6,982 matches
-
mai autentică cu cât înăuntru ei frații și surorile pot să fie, cu seninătate, ceea ce sunt cu adevărat, sprijinind astfel truda acceptării și a convertirii celor pe care-i întâlnesc pe cale. Nu ni se cere nimic altceva decât să fim săraci senini și păcătoși iertați, capabili de solidaritate. Adeseori, însă, considerăm viața consacrată mai mult o «stare de perfecțiune» și un model inspirator, decât o mărturie a «flexibilității vieții». Atunci când suntem constrânși să asumăm o atitudine «exemplară», riscăm să cădem în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
metode, în funcție de zona geografică și în funcție de diferitele necesități psiho-fizice și, în mod firesc, au existat și contradicții interne, exagerări ori lipsuri umane și spirituale. Cam tot așa stau lucrurile și cu înfloritoarele institute, din secolele XIX și XX, dedicate educației săracilor și carității: deși posedă unele caracteristici care le fac să se deosebească, se aseamănă atât de mult între ele încât uneori par să se suprapună. A spune aceste lucruri, în special dacă ținem cont de exigențele și oportunitățile din vremurile
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a se identifica cu una sau cu cealaltă. Așa-numita «viață de la Nazaret» nu comportă exercitarea unei slujiri apostolice propriu-zise, ci o viață ascunsă, caracterizată de rugăciune, muncă, umilință, sărăcie, pentru a sanctifica dinăuntru viața de zi cu zi a săracilor, precum și cea a celor ce nu cred. Este demn de luat în seamă atașamentul personal față de clauzură, care este prevăzut ca vot pentru micii săi frați, dar față de care el se leagă cu condiția ca nimeni să nu se dea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
prin gesturi ascunse, ușura suferința multora. Asemenea văduvei elogiate de Domnul Isus în ajunul patimii sale, străbunica mea dăruia mereu «tot ceea ce avea pentru a-și duce traiul», drămăluind mica sa pensie între nevoile proprii - de altfel, minime - nevoile celor săraci - în special cei din familie și vecinii mai puțin norocoși - și Biserică. Era ea cea care asigura uleiul pentru lampa veșnică ce ardea la altarul Preasfântului Sacrament. Din fragedă copilărie, o ajutam la rugăciune, căci nu vedea prea bine și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
apoi ne-am pus de acord asupra faptului că viața și conștiința îmi aparțin. Și trebuie să spun că părinții mei au respectat alegerea de viață al unui fiu puțin cam straniu, căci trăiam o viața de profundă rugăciune, în mijlocul săracilor, și au înțeles că aveam un destin diferit; l-au respectat și, nu de puține ori, au suferit din această cauză, fără să-mi pună în cârcă suferința lor. Frate Michael Davide, în ce fel ți-a marcat viața părinții
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
date specifice culegem prin observație? .................................. Organizație formală și organizație reală ..................................... Cuvintele că unitate de observare ............................................... Mulțimea ..................................................................................... Durată .......................................................................................... Mediu închis și populație inaccesibila ........................................ II.O TRADIȚIE DE CERCETARE ........................................................ 1. Observația populațiilor îndepărtate .............................................. Începuturile antropologiei ........................................................... Etnografia franceză ..................................................................... 2. Anchetele sociale .......................................................................... Muncitorii europeni .................................................................... Săracii Londrei ............................................................................ Negrii din Philadelphia ............................................................... 3. Observația în sociologie ............................................................... Sociologia muncii: uzinele Hawthorne ....................................... Tradiția de la Chicago: documentare și observație ..................... Sociologia franceză și observația ................................................ III. REALIZAREA OBSERVAȚIEI ...................................................... 1. Diferitele etape ale observației ..................................................... Trei activități indisociabile ......................................................... 2. Interacțiunea socială cu mediul: observația participativa
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Ce vrei? Când te-ntîlnești mereu cu Titi și cu unchiul Simion! - Cine-i Titi? întrebă Felix. - Nu știi? Titi e băiatul lui Simion, pe care l-ai văzut aseară brodând, și al tantei Aglae. Ai să-l cunoști. Băiat bun, săracul, însă cam... - Cam? - În sfârșit, ai să-l cunoști, evită Otilia caracterizarea,făcîndu-i semn cu ochii să întindă mâinile spre a depăna o jurubiță de ibrișin. Dar de tanti Aglae ce zici? Felix luă o atitudine neutră. Otilia oftă exagerat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușor pe obraz. Însă tânărul, spre a nu împiedica aceste familiarități, se coborâse mai repede pe scară. - Pascalopol, îi mărturisi Otilia lui Felix, care sta sumbru,în vreme ce trăsura aluneca în trapul cailor, este un bărbat chic. Și ce singur e, săracul! A doua zi, stând turcește pe sofaua ei, Otilia vorbea lui Felix, pe mâinile căruia petrecuse o jumătate de ibrișin: - Mi se pare că nu-ți place Pascalopol. De ce? - Nu am nimic cu el. Însă... - Însă? - Mă întreb dacă nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
declară solemn Olimpia, nu-și poate lua sarcinaunei familii fără să aibă capital, ceva, cât de cât. -Ce e al vostru e pus deoparte, făgădui Aglae. Olimpia strâmbă din nas: - Până atunci trebuie să trăim, avem greutăți. Stănicăaleargă toată ziua, săracul, azi nu prea merge avocatura. I-a promis cineva o slujbă, dar până acum... Stănică aruncă tuturor o privire mândră, măgulit că era astfel compătimit de Olimpia. - Poate o să vrea domnul Pascalopol, zise Aglae, să încercesă-ți găsească ceva, cum are
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că e căsătorit. - Nu m-a provocat, zise el ingenuu, am vrut amândoi. Stănică își trecu mâna prin părul mare, ca un avocat contrariat de contrazicerile clientului său. Aglae sări furioasă: - Ce-asculți tu, Stănică, ce spune el? Nu vezi, săracul, înce hal e? Nici vorbă că l-a atras în casă cu familia ei și l-au strâns cu ușa. - Mă rog, mă rog, insistă Stănică, să ne lămurim. Membriifamiliei, care au intrat în odaie, v-au găsit așa din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cadă, din cauza unui frate nebun, în mâinile unei venetice? Lege e asta? - Stai, iubită mamă, stai, zise teatral și cu gesticulație studiată Stănică. Așa ar fi dacă n-am fi și noi pe aici. Dar ginerele dumitale ce face? Aleargă, săracul, câteodată fără un ban în buzunar (căci dumneata nu-l întrebi dacă are sau nu), aleargă, studiază, combină. Ce, crezi că eu stau cu mâinile în sîn? Doar sunt direct interesat la parte. Costache al dumitale e șiret, trebuie luat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ah, nu știi, zise Georgeta, e o poveste întreagă. Mi l-aadus aici tam-nesam Stănică. Nu și nu, să-mi facă portretul. E un molâu, care te privește fix și înghite mereu, de te-apucă capul. A venit nu știu de câte ori, săracul, până a terminat drăcia asta. Nici nu seamănă! Ce, așa bătrână sunt eu? Începuse să mă cam îndese muțește, să mă apuce de mână. Am râs grozav. N-aș dormi cu ursul ăsta în casă, să mă tai. Dar pare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
terminat drăcia asta. Nici nu seamănă! Ce, așa bătrână sunt eu? Începuse să mă cam îndese muțește, să mă apuce de mână. Am râs grozav. N-aș dormi cu ursul ăsta în casă, să mă tai. Dar pare de treabă, săracul, ce zici? - Da! confirmă Felix.- Și e de familie bună, nu? - Sigur! - În sfârșit, nu mă interesează! Numai, nu știu cum să scapde el. Mă jenez să-l bruschez, mi-e milă chiar, mă privește cu niște ochi! Doamne, sunt o fată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
simți în aer o curiozitate insultătoare și o dușmănie împietrită și ar fi ieșit numaidecât pe ușă afară, dacă nu s-ar fi simțit îndatorat să aștepte cheile. Aurica trase prima împușcătură, pe nepregătite. - Titi, zise ea, e foarte supărat, săracul, că domnișoara Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat așa de urât cu el. I-a trimis vorbă că n-are chef de căsătorie și altfel de expresii ordinare. Curios. Părea o fată foarte distinsă. Dumneata ce zici? Întrebarea era atât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că Felix e un băiat bun, dar nesociabil. Apoi își aduse aminte de verdictul medicinistei și adăugă: - Apropo! Știți că am pus pe doctoriță să-l examineze pemoș Costache, mi-a venit mie o idee. Ei bine, e bolnav rău, săracul, nu vă uitați pe din afară. Dacă m-aș lua după doctoriță, apoi atunci e grav de tot (Stănică spuse "grav" cu intonația cu care ai zice "strașnic"), îl pierdem și pe el, săracul, firește, dacă nu-l îngrijim. Eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
idee. Ei bine, e bolnav rău, săracul, nu vă uitați pe din afară. Dacă m-aș lua după doctoriță, apoi atunci e grav de tot (Stănică spuse "grav" cu intonația cu care ai zice "strașnic"), îl pierdem și pe el, săracul, firește, dacă nu-l îngrijim. Eu zic că ar fi bine să vă împăcați. - O să văd eu ce fac și cu el! zise Aglae gînditoare,desfăcînd capacul ceasului de aur și pocnindu-l iarăși la loc. XVI Oroarea lui Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tril, ca după plâns. - Nuntă? Cu cine? întrebă mirată Otilia, observând paloareasubită a lui Felix. G. Călinescu - Cu... Pascalopol! zise, cu o reală nevinovăție, Aurica. - Ah, se supără Otilia, m-ați înnebunit cu Pascalopol ăsta!Am început să-l urăsc, săracul! Cine v-a spus că mă mărit cu Pascalopol? E o vorbă fără sens. Înainte nu vă mirați deloc când Pascalopol mă ținea pe genunchi, și acum, că sunt nubilă, trebuie neapărat să vedeți lucruri suspecte. S-a obișnuit cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l visă multă vreme, și împărtăși numaidecât impresiile ei părinților, de față fiind și Stănică, care izbucni jovial: - Nu v-am spus eu? Felix e o podoabă, un model detînăr, e mândria mea, ciracul meu! Când a mințit vreodată Stănică, săracul? Evenimentele care urmară nu mai îngăduiră lui Felix să se gândească la Lili și la momentele acestui scurt episod. Dar în casa Aglaei ura se dezlănțui din nou furioasă împotriva familiei de dincolo, și intențiile de împăcare fură din nou
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că cei mai mulți preferă să moară în patul lor. Stănică fu numaidecât cucerit de teorie, cu toată ciuda lui dintâi. - Bravo, Vasiliade, nu te știam filozof! Ai cea mai perfectă dreptate. Tot un doctor de-ai noștri, cu experiență, se pricepe, săracul! Parcă profesorii universitari știu mai mult decât e în carte! Medicina e practică, nu teorie. În fond, Stănică se gândise că tot mai bine ar fi putut scotoci casa cu bătrânul acolo, fiindcă ar fi avut un pretext să vină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine darul dumnezeiesc, nu pe mine, care sunt păcătos. -Măi, porc de câine, protestă părintele titular, se vede că ești în mâinile satanei azi! M-ai auzit pe mine vreodată hulind, luând numele Domnului în deșert? Cuvioșia-sa e bătrân, săracul, își mai dă în petic, căci plini de păcate suntem toți. Zici că beau, satano? Gust și eu un păhărel de vin, cât e îngăduit și de scripturi, căci zice Solomon în Pildele lui: "De vei ședea la masa celui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al lui Weissmann, dar, ca de obicei, se aprinse până la marginea de a-și închipui că poate să intereseze pe student, îl lăuda la toată lumea că e "cavaler" și-i încredință pe toți că un astfel de tânăr, oricât de sărac, avea să facă pași mari în viață. Fu de părere chiar că trebuia ajutat. În familia Aglaei nu exista nici o noțiune de antisemitism. "Cu ovreiul îți faci treaba mai bine decât cu al tău", era un dicton general. Căsătorii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
opt străzi, la responsabilul de la Alimentara... care înțepenea și percuta, pe brânci, să-i aducă lui meșterul Calistrat kilogramul lui de vin pelin, din care ăsta își extrăgea învățăturile lui despre strung... De abia peste doi ani și-a dat săracul seama că nu mai răzbea să se culce deodată cu toate matracucile Operei, care îndruga vocalize. Și că pe deasupra României plana serios pericolul ca ori să se desfințeze Opera, ori să se desființeze meșterul Calistrat. - Ce mă face să presupun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce-am crezut. Mi-au desfăcut contractul de muncă. Mi-au grăbit formalitățile de reexpediere în țară. În a treisprezecea zi, ieri, scafarogul, atotștiutor, mă aștepta pe aeroportul din Mozambic. - Ofticat că te făcuse stăpânul lumii, încerca și el acuma săracul să se lipească măcar la un bacșiș. - Mă trage de-o mânecă lângă o pistă de antrenament a cămilelor. Așează, pe-o plajă pe care puteai să-ți prepari cafea la nisip, o teașcă, în care înghesuise halba, bidonașul cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca la curcani, le căsca pliscul cât toate zilele și le vizita. Pe fiecare dintre ele de cel puțin 19 ori. Genul de tip care și după proces continuă să te intoxice doar cu "Trăiască" și "Jos"! Lozinci. Pe ăsta, săracul, nici măcar salvele blițurilor n-or să-l poată obișnui cu împușcatul". Se întoarse cuminte, mângâie ziarul căzut cu talpa adidasului și-l ridică. 143 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI burta lăbărțată, mustața. Constatând apoi, c-o anumită plăcere, că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hibridul acesta, rezultat, într-adevăr, din amestecul trăsăturilor unui Robin, pleoștit și confuz, turnate pe o țeastă de Dali melodramatic. - Ce seară, domnule Floyd! Ce spirituală și rarisimă seară! Cât am fi vrut să se afle aici și Lavinia sau săracul de Patrick... Să ciocnească cu noi, să se împărtășească din adevărul muzicii dumneavoastră divine și să vă cunoască... Despre Lavinia bănui că este nepoata. Misterioasa și neostenita trimițătoare occidentală de discuri. Dar cine este acest sărac Patrick? Nepotul. Nepotul?! Nepotul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]