3,800 matches
-
țâșnește din coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34)”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 19-22, în PSB, vol. 13, p. 184. footnote>. Fericita Blandina a fost spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
34; Mc 15,23; In 19,28-29). Conform protocolului, gărzile stăteau lângă cruce până la moartea victimei, din cauză că prietenii sau rudele victimei puteau încerca să o salveze. În general, trupurile celor răstigniți erau lăsate neîngropate, să se descompună sau să fie sfâșiate de păsări și animale (deși legea romană permitea ca trupurile să fie luate de pe cruce și îngropate; cf. Digesta 48.24.1,3; Josephus, Viața 420-421). Voi lăsa această chestiune și problemele cu privire la îngroparea lui Isus pentru Capitolul 2, care
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafața pământului” (Ier 7,33; 8,2; cf. 14,16; 16,4; 20,6; 22,19; 25,33; cf. Ps 79,2-3; Ez 29,5; Josephus, Războaiele iudaice 1.594: „Trupul său va fi sfâșiat în bucăți de suferință și nu va mai rămâne nicio parte să fie îngropată din el”). Cartea lui Tobia reflectă imaginea oribilă a evreilor din exil, uciși și apoi lăsați fără să fie îngropați de-a lungul drumului ori aruncați
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
moarte în lumea romană Obiecția adusă împotriva relatărilor evanghelice despre îngroparea lui Isus rămâne în primul rând în observația că, în mod obișnuit, victimele răstignirii romane nu erau îngropate, ci cadavrele lor erau lăsate să atârne de cruce ca să fie sfâșiate de păsări și de animale. Nu avem niciun dubiu că aceasta era practica romană comună. Martin Hengel a adunat cea mai mare parte a materialului cu privire la această chestiune. Cităm câteva exemple: „Vulturul se grăbea printre mortăciuni bovine, câini și cruci
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Isus a fost lăsat pe cruce, neîngropat (cum se întâmpla de obicei în afara lui Israel; cf. Suetonius, Augustus 13.1-2; Petronius, Satyricon 111), sau că cel decedat a fost aruncat într-un șanț, acoperit cu noroi și lăsat să fie sfâșiat de animale este complet neverosimilă. Obligația de a îngropa corespunzător un mort înainte de apusul soarelui pentru a nu-și pângări țara lor sfântă producea o foarte puternică impresie în sufletul evreilor din antichitatea târzie. Mai mult, foarte probabil, unii dintre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
astfel despuiate. Când a intrat bunica, jocul luase de câtva timp o întorsătură mai agitată. Cele care ni se păreau urâte - ca „Verdun”, de pildă - fuseseră aruncate pe fereastră pe un strat de dalii. Mai multe învelitori ajunseseră să fie sfâșiate... Bunica a înlemnit în fața acelui câmp de bătaie presărat cu bășici albe. Am ridicat amândoi ochii. Și atunci, privirea ei cenușie parcă s-a îmbibat cu lacrimi - atât cât să-i facă strălucirea insuportabilă pentru noi. Nu, bunica noastră nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pariziene. Un teatru adevărat presupunea pentru noi clinchetul ușor al enormului ciorchine de sticlă, destul de copt ca să se desprindă din tavan la răsunetul unei fiorituri sau al unu alexandrin... Cât despre adevăratul circ parizian, știam că acolo îmblânzitorul era întotdeauna sfâșiat de fiare - ca acel „negru cu numele Delmonico”, atacat de cele șapte leoaice ale sale. Charlotte lua aceste informații când din cufărul siberian, când din amintirile ei din copilărie. Multe dintre istorisirile ei evocau o perioadă mai veche, fiind povestite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mustrat Charlotte. Haideți repede în pat. Mâine mergem să-l întâmpinăm pe tata la gară. Aprinzând o veioză, s-a uitat la ceas: „Ora două și jumătate. Deci, deja astăzi....” N-au apucat să adoarmă la loc. Primele bombe au sfâșiat noaptea. Escadrilele care, de o oră deja, zburau deasupra orașului, aveau ca țintă regiuni mult mai îndepărtate, din adâncul țării, unde asaltul lor trebuia să semene cu un cutremur de pământ. Numai pe la trei și jumătate dimineața au început nemții
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
falca smulsă, a cărui limbă atârna peste pansamentele murdare, altul - fără ochi, fără chip... Dar, mai ales aceia, din ce în ce mai numeroși, care-și pierduseră brațele și picioarele - trunchiurile oribile fără membre, priviri orbite de durere și disperare. Da, îndeosebi ochii aceia sfâșiau vălul delicat al viselor ei. Alcătuiau constelații ce scânteiau în întuneric, o urmăreau peste tot, îi vorbeau în tăcere. Într-o noapte (coloane nesfârșite de tancuri traversau orașul), somnul i-a fost mai ușor ca niciodată - un șir de momente
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
perioadă din viața ei, o raniță de soldat pe un scăunel lângă intrare, niște cizme mari, pline de praf roșu. Și, sub un bec gol și spălăcit, în mijlocul acelei încăperi pe jumătate îngropate în pământ - trupul acela de nerecunoscut, parcă sfâșiat de rotițele unei mașini. Fără știrea ei, în minte i-au apărut cuvinte pline de mirare: „Eu, Charlotte Lemonnier, sunt aici, în izba asta îngropată în iarba din stepă, cu bărbatul acesta, soldatul acesta cu trupul sfârtecat de răni, tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte a rămas o clipă nehotărâtă - să-l ajungă din urmă? Să-i dea din nou bani? A mai văzut câteva samovare care își împingeau lăzile spre ea. S-a simțit cumplit. Teamă, rușine totodată. Un strigăt scurt, răgușit a sfâșiat zumzăiala monotonă care plutea deasupra pieței. Charlotte s-a întors brusc. A văzut ceva mai iute decât fulgerul. Ciungul, în lada lui rulantă, a coborât panta străduței cu un pocnet asurzitor de rulmenți cu bile. Ciotul lui s-a proptit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și? Ne-au inclus și pe noi?. Cum să nu" răspunde Jakab Sándor. "Numai să nu uiți că eu ți-am spus asta primul. Așa a fost"9. Natural, în rândul românilor domina amărăciunea, dezamăgirea și furia: Nația română este sfâșiată de vecini dușmănoși. Este o nedreptate strigătoare la cer, o crimă împotriva umanității și civilizației; ne-am fi așteptat ca, la vestea acestei barbarii, toată lumea să se revolte, toată lumea să ne ajute să salvăm existența nației sau măcar cineva să
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
energiilor vieții) În fața Întregii comunități. Ucideri ritualice de tipul țapului ispășitor sau alte ofrande și sacrificii sunt oficiate În locurile consacrate. Nu o dată, efigii ale răului (mici statui, măști, obiecte care Îl reprezintă sau manechine) sunt arse, aruncate pe ape, sfâșiate În mod ritual. Alteori, distrugerea este Înlocuită prin gonire - zgomote asurzitoare făcute de clopote sau alte instrumente, pocniturile produse de artificii sau arme de foc anunță eliberarea spațiului și a timpului pentru marea Înnoire. c) Riturile de Învigorare exprimă renașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
morale axiomatice: "satiricii judecă și condamnă având siguranța caracterului absolut al adevărurilor așa cum nu procedează nici ironiștii și nici umoriștii, convinși de relativitatea lucrurilor și a limbajului"5. Sarcasmul, varianta extremă, usturătoare a satirei (lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un sentiment sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a lumii, ca și cum toate acestea ar fi și n-ar fi în același timp, între ființă și neființă[...]"60, și căruia pare că i se lasă abandonat atunci când are luciditatea unui erou camusian, "sfâșiat între oroarea de a trăi și oroarea de a muri"61. Faptul că pe tărâmul absurdului literar românesc triada Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu a câștigat drept de proprietate nu mai trebuie demonstrat. Asupra înrudirii artistice dintre Caragiale și Urmuz se cuvine să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
călător și explorator norvegian, realizează cercetări antropologice asupra polinezienilor din 304 „Lumea Întreagă a rămas un moment cu gura căscată, demonstrația vikingului Thor a fost cu adevărat spectaculoasă, savanții au tăcut pentru moment, apoi s-au năpustit asupra proaspetei teorii, sfâșiind-o. S-a Înșelat Thor Heyerdhal, a exagerat? Poate. Dar nu e puțin adevărat că nemaipomenitul voiaj al lui „Kon-Tiki” a ridicat din nou gradul de interes față de misterele Perului. Iar pe norvegianul Heyerdhal l-a așezat În galeria eroilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în care R. investighează problema identității spirituale a intelectualului român de origine evreiască, ilustrată prin forma acută a conflictului lăuntric între tentația sionismului militant și combatant, cu năzuință mesianică, și atașamentul față de țara de baștină. În final protagonistul, Jair Stuparu, sfâșiat între imboldul de a emigra în Palestina și cel de a nu se despărți de solul natal și de spiritualitatea românească, se sinucide. Autorul includea această nuvelă într-un proiectat ciclu de scrieri dramatice și în proză, realizat doar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
pentru marea seară a revoluției. Desigur, în afară de astfel de strategii cinice, "exasperarea, furia, disperarea, sentimentul de neputință, mânia au jucat în cazul celor mai mulți manifestanți un rol la fel de mare în cazul celor mai mulți manifestanți, ca și atracția spre încăierare, dorința de a sfâșia cu unghiile, ura față de polițiști a celor mai exaltați"75. Dedramatizarea raporturilor sociale nu se va opera cu adevărat decât după cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu creșterea în putere a modelului tehnocratic și providențial. Rolul statului în elaborarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care tendințe contrare se luptă pentru dominație în indivizi și între raporturile reciproce dintre indivizi. Lupta se duce, la urma urmelor, pentru ceea ce trebuie să fie o valoare fundamentală și printr-asta să indice locul tuturor celorlalte valori. Omul este sfîșiat între laturi contrare și realitatea că există o unitate în ființa sa se vădește, într-o asemenea luptă, numai prin aceea că disputa și sfărîmarea sînt resimțite ca o durere. Durerea și supărarea, regrezul și îndoiala presupun o unitate interioară
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de-aceasta, am să vă smulg Și zvîrl cu apă care-o revărsați Să înmuiați țarina. Ce-am ajuns! Așa să fie. Am o altă față, Ce-i, sigur, blîndă, mîngîioasa. Cînd Va ști de tine-acestea,-n unghii-ți va Sfîșia lupeasca față. Vei vedea Că-mi reiau chipul pe care-ai crezut C-am lepădat pe veci. Vedea-vei, spun. (Ies Lear, Kent și suita) GONERIL: Ai auzit, milord? ALBANY: Nu pot să fiu așa părtinitor, Oricîtă-iubire-ți port eu, Goneril
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Ha! Trei din noi sînt sofisticați; tu esti lucrul însuși. Omul neîmpopoțonat nu-i mai mult decît un biet animal, gol și în două labe, ca tine. La o parte, la o parte, lucruri de-mprumut; hai, descheie-mă! (Își sfîșie hainele) BUFONUL: Te rog, unchiule, potolește-te; nu-i o noapte bună de înotat. Acum un focșor pe un cîmp pustiu ar fi că inima lecher's heart a small spark, all the rest on's body, cold. Look, here
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-te, demon: Hizenia nu pare la Vrăjmaș Oribilă că la femeie! GONERIL: Prost ridicol! ALBANY: Schimbat, mascat cu sine boț, nu-ți face De monstru chipul! De-ar fi-n firea-mi Aceste mîini de sîngele-mi s-asculte, Te-ar sfîșia și oasele ți-ar rupe. Oricît ai fi un demon, chipul femeiesc Te apară. GONERIL: Mare, curaju-ți strînge... (Intra un sol) Ce vești? SOLUL: Milord, e ducele de Cornwall mort, Slain by hîș servant, going to puț ouț The other
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cînd deschid ușa, În fața mea se află un curier motociclist, În haine de piele, care-mi Întinde un plic mare cu protecție antișoc și deja recunosc scrisul lui Dave Sharpness, cu markerul negru și gros. Mă Închid În vestibul și sfîșii nerăbdătoare plicul. În el se află un dosar de carton, pe care scrie „Brandon“. Pe partea din față are lipit un post-it, pe care e mîzgălit un mesaj: „Sper că vă va fi de folos. Dacă vă mai pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
emisiunea ei, spun. Și-ai putea să iei și poza aia cu tine. — Bex! chicotește Suze. Ești diabolică! O să mă mulțumesc s-o țin În sertar și să mă uit la ea cînd simt nevoia să mă Înveselesc. ȚÎrîitul telefonului sfîșie brusc liniștea din bucătărie și zîmbetul Îmi devine forțat. Dacă e iar presa? Dacă e Luke, cu alte vești? — Hei, Suze, zic În treacăt, ce-ar fi să te duci tu și să te asiguri că totul e ok? Vin
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a arăta direcția și de a-i orienta pe credincioși față de noile evenimente și fenomene care definesc societatea contemporană; ele trebuiau înțelese și explicate prin prisma învățăturii bisericești. Biserica a oferit răspunsuri la întrebări precum: "Unde se situează omul contemporan, sfâșiat de atâtea conflicte și dezechilibre?"; Unde este credința lui?"; "Cum se manifestă ea?". Răspunsurile (cuprinse în documentele Bisericii) au fost concrete și în conformitate cu valorile evangheliei, chiar dacă societatea actuală înglobează numeroase valori "ne-prietene" Bisericii, precum: individualismul, egoismul, consumismul etc.98
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]