4,368 matches
-
lumea interioară a poetului.“ Putem căuta mult și bine scânteia unui gând în poemele într-un vers ale lui Ștefan G. Theodoru. El enunță banalități cu aerul că ne comunică idei profunde: „Nori negri, tună-ntr-una, dar nu cade un strop.“ (Secetă) Fraze de acest fel se spun și la buletinul meteorologic. Și ce dacă tună și nu cade un strop? Se întâmplă frecvent așa. (Chiar și în unele cărți de versuri tună, dar nu cade un strop... de poezie.) Citim în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Bogdan. Și al meu. Și a cerut să fie Îngropat la Murgeni. Peste trei zile, la apusul soarelui. Erina nu Își dezlipi privirile de chipul bărbatului iubit. Totul se răsturna. Nimic nu mai avea sens. Lacrimile Întârziau să vină, ca și cum seceta câmpiei le-ar fi secat. I se păru, deodată, că a fost aruncată pe un tărâm străin unde el, Cosmin, a rămas singurul punct de reper. Rămase tăcută o vreme care putea fi o clipă, sau mult mai mult. Durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prea multă vreme, iar acum nu mai avea nimic de-ale gurii. A cerut să cumpere pe datorie, dar negustorul i-a tăiat-o scurt. Cu un an În urmă au fost prea mulți șoareci, a zis, anul ăsta-i secetă. La anul o să fie vreun cutremur și peste doi ani inundații. Mereu se ntâmplă câte ceva În insula asta nenorocită. Nimeni n-are nici un bănuț, toți cei din oraș o să zică la fel. Prețurile au crescut, dar nu-i vina nimănui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
da bătut! Le-a sosit mâncarea, farfurii cu un curry apos de carne și legume. Orezul fusese amestecat cu boabe de porumb. — Am impresia că avem de-a face cu un bucătar cu con știință civică, a spus ea. Odată cu seceta care bântuise cu un an În urmă, mâncarea devenise un soi de loterie. Uneori orezul era orez, alteori Însă o pastă de cereale pisate, așa cum recomandă guvernul. — Poate că ai dreptate, și-a urmat el vorba dând din umeri. Parcă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
greu de crezut că orașul se Întinde pe coasta unei insule tropicale. Casele șubrede din mahalaua pe unde treceau i-au amintit de mormanele de frunze uscate care n așteaptă decât un chibrit ori un chiștoc nestins. În perioada de secetă erau Întotdeauna incendii În mahalale și În fiecare săptămână din ultimele trei luni văzuse rămășițele Înnegrite ale unor case, lemn ars și tablă ondulată care rămâneau să zacă acolo și deveneau o parte a peisajului citadin. Iar În câteva săptămâni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
portocaliu. Nu părea să fie dintre cei care Își pierdeau vremea hălăduind prin preajma docurilor. Dacă nu te grăbești, nu mai ai cum să ajungi, i-a spus acesta. Adam continua să privească, ferindu-și ochii de soare. — Pleacă toți din cauza secetei. Își Închipuie c-o să le fie mai bine În orașele mari, printre străini, dar nu-i adevărat. Eu de acolo vin și m-am lămurit. A râs de parcă ar fi glumit. Adam nu-și dădea seama dacă vorbea serios. — Vai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Privește, avem aceeași piele. Aceeași culoare. Eu nu-ți spun gogoși! Adam a clătinat din cap În semn de aprobare. S-a gândit că nu mai auzise niciodată vreun alt indonezian de baștină vorbind pe-ndelete despre altceva În afară de flux, valuri, secetă ori recolta de orez. Părea ciudat ca unul care arăta ca el să folosească aceleași vorbe ca ale lui Karl, doar că mult mai vehement. — Tatăl tău... Mă rog, nu-i taică-tău, dar pricep de ce-i zici așa, e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aude decât vocea, amăgitoare, insistentă, și dintr odată i se face frică. Pe fereastra deschisă vede frunzele verzi argintii ale unui cocotier subțire și Înalt, care țâșnește dintre tufișurile pitice. E singura pată de culoare Într-un peisaj văruit de secetă. Da, e secetă. E cald. Adam Începe să simtă oboseala ca un leșin, leșinul unui somn adânc. Johan, scoală-te, scumpule! Te simți bine? Dormi prea mult, puiul mamei. Ai rămas În fundul patului cât e ziua de lungă, uite, s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amăgitoare, insistentă, și dintr odată i se face frică. Pe fereastra deschisă vede frunzele verzi argintii ale unui cocotier subțire și Înalt, care țâșnește dintre tufișurile pitice. E singura pată de culoare Într-un peisaj văruit de secetă. Da, e secetă. E cald. Adam Începe să simtă oboseala ca un leșin, leșinul unui somn adânc. Johan, scoală-te, scumpule! Te simți bine? Dormi prea mult, puiul mamei. Ai rămas În fundul patului cât e ziua de lungă, uite, s-a și făcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bluză cumva potrivită la cu loare. Se uitase În oglindă și o clipă Îi trecuse prin minte să se machieze, dar rujul găsit În fundul unui sertar era atât de vechi și de neglijat, Încât crăpase ca brazdele după o lungă secetă. N-are a face, Își spusese În vreme ce Își aranja părul, arăta cum nu se poate mai bine, iar ochii nici nu-i mai păreau umflați ca În ultima vreme. Înainte de plecare se dusese să-l vadă pe Adam și-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oi fi vreun strigoi?! Nici vorbă! De-așa ceva suferă toți, Într-un fel sau altul. ștergerea memoriei, doar parțială, se Întâlnește oriunde, la nivelul unui popor, În cultură, În toate alea. Noi, asiaticii, suntem mari meșteri la asta. Dacă o secetă ori un cutremur fac sute de mii de morți, ori dacă guvernul trage În manifestanți, ei bine, pur și simplu uităm, mergem Înainte. Mai stăruie În suflet, dar nu le lăsăm să iasă la suprafață. Rămân adânc Îngropate. Când eram
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
european. Margaret a privit conturul corpului, n-avea Încă materie, părea suplu, mlădios. Fata era de fapt ceva mai plinuță, și-a zis ea, pe cale să se Îngrașe, așa cum se-ntâmpla adesea cu fetele din partea locului, unde nu prea era secetă, așa că puteau să se bizuie pe recoltă. Deasupra sarongului, sânii Îi erau plini și grei, brațele groase, aproape musculoase. Fata asta, Nyoman, avea doar câțiva ani În plus, dar era femeie În toată puterea cuvântului, cu un corp zdravăn de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vagabonda În depărtare pe cerul Jakartei, altfel lipsit de culoare. Uneori, la sfârșitul anotimpului uscat, e o vreme ca asta, când sunt așteptate primele ploi. Pică doi-trei stropi grei pe brațe, cerul se Întunecă, s-ar zice că se termină seceta, dar norii se risipesc, aerul nu mai miroase a ploaie și se Întoarce vremea uscată. De fapt, nimeni nu poate ști cu adevărat când vine musonul. Mick a fost cel care a hotărât că trebuiau să plece. Vrei să spui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
maternă. - Da, Lenoro, mulțumesc, bine! Ne îngrijeam de tine! răspunse fata ... în adevăr, mâhnirea lor, ce părea că are o cauză comună, nu era deloc aceeași. Gazdele căutau acum să lege cu Mini și Nory conversația cuvenită. Se vorbi de secetă și de cai; dar Hallipa, socotind lucrurile mai liniștite decât erau, spuse că a pus caii cei răi la trăsură, ca să sperie pe Nory, ce protestă cu desperare. Pentru a-și întări tachinerea, adaogă că cei blegi, cei de noapte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
simțea mai tare neîngrijirea. In boschetele tunse pe jumătate, ramuri răzlețe se înălțau ridicol. Florile aduse până la dezvoltare, apoi părăginite în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să se trudească singur ca să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu o aștepta. Avea barba mai lungă și neregulată, cărunțită ușor și slăbise, deși el nu avea friguri. La discuția despre mlaștine, confirmă salubritatea moșiei, dar erau pe aproape, spre Plăiesele, ceva iazuri, minunate pentru rațe, acum însă secate de secetă. . . Clima la Prundeni era excelentă. . . Se vedea bine că pledează prin contrariu, convins că Lenora nu ar asculta un sfat venit de la el. Lenora, căreia Lina îi lua temperatura și îi punea întrebări felurite, păru îngrijată și chemă mai aproape
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
au trecut fără să mai simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin haosul dragostei. Nu a rămas decât clipele extaziate ale secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e universul pustiu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Descompusă-n nefirescul nopților, m-adun în căutarea cioburilor, cristal peste așteptările mele. De atunci atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat peste toate nopțile triste. Rămâneți cu mine în nașterile umbroase ale secetei, pentru că în renașteri nu se poate muri decât pe zorii albăstriți ai divinității. În sufletul de noapte, zorii se nasc și se simt prin stelele căzătoare. Aerul trist, împrăștie singurătățile vremii în imaginea unui chip ceresc ce se petrece prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
te-am căutat, să-ți împart iubirea unui vis, ce s-a prelungit între noapte și zi. Era noaptea florilor de lume, unde aerul se petrecea prin trupul înveninat al sărutului. Totul era în adierea sensului când aglomerată de durerile secetei, m-am oprit din drumul cunoașterii pentru a gusta din luna plecată la ardere. Focul pământului, urla după tristețea stelelor ce se lungeau în materii de vieți. Într-o geană de umbre am întâlnit omul - Luceafăr și am încercat să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă putere de dragoste în grabnica privire a umbrei nu pot să retrăiesc acele văluri de secetă, când naivitatea lumii îmi intrară în norii ruinați de cuvinte. Materia sufletului era încălzită în trecerea pașilor prin vântul substanțelor albe unde se putea studia despre acel univers al renașterii. Glasul timpului mi-a vorbit despre sinceritatea omenescului ridicată deasupra
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Dar, tu, vei ști să alegi semnul iubirii, ca un har dumnezeiesc pentru a fi o lumină în jocul de-a fi tu, ALESUL NOPȚILOR ALBE. Și pentru asta trebuie să fii tare ca piatra munților, ca frigul distanțelor și SECETA UNIVERSULUI, Să fii tu, cel ce oprește clipele în loc și face legăminte sublime, în acele crize de fericire sau nefericire, când, noi ne facem gânduri complicate și nu mai știm să trăim frumos, fără ca viața să devină plictisitoare, în subconștientul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mări ce așteaptă să-mi sărute UITAREA, pe o fereastră a UNIVERSULUI, din care IUBIREA e plânsă și noaptea din urmă mi-e veșnică și tristă Alinarea. Această tăcere ce-mi îmbracă HAINA DE VREMI, prin anii de patimi în seceta neștiutelor glasuri din PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI. AMEȚITOAREA DRAMĂ A DELIRULUI Timpul îmi ucide visul rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tot timpul trupul firav întins peste înnoptările sufletului. Brațele mele își vor căuta sărutul visului și vor fi desfăcute în acei ochi ai tăcerilor pentru a înțelege deznădăjduita viață. Iubirea mea nu va fi alături de acel tic-tac al furtunilor deoarece seceta aerului nu se va scufunda niciodată în mizeria lumescului. Clipele, oricât de reci vor fi, tot vor încerca să-mi salveze acea bunătate a omului iubit. Nu voi ști niciodată dacă între noi există o diferență de gând vorbitoare. În
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cer toate sufletele viselor? Prin țărâna de trupuri viața mea a rămas pârjolită de Demoni. Numai Dumnezeu mai știe de ce mă plânge universul în lacrimi arse de toamnă, iar sufletul meu e un luceafăr stins într-o încercare a stelelor. SECETA ADEVĂRULUI în memoria Eugeniei Moldoveanu Această primăvară e o furtună de suflete, a luat cu ea cea mai frumoasă floare. Cine poate ști, de ce a nins în luna martie? Cine poate ști, de ce s-au aprins lacrimi pe mormântul dreptății
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]