4,125 matches
-
trebuit subliniate și apreciate pozitiv. Aceasta nu s-a Întîmplat decît cu treizeci de ani mai tîrziu, atunci cînd o altă scriitură „albă” a răspuns impasibilității sociale, erei vidului descrisă de Gilles Lipovetsky În 1983. Acum, Însă, o astfel de scriitură nu mai distona cu ethosul cititorilor, de aceea ea s-a instituționalizat ușor. Cu alte cuvinte, Barthes greșea cerînd literaturii să accepte transcendența socială, ceea ce echivala cu păstrarea principiului mimetic care se aflase mereu la baza prozei literare. Istoria literaturii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vreunui nihilism literar, cum a fost cazul În anii 1950. În mod curios, Barthes a fost apologetul unei literaturi căreia nu i-a Înțeles miza; un ideolog genial, pînă În anii 1970, care a reușit să aducă pe scenă o scriitură criogenică În măsura În care abdicase de la estetică - În sens etimologic - , În care refuza așadar să se adreseze simțurilor. Proiectul era desigur radical, tocmai de aceea a eșuat. Într-o oarecare măsură, acest proiect este și cel al postmodernismului anglo-saxon. Mai puțin radical
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un gest recuperator În sens postmodern, adică o simulare. Romanul lui Tournier, Vineri sau limburile Pacificului nu simulează, ci modifică datele proiectului lui Defoe din 1719, realizînd unul nou, la fel de serios. Deși identificat și numit de către Barthes, „gradul zero al scriiturii” nu se află acolo unde crede criticul. Camus este autorul unui soi de „grevă japoneză” Împotriva literaturii, la care Însă a renunțat apoi și care, după cum Barthes observa, nu este atît de revoluționară - În materie de literatură - cum pare. În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autorul unui soi de „grevă japoneză” Împotriva literaturii, la care Însă a renunțat apoi și care, după cum Barthes observa, nu este atît de revoluționară - În materie de literatură - cum pare. În al doilea rînd, Străinul lui Camus nu posedă o scriitură atît de transparentă precum unii ar putea să creadă. Cel care o „inventează”, o practică și cel care rămîne scriitorul exponențial al modernității postbelice este Samuel Beckett. În anul apariției Gradului zero al literaturii, are loc la Paris premiera piesei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pornește În căutarea ei, din inerție mai mult, mișcările sale fiind aproape exclusiv dotate cu semnificații circumstanțiale care nu reușesc să sugereze un sens decît prin ricoșeu, prin intermediul reacției față de ceea ce este perceput drept absurd. Dacă e să vorbim despre scriitură transpartentă, atunci lui Îi aparține. Pentru a nu ceda vreunei tentații de illusio, scriitorul construiește un narator care se manifestă ca atare, ca „mînă care scrie”. Proiectul lui Beckett este probabil acela de a anula toate diferențele pe care le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de diferit la fiecare dintre ei, se ascunde și se acoperă pentru a-și vesti existența și a-și Împlini destinul. Putem acuza o lipsă de vitalitate la Blanchot, scriitor mai În vîrstă decît Barthes căruia autorul Gradului zero al scriiturii pare să-i fie, prin ton, frate mai mare. Barthes admira la Blanchot reușita de a-și vedea eșecurile realizate, pe vremea cînd ultimul lucra la efemera revistă Arguments de pildă, sau la Revue internationale, dar admirația lui nu se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se apucase de scris cartea de debut la 24 (Thomas l’obscur). Mi se pare semnificativă ruptura dintre opera lui Blanchot și activitatea lui de intelectual: aici influența lui Mallarmé a fost imediat primită ca o justificare. Blanchot practică o scriitură a agoniei iar acțiunea politică cere o energie impetuoasă a eului și o mare siguranță a sinelui. Dar În această scriitură a sa, de unde Lazăr Încearcă În zadar să Învie fără a muri totuși niciodată, subiectul blanchotian se simte ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și activitatea lui de intelectual: aici influența lui Mallarmé a fost imediat primită ca o justificare. Blanchot practică o scriitură a agoniei iar acțiunea politică cere o energie impetuoasă a eului și o mare siguranță a sinelui. Dar În această scriitură a sa, de unde Lazăr Încearcă În zadar să Învie fără a muri totuși niciodată, subiectul blanchotian se simte ca peștele În apă. Abia cînd poate repeta la infinit și tematiza dispariția - fără Însă a o Înscena diferit pentru a provoca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
blanchotian se simte ca peștele În apă. Abia cînd poate repeta la infinit și tematiza dispariția - fără Însă a o Înscena diferit pentru a provoca surprize - locutorul blanchotian răzbate tot mai insistent. Cu cît mai insistent, cu atît mai monocord - scriitura Îl apără ca un scut de respingere, de refuzul căruia i se simte destinat. Din acest presentiment destinal al claustrării trebuie să fi apărut orientarea lui ideologică din tinerețe, și-apoi din credința că s-ar mai putea salva, schimba
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al claustrării trebuie să fi apărut orientarea lui ideologică din tinerețe, și-apoi din credința că s-ar mai putea salva, schimba ceva, a venit reconversia de după război (anunțată deja din 1933, căci Blanchot n-a fost niciodată antisemit). Neutralitatea scriiturii lui, clamată, n-are Însă cinismul mușcător al celei beckettiene, nici răceala ei. Are ceva din aritmia lui Anton Webern, unul din compozitorii săi preferați. La fel ca serialistul vienez, Blanchot a făcut parte din avangarda vremii sale, dar n-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
niciodată altceva decît să scrie ce voia să fie. Ce ne mai spune nouă astăzi Blanchot? Că „e cu putință ca orice scriitor să se simtă chemat să răspundă singur, În ciuda propriei lui ignoranțe, de literatură”. Că funcția redemptivă a scriiturii este mereu amînată, pînă la operă care, În momentul decantării În centru, se adîncește În „cealaltă noapte” ca spațiu unde se găsește „sursa oricărei autenticități”, sau, cu o sintagmă derridiană, „le point de source”. Dar, Încă o dată, Blanchot nu se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
romane, scurte, omnisciente, unde realismul clasic este subvertit cu totul altfel decît se Întîmplă În cazul minuitiștilor. Personajele participă la o cavalcadă narativă care curge cu repeziciune către un deznodămînt tragic adesea, dar, iarăși, n-avem de-a face cu „scriitura albă” a lui Camus. În primul rînd, pentru că ceea ce se produce la nivel narativ este infirmat de un program de dedramatizare care funcționează la nivelul semnificantului. Am dat deja un exemplu, cel al onomasticii. Dar extins la nivelul Întregii panoplii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mod artificial la temperaturi joase, pentru a nu constitui noi capete de acuzare În procesul literaturii celei mincinoase. Literatura ei refuză revoluția și tot instinctul primar pe care-l implică o schimbare de regim estetic, aletic, epistemic, dar respinge și scriitura lipsită de program, marcîndu-și pregnant textele ca fictive, ambiguizînd un material diegetic altminteri inocent dîndu-i alura - după exemplul lui Beckett - materialului didactic, in vitro. Perseverența cu care nu abdică niciodată de la o pretinsă scriitură albă și de la o preciptare fals
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
estetic, aletic, epistemic, dar respinge și scriitura lipsită de program, marcîndu-și pregnant textele ca fictive, ambiguizînd un material diegetic altminteri inocent dîndu-i alura - după exemplul lui Beckett - materialului didactic, in vitro. Perseverența cu care nu abdică niciodată de la o pretinsă scriitură albă și de la o preciptare fals apocaliptică merită admirată, poate nu la fel de mult ca rara voință autonomizantă față de tot ceea ce Înseamnă prezența sexului autorului În text (dacă romancierele franceze vor admite vreodată că așa ceva are o existență, la limită ireductibilă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un roman de dragoste deconstruit, unde protagonistul Își petrece timpul privat În sala de baie, Într-un mod compulsiv, dintr-o indiferență care poate fi numită lehamite, dar apare mai degrabă ca o atitudine stoică. De altfel, Jean-Claude Lebrun numea scriitura lui toussaint „jansenistă”. Minimalismul francez practicat de scriitorii care publică la editura Minuit nu seamănă cu cel american, al unui Raymond Carver, de pildă. Nu Întîlnim la francezi umor senin sau sentimentalism suplu și fragil. și apoi, povestirea este una
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vede În drum, indiferent de voința coagulantă a „povestitorului”. La Toussaint, nu voința de poveste comandă privirea, ci privirea comandă povestea. Dar tensiunea esențială a romanului nu stă aici. Există o dimensiune, alta decît realismul, care face excelența acestui roman: scriitura. Dintr-un anume punt de vedere, putem vorbi și aici de minimalism pentru că frazele, deși lungi, sînt paratactice și lineare, ca un fir de mătase deșirat de pe un un mosor, care nu se mai termină, uneori exasperant de lung - și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la réalité qui vieillit mal”) nu se prezintă Într-un asemenea hal de precaritate Încît să fie nevoie de acțiune - acest sartrian substantiv - pentru redresarea ei. Obiectele sînt atît de vii, la Deville (personificarea lor este poate un pod Între scriitura flegmatică franceză și cea optzecistă românească, congenere), Încît ele, printr-un procedeu invers celui romantic, Însuflețesc ființele: palmierul din Havana, În Femeia perfectă, un hamburger, În Le Feu d’artifice. Apoi, protagonistul - un dezrădăcinat - părăsit apoi de Margot, nevasta de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ea, realitatea, În exercițiul insignifianței ei, reprodus abuziv, Își Întărește combatantul și-l protejează. Ciprian Mihali a scris o teză de doctorat despre cotidian pe care ar trebui s-o citească toți cei interesați de literatura aceasta, uneori minimalistă (În scriitură, În subiect, etc.), a indecidabilului, a simulacrului, a dispariției. Cotidianul este salvatorul alienatului om contemporan: o dată prin ordinea impusă mișcărilor sale, devenite zilnice, apoi prin ceea ce, nu-i așa, camuflează: Patrick Deville reușește cîteva admirabile explozii de poezie, dintre care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mult Încă despre literatura propusă de Echenoz: despre genurile literare minore care-și dovedesc acum valoarea prin reutilizare, despre picaresc În plină globalizare, despre focalizarea detaliului insignifiant și, implicit, despre realitate privită la microscop, despre gradul de densitate al unei scriituri care se desfășoară În spațiu, Într-libertate fizică care nu are nimic comun cu conceptul filosofic sau cu sentimentul individual omonim, despre provocarea realității mai degrabă decât reprezentarea ei. Ajunge Însă cu critica impresionistă. Echenoz este un excelent reciclator: polarul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un excelent reciclator: polarul, romanul negru, de spionaj, comando, toată literatura de consum pentru adulți, mai puțin, desigur, cea à l’eau de rose se regăsește dezarmată, alterată și, literar vorbind, up-gradată. Dar succesul său rezidă probabil și În naturalețea scriiturii sale (stilul) - bine controlată, dar prudentă, vădind un acut simț al măsurii, umor - sau În coerența demersului său literar. Pe de altă parte, cititorul ideal al literaturii sale este Însuși personajul echenozian, așa cum l-am cunoscut: care nu caută nimic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de alta (am spus alta, dar diferențele Între forme părăsite de conținut specific devin simple limite cartografice trasate formal, cu rol orienativ, bunăoară rolul hărții restaurantelor Mac Donald’s din statele europene). Ficțiune și manual de literatură deopotrivă, ficțiune și scriitură care alunecă printre grade urcând la metaficțiune și niciodată sedusă de propriul efect de real până Într-acolo Încât să uite de “sine”, Cinéma este proiecția grafică a unui film intermediată, malformată, decupată, refractată și astfel lumii redată de către narator
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
carte, În funcție de adecvarea dintre limbaj și intenția autorului, produce, la suprafață sau/și subteran, sens. Antoine Volodine Dintre toți romancierii care-și prezintă numărul În acest serial, Volodine, o figură puternică și blajină de urs rusesc, este cel mai aproape de scriitură ca scop În sine, cel mai solicitant; cel mai aproape de, fără nici o urmă de ironie, noțiunea “scriitorului mare”. Textele sale sunt amalgame din metale grele, eșafodează o construcție barocă, iar lectura lor te supune unor teste de anduranță care, Însă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pseudo-SF și pășește cu Îndrăzneală În plin război rece, aducînd În proza franceză contemporană violență, baroc, dar și clocotul verbal și explozia lexicală nemaicunoscute de la Céline Încoace. Senzația cea mai pregnantă produsă de scrierile sale este aceea de claustrofobie. O scriitură densă, narațiuni centrifuge și dialoguri sacadate se cantonează În densitatea de plumb a junglelor din sud-estul Asiei, Învăluite de o atmosferă (la propriu) irespirabilă, suprasaturată de ofensiva incontrolabilă a vegetației tropicale: luxurianța stilistică și retorică se Întîlnește cu aceea a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Schiedmann trăiește mai bine de două sute de ani), sau purtînd sechelele anti-utopiilor anterioare. O lume, În sfîrșit, a exilului, dar livrată acum nu istoriei, oricît de suprarealist percepută, ci propriei libertăți de a-și afla sensul. Lumina Înflorește pe aceeași scriitură distorsionată, În același univers dizarmonic, corodat și decupat cu gesturi nevrotice, care proiectează un viitor apocaliptic. Escatologic o dată În plus, Volodine convertește aceste “scurte piese muzicale”, după cum el Însuși le numește metaforic, În niște fugi agonice, “muzică” ce ne amintește
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
limitelor În care textul mai poate lua forma narațiunii, avangardist În idei - plutind Încă În aerul rarefiat al Noului roman francez - Volodine nu scrie totuși nici manifeste literare, nici nu seamănă teroare prin maniera de construcție a romanelor sale. Experiența scriiturii “post-exotice” este una limitei, așa cum experiențele personajelor sale desfid moartea la fiecare pas. Poate că literatura și viața sunt consubstanțiale În contingență și exces, iar scrisul este, poate, ca Într-o scenă din Numele maimuțelor, un act sexual consumat, printre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]