Îi târa - dar părea că nu-i duce nicăieri, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cărui existență până astăzi părea că o ignorase. Nu fusese altceva decât o Întârziere, un semn pe care nu știa cum să-l interpreteze. Zero sări jos cu ușurință. Era un salt de aproape doi metri. Îi arătă niște scări, săpate În lutul colinei. — Seamănă puțin cu intrarea În casa mea, Îi spuse. Scările acestea le-au făcut cei de la Întreținere, dar eu le păstrez În ordine. — Ce-i acolo Înăuntru? Întrebă Maja neliniștită de vederea acelei guri căscate și Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era un sat mic, își aduce aminte și-acum, în clipa în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu, un sat ce creștea la marginea unui câmp pe care se vedeau cai și căruțe mici, oameni trebăluind și cântând. Casele, mărunte, săpate în pământ și acoperite cu paie, arătau ca niște ciuperci uriașe, cu tulpina rotunjită și pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă, stăteau în fața bordeielor, dărăcind lână și amestecând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Gheară trecuse nu de mult prin cetatea Târgoviștei și-și văzuse un văr. Avea fața vânătă și clănțănea ușurel, cu ochii duși, atârnat într-un par care îi intrase printre picioare și îi ieșise pe la ceafă. Așa că se hotărâseră repede. Săpaseră o groapă lângă stejarul în care îl aninase Zogru, apoi îl îngropaseră de viu, cu mâinile legate la spate și fruntea în pământ. Aveau oroare de crime. Nu omorâseră pe nimeni în viața lor, de aceea soluția li se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
priveau cu venerație adâncă. Călugării au ridicat cu timpul un altar pentru flori, pe care ardeau continuu lumânări din ceară curată. Iar în dreapta porții l-au îngropat pe Pampu, făcându-i mormânt înalt, pecetluit cu piatră, pe care i-au săpat numele. Ghighina povestise despre moartea lui Pampu, apoi un bărbat bătuse în poarta mănăstirii, ca să anunțe că e un om mort pe malul lacului. Din aproape în aproape, călugării descoperiseră că pe ușa mănăstirii lor era zugrăvit portretul lui Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de a evada din acest tren. La fel este și Giulia, al cărei sânge clocotește în ritmul unui sentiment de vină, chiar acum, când Zogru îl așteaptă pe Andrei Ionescu în strada Gelu Căpitanul. Dar atunci când îl privea pe Iscru săpând groapa pentru inelul spătarului, Zogru nu știa încă ce îl ține în viață, îl compătimea ușor și i se părea doar agreabil, iar bucuria pe care o resimțea privindu-l îi venea de departe, din amintirile lui Pampu și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care o resimțea privindu-l îi venea de departe, din amintirile lui Pampu și din durerea lui de a-și fi pierdut locul nașterii, rostul și viața la curtea lui Gongea, alături de Mărineci, Iscru, Ioniță și Mașcatu. Îl privea săpând și își aducea aminte de noaptea de aprilie în care îl mutase din patul lui și îi părea rău. Iscru însă nu avea idee de gândurile lui Zogru. Făcuse o groapă cam de un cot. Părul șaten, aproape blond, bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-l lăsăm aici, în fața mănăstirii... Și tot așa, până către ziuă, când au admis să-l îngroape în fața porții, ca să calce picior sfințit peste el și să se mântuiască. Tot ei, obosiți și vai de capul lor, i-au săpat groapa la picioarele lui Zogru. Au dat zăpada la o parte, au adus călugării târnăcoape și au rupt pâmântul înghețat. După două-trei târnăcoape, Petru a dat de inelul spătarului. L-a văzut imediat și l-a acoperit cu talpa piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-l privească, i-a spus nea Iscrule, cere-le dumneata o lopată la călugării ăștia, până nu se culcă iar, că de dumneata mai ascultă și, cum s-a îndepărtat Iscru, Petru a strecurat inelul în buzunar. Apoi a tot săpat în tăcere, cu ochii strălucitori și fața palidă și zgrunțuroasă, ca o colivă fiartă bine. Apoi a ținut inelul până la bătrânețe, ascuns în chichița lăzii, unde l-a găsit Ioniță Zugravu și l-a păstrat și el până când i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mormântul lui și încercau să pășească fără să-l calce. Unii poate că îi ghiceau prezența, ca Giulia ori ca Andrei Ionescu, dar foarte mulți nu erau speriați decât de propriul gând, că mormântul unui om atât de sângeros e săpat în poarta mănăstirii. Încet, cu anii, s-a înrădăcinat credința că spiritul voievodului bântuie ținutul. Și nu era departe de adevăr. Vlad Dracul i-a ținut tovărășie lui Zogru un timp. El culegea veștile, plutea pe deasupra pădurii, asculta ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
stelelor ce mă înconjoară o perdea din fantome cer înstelat De ce sunt? pentru a sculpta chipul Lui și-a slăvi sacrificiul Fiului Ce fac? mă duc în vârful cometei latine apoi mă duc la capătul galaxiei și găsesc scuarul dumnezeiesc sap până în interiorul pământului... mi-e frică de hăul începuturilor caut în valurile minții mele omenești... și găsesc în spatele cascadei orașul artiștilor ating cu mâna nimfa cerului... și găsesc răspunsul întrebării Cine sunt eu? Sunt pădurea hăruită de Dumnezeu Ce observ
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
peste disperarea Care-și făcuse loc în scoarțele visului meu din care lipsesc... Doar eu pot lipsi cu desăvârșire din propriul meu vis. Un răspuns la întrebarea pe care chiar eu am putut să o scriu În piatra unde era săpat tot ce voiam să știu, Am scris ușor cu un cristal pur: Ce lipsește din simplul meu vis? Stan Florina, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Mirajul drumețiilor La drumeție când pleci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și, fără să știu de ce, continuam să merg. După mult timp de mers, am văzut la mare depărtare o siluetă. Era un copil care stătea cu spatele la mine jucându-se în nisip. Apropiindu-mă din ce în ce mai mult mi-am dat seama că săpa o groapă. După ce a terminat de săpat, sa dat puțin în spate și a așteptat entuziasmat un val. Acesta a venit și, imediat după trecerea lui, copilul și-a pierdut fericirea și a plecat supărat pășind încet pe nisipul rece
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
merg. După mult timp de mers, am văzut la mare depărtare o siluetă. Era un copil care stătea cu spatele la mine jucându-se în nisip. Apropiindu-mă din ce în ce mai mult mi-am dat seama că săpa o groapă. După ce a terminat de săpat, sa dat puțin în spate și a așteptat entuziasmat un val. Acesta a venit și, imediat după trecerea lui, copilul și-a pierdut fericirea și a plecat supărat pășind încet pe nisipul rece. Înțelesesem de ce era copilul trist și, încercând
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar avea curajul să spună ce simte. Acest om care arăta și se comporta exact ca mine s-a uitat fix în ochii mei și mi-a spus cu un zâmbet plăcut și, în același timp, inteligent:„Când erai mic săpai gropi în nisip și apoi așteptai ca toată apa din mare să intre în groapa ta, acum încerci, cu mintea ta, să cuprinzi neștiutul, să înțelegi neînțelesul și să pătrunzi nepătrunsul? Ai vrea oare ca toată apa din mare să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pulbere, scăpat de suferință. Au învelit-o într-o velință de lână nealbită și au pus în jurul ei ierburi frumos mirositoare, apoi au îngropat-o la poalele copacului celui mare unde femeile se adunau să vadă răsăritul lunii. Iacob a săpat mormântul în timp ce Laban a stat și s-a uitat și și-a pus cenușă în cap de jalea primei sale soții. O dată cu Ada, Laban își îngropa propria tinerețe, puterea și poate și acea parte bună care trebuie să fi existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar Ruben i-a dat la o parte. S-au mulțumit să-l urmeze pe Laban și să-l vadă cum scutură fiecare pătură, ba chiar ridică și rogojina de pe jos și bate în pământ, să nu cumva să fi săpat vreo groapă pe post de ascunzătoare. Ziua trecea și Laban căuta în continuare. Făceam ture între locurile unde bântuia Laban și cortul roșu și le povesteam mamelor mele tot ce vedeam. Fețele lor rămâneau imobile, dar eu știam că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nemulțumire. Fântâna, cea care făcuse ca pământul nostru să pară așa o afacere, se dovedise a fi un puț vechi și părăsit, o grămadă de pietre care a și secat curând după ce ne-am așezat noi acolo. Frații mei au săpat alta, dar și-au istovit spatele fără folos, pentru că prima dată locul n-a fost bun. Simon și Levi erau siguri că Hamor îi înșelase cu bună știință și-și alimentau unul altuia furia vorbind despre ceva ce ei numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]