7,856 matches
-
piele, pentru că, în continuare, cele patru puncte cardinale vecine nouă urmăreau sfârtecarea ei. Cum și în alte zone mocneau dorințele de expansiune - nu doar teritorială - Europa se găsea mai departe sub amenințarea conflictelor. Nu au trecut decât 19 ani și scânteia a dat în flăcări. Iar România nu s-a putut proteja în calea focului...
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
mănăstirea de la Dealul Mare, locul fiind cunoscut de atunci ca Hadâmbul. ― Pomeneam noi oleacă mai devreme de plângerile pentru te miri ce ale egumenilor greci de la mănăstirile închinate către voievozii Moldovei. O să ne obișnuim noi cu acestea ca țiganul cu scânteia. ― Vorbești de lup și el e deja la ușă, părinte. Iaca și prima “jalobă” a egumenului și a tot soborul de la mănăstirea Adriano. Ei vin în fața lui Gheorghe Duca voievod la 1 mai 1681 și arată “un zapis de danie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
alcool, tutun, vicii, inclusiv mâncatul excesiv care tot atașament material este. 10. Ar fi foarte bine să începeți să vă îngrijiți mai mult corpurile voastre. Cum vă iubiți pe voi dacă nu aveți grijă de trupul vostru care e Templul Scânteii Divine ce sălășluiește în noi? Îngrijiți-vă în aceeași măsură sufletul, spiritul. Dacă veți asculta muzică heavy metal sau death sau alte tipuri ciudate de muzică sunteți conștienți de efectele nefaste pe care le au asupra corpului, sufletului aceste vibrații
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
păcătuiți". Apoi, Iisus s-a ridicat, dar toți ceilalți au rămas așezați, pentru că fiecare simțea puterea copleșitoare a cuvintelor Sale. Și atunci, luna plină a apărut între norii care se spărgeau și L-a învăluit pe Iisus în strălucirea ei. Scântei au țâșnit din părul Său și El a stat între ei în lumina lunii, de parcă ar fi plutit în aer. Nimeni nu s-a mai mișcat atunci, nici o voce nu s-a mai auzit și nimeni nu a știut cât
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Era un bărbat mic de statură - poate de aceea fusese poreclit Steluță - uscățiv, cu un nas cam mare, sub care purta mustăcioară, cu pomeții obrajilor proeminenți și ceacâr: avea un ochi albastru și celălalt căprui. Umbla tot timpul cu ziarul ”Scânteia” în buzunarul din stânga al hainei, chipurile să-l aibă la îndemână, însă nu avea cum să-i fie de folos întrucât Fulfuc era analfabet. *** Acasă eram mai mult musafir. Plecam cu noaptea în cap și mă întorceam seara, târziu. Singura
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
litatea scrierii japoneze, la îndelungul ceremonial inițiatic al Punctului, acompaniat de sunete misterioase, la întregul labirint necesar pentru a scrie cele câteva silabe ale unui haiku. În plus, în caligrafia arabă respirația joacă un rol ce frizează budismul: „Respirația este scânteia vieții. Când oprim respirația pentru a face o linie, o melodie sau un pas de dans, nu mai suntem pe pământ. Suntem la ju mătatea drumului dintre viață și moarte. Nu avem aceeași respirație atunci când trasăm o linie orizontală ca
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de la inaugurare, de statuia lui Stalin (Dumitru Demu, la fântâna Mudura din Herăstrău, pe Aleea Cariatidelor gândite de Baraschi, la o sută de metri de impozantul Charles de Gaulle de acum), pentru ca postceaușismul să-i exileze pe Lenin din Piața Scânteii (Boris Caragea, 1960, soclul de granit roșu provenind de la statuia lui Ferdinand) și Petru Groza (Romulus Ladea, 1971) cu nasul în iarbă la Mogoșoaia. Te și miri cum de-a rămas în picioare impre sionantul Monument din Parcul Carol, fost
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dar ce te faci dacă ai fost bolnav de ziaristică încă din copilărie? Dacă la 10 ani vindeam frenetic ziare, seară de seară, la nea Mitică tutungiul, în stația de tramvai G. Bacovia de pe Șoseaua Giurgiului, pe la 12-13 ani trimiteam Scânteii tineretului un reportaj despre găștile din preajma cinematografului Flamura, declarând apoi, tot acolo, într-o anchetă despre adolescență, că mă înno bilează singurătatea, mă ucid complexele, îmi place mu zica lui Adamo și visez să ajung ziarist. Acum, la 60 de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tale. 325 {EminescuOpXVI 326} Reîntoarcere din parte-mi nu e decât c-o unică condiție. Aceasta e să împarți soarta rea * în care trăiesc cu, să fii a mea oricum aș trăi și oriunde. Dac-aș ști // că ai o scânteie de iubire pentru mine aș aștepta și o sută de ani, dar știind că n-ai, de aceea condiția mea e cea mai grea posibilă. De o-mplinești, bine, de nu, nu. Cred că n-o vei împlini și de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și o chițcăială prin crengile stejarului de lângă mine mi-au atras iarăși atenția, dar și olecuță de spaimă. Privirea mi-a zburat fulgerător spre înalturi. Cele două veverițe - sau poate altele - s-au oprit pe o creangă. Cu ochii ca scânteile, priveau spre mine. Am avut impresia - pentru o clipită - că ele încearcă să mă liniștească: „Stai pe pace. El e moșneagul Martin. Îngăduitor și cuminte ca o oaie.” Această părere a venit ca o mângâiere pentru inima mea, care se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
trebuie „să facă de la breslele din Iași 20 căruțe câte cu 2 cai, și...40 oameni slobozi...să margă păr la hotar”. Apoi „Iordache vel căpitanului de codru, să orânduiască pe ținutul Fălciiului 50 cai și să-i trimită la Scântei și vineri sara negreșit să să afle acolo, ca să vie cu mărie sa pașe păr-aici... Și cu caii să trimită și oameni de la ținut să le poarte de grijă”. După ce m-am dumirit cum stă treaba cu cărțile lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
2007); Osândă și izbândă (Viața voievodului martir Miron Barnovschi) - roman (2007); Sub sabia cu straja-n cruce III (Bătălia din Codrii Cozminului) Războiul de 13 ani - roman (2008); Dafina Doamna (roman tradus în limbile franceză și engleză) (2009); Monografia comunei Scânteia (2010); Monografia comunei Scobinți (2011); Piatra Șoimului - roman - ediție revăzută și adăugită (2012); Monografia comunei Rediu (2012). Și în ultima carte: Vulturul deșertului - roman istoric - realizată după ce a trecut prin lumina ochilor o movilă de documente și scrieri adiacente, și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
spre rușinea lor - nu transmit aspectele adunărilor spontane, reacția maselor e tot mai vie și vor continua și în zilele următoare. România se remobilizează, luând atitudine. Zilele următoare vor fi adevărate zile fierbinți, așa cum au fost în 1989, doar o scânteie mai trebuie... E un moment crucial, de cumpănă, ne trebuie mult calm și înțelepciune cetățenească. Cei care au provocat fierberea maselor au și descoperit motivul manifestărilor că toți acești oameni au fost plătiți de Băsescu... o afirmație ce n-are
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Mizeria - până la gât! Asta nu convenea nimănui. în același timp,însă, nici nu punea nimeni, umărul, pentru a înlătura sursa de infecții din viața cartierului Vatra Luminoasă. Și-n tot orașul, și-n toată țara era cam la fel. Nici o scânteie,însă, de nicăieri, pentru a se face ca viața să fie altcumva; să redevină la normalitatea, care, de fapt, existase, odată. Până într-o zi. Până-n ziua în care locatara Clara Grădinara - femee la cincizeci de ani, singură, mamă a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Sofica și Natalia Lazăr, au fost bune prietene, ducând o viață fericită, până după absolvirea clasei a șaptea. Din prima zi a clasei a opta, totul s-a spart, ca o minunată oglindă, sărind, țăndări,în toate părțile, ca niște scântei cu tăiuș de brici, lăsând în urmă răni de nevindecat. Cauza: apariția,în clasă, a unui băiat, a unui coleg, de care inimile copilelor s-au lipit ca o rază de soare pe fața unei ape întinse, netede, strălucind fulminant
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai sunt o "instituție". Le-au luat locul niște "baruri" rurale, cu jocuri mecanice. Altădată, în nopțile cu lună plină, când toate zgomotele amuțeau ― ca să se poată scula înainte de răsăritul soarelui, oamenii trebuiau să se culce devreme ― praful de pe ulițe scânteia stins, misterios. Ferestrele mici, carbonizate de întuneric, păreau intimidate de fiorul cosmic ce copleșea nu numai satul, ci și munții. Uneori, câte un câine, trezit din somn, lătra. Apoi, speriat, parcă, de zgomotul pe care-l făcuse, se culca din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
măicuța Bendicion plecă ținîndu-l de mînă. Acasă se stîrnise o tevatură Îngrozitoare. Totul Începuse cînd Vilma termină de pozat pentru Palomino și-și puse din nou uniforma. Înapoindu-se din grădină se Întîlni cu Nilda și din ochii lor scăpărară scîntei de ură. Sălbatica o Întrebă unde e Julius și ea Îi răspunse că e În grădină, unde ar fi vrut să fie? Atunci Nilda, parcă presimțind ceva, Începu să-l strige: Juuuuuuuuliuuuuuuuus!, dar nu primi nici un răspuns: desigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
domnișoarei Julia, dar a prins curaj să se apropie cînd a apărut Nilda, mai sălbatică decît oricînd, cu o bucată de carne crudă pe ochiul drept și cu o expresie care parcă spunea: „și vouă ce vă pasă!“ și scăpărînd scîntei din ochiul celălalt. Foarte delicată, domnișoara Julia Înregistră, fără să facă nici un comentariu, vulgarul incident care avusese loc Între dădacă și bucătăreasă. Erau lucruri care n-o priveau pe ea, n-aveau nimic comun cu lumea ei de veșnică studentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uitîndu-se prin oglinda retrovizoare, se prăpădea de rîs; aproape că uită să mai oprească ascultînd cîntecele de leagăn cîntate de Păsărică, dar Arminda apăru deodată lîngă el, Îl țintui cu o privire Îndurerată, o privire În care nu sclipise nici o scînteie de veselie pe tot traseul și-i atrase atenția că era stația la care trebuie să coboare și pe deasupra Îl făcu să simtă că el era căpitanul corăbiei și că avea obligația de a face ordine printre pasageri și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Julius, făcînd ca spuma să cadă nu pe fața de masă, așa cum se temuse el, ci În bateria de argint plină de cuburi de gheață pentru a menține șampania la temperatura ideală. În ochii șefului de sală scapără o scînteie de satisfacție: Îl cucerise pe fiul distinșilor săi clienți, dar ochii lui Juan Lucas făcură să se stingă această scăparare: deschisese mii de sticle, văzuse deschizîndu-se zeci de mii, să lase deoparte tertipurile astea, să se grăbească, ce atîta spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căsca să i se rupă fălcile nu altceva. Acvariumul se Întuneca În jurul lui și i se ștergeau din minte Country Club, școala, clubul de golf și harta țării, dintr-odată Întunericul Începea să se lumineze și spațiul se umplea de scîntei care se Învîrteau În aer, un Acvarium strîmb prindea să se Înfiripe; un restaurant cald În care vîlvătaia enormă de la masa lor, flăcările nebune care incendiau totul se mutau la masa lui Jose Antonio Bravano, care era roșu la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
soarele În față, o orbi complet. Se aplecă pentru a pune fierul În priză, stînd pe vine descoperi că nu mai avea corp, era toată o uriașă amețeală, pe urmă Își simți din nou corpul, Îi era greață, sări o scînteie din priză, Își făcea cruce și se ruga Întotdeauna, dădu drumul la fir fiindcă nu mai săreau scîntei, se ridică ținînd ochii Închiși, zărind o mulțime de scîntei În Întuneric, o văzu venind, da, da, printre copaci, printre case, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu mai avea corp, era toată o uriașă amețeală, pe urmă Își simți din nou corpul, Îi era greață, sări o scînteie din priză, Își făcea cruce și se ruga Întotdeauna, dădu drumul la fir fiindcă nu mai săreau scîntei, se ridică ținînd ochii Închiși, zărind o mulțime de scîntei În Întuneric, o văzu venind, da, da, printre copaci, printre case, printre toate scînteile o văzu venind, nici nu-și dădu seama cum și nici nu vru să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe urmă Își simți din nou corpul, Îi era greață, sări o scînteie din priză, Își făcea cruce și se ruga Întotdeauna, dădu drumul la fir fiindcă nu mai săreau scîntei, se ridică ținînd ochii Închiși, zărind o mulțime de scîntei În Întuneric, o văzu venind, da, da, printre copaci, printre case, printre toate scînteile o văzu venind, nici nu-și dădu seama cum și nici nu vru să-și dea seama ca să nu deschidă ochii, i-a deschis chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
priză, Își făcea cruce și se ruga Întotdeauna, dădu drumul la fir fiindcă nu mai săreau scîntei, se ridică ținînd ochii Închiși, zărind o mulțime de scîntei În Întuneric, o văzu venind, da, da, printre copaci, printre case, printre toate scînteile o văzu venind, nici nu-și dădu seama cum și nici nu vru să-și dea seama ca să nu deschidă ochii, i-a deschis chiar În clipa În care ea apărea, acolo, printre case, printre copaci. Se uită mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]