4,389 matches
-
domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt de ceva timp, dintr-un cer Încărcat cu nori vineții, care-au fugărit soarele amiezii. Sunt Întins pe patul improvizat din bucătărie, cu un prosop umed Înfășurat În jurul capului. În urma
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de focuri atunci când eu obțin un client pe care și-l dorea el. (Bărbații ca Bunce privesc respingerea ca pe o ofensă ce trebuie plătită cu dobândă compusă, precum datoriile țărilor din lumea a treia.) Candy arată cu capul spre silueta lui care se Îndepărtează: — O mulțime de gunoaie ajung la EMF Într-un fel sau altul. Te-ai oferit să faci și curățenie În birou pentru ei? —Mă crezi proastă? Rod a spus că nimeni nu primește primă. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
crezut că are legătură cu faptul că mereu o cheamă În fața tribunalului noaptea, când e adormită și, evident, nu În cea mai bună formă psihică. Sala de judecată nu o ajuta deloc. Neaerisită, plină de lambriuri de stejar și de siluete morbide cu peruci, Îmbrăcate În negru. Era ca și cum ai fi depus mărturie Într-un sicriu uriaș, supravegheată de cioclii care te așteptau să-ți sapi propria groapă. Și-l detesta pe judecător. Are cel puțin șaizeci și cinci de ani și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de o rochie de seară. O probez. Neagră și vaporoasă, cu câte un șnur fragil de ștrasuri În părți, care coboară În V sub sâni, e genul de rochie În care se dansa cândva charleston. Se potrivește aproape perfect cu silueta mea, doar viața pe care o asemenea rochie o presupune Îmi lipsește. Viața mea nu are măsura potrivită; nu e loc În ea pentru o rochie atât de frumoasă. Dar nu face asta parte din farmec? Să-ți cumperi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ținându-l În brațe pe Ben când trebuia să mă duc la toaletă și arătându-se nervos doar când Încercam să-l plătesc pentru timpul petrecut cu noi. În timp ce mă ajută să cobor din mașină cu bebelușul adormit, disting o siluetă pe treptele casei noastre. Mă gândesc că dacă e un hoț, nu sunt responsabilă pentru acțiunile mele, dar după ce mă apropii cu câțiva pași Îmi dau seama că e Momo. Nu suport să văd pe cineva de la serviciu. Nu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fericit se regăsea pe sine În acest locșor de pe Costa del Sol. Singura umbră care se profila peste piețele și bulevardele sale era incendiul de la casa Hollinger. După-amiaza tîrziu, cînd soarele se muta În spatele peninsulei și se călătorea spre Gibraltar, silueta conacului eviscerat se profila de-a lungul străzilor mărginite de palmieri, Întunecînd pavajul și zidurile vilelor, Înfășurînd pe tăcute orașul În giulgiul ei Întunecat. Stînd printre morminte lîngă Elizabeth Shand, În așteptarea sicriului tinerei suedeze, mi-a trecut prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
clipă În cadru, dar am observat că bărbatul cu pielea Închisă la culoare era de vîrstă mijlocie, iar brațele lui oacheșe și musculoase erau ale unui mardeiaș angajat să dea nedoriții afară de prin cluburile de noapte. Cel mai tînăr, cu silueta aceea tubulară tipic englezească, părea să aibă puțin peste treizeci de ani. Avea mișcările unui dansator profesionist, manipulînd cu pricepere și iuțeală trupul victimei pentru a-l așeza În diverse posturi care să expună cîte un nou orificiu pentru penetrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
strada pustie Înainte de a Închide ușa. Scoase un oftat slab, amestec de ușurare și resemnare, cînd se uită la pereții goi, pe care se profila doar umbra zigzagată a grătarelor care acopereau ferestrele dinspre grădină, transformîndu-le În grilaje de cetate. Siluetele noastre se mișcau pe fundalul lor ca niște manechine Într-un spectacol despre viața condamnaților. Îmi amintește de Carceri-le lui Piranesi - nu m-am gîndit niciodată că aș putea trăi Într-una din gravurile alea ciudate, spuse Sanger, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poate reușeam măcar să găsesc un fir călăuzitor către adevărul despre incendierea conacului Hollinger și despre absurda mărturisire a lui Frank. În portul de ambarcațiuni pătrunsese o goeletă albă cu velele strînse și cu motorul la minimum. La cîrmă se vedea silueta subțiratică a lui Gunnar Andersson, de aceeași Înălțime cu arborele artimon, cu cămașa fluturîndu-i pe umeri ca o fîșie de velă zdrențuită. Vasul părea neîngrijit, avea carena pătată de ulei, de unde am presupus că Andersson navigase cu el pe traseele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de cocaină, Își ridică privirea spre norii de confetti și petale de parcă era pregătit să se Înalțe de pe ringul de dans și să plutească printre baloanele cu heliu. Nu i se alăturau Însă toți dansatorii. LÎngă el se bîțÎia Împiedicat silueta neglijentă și ostenită a lui Laurie Fox, abia reușind să-și dezlipească tălpile de pe podea. Rămasă binișor În urma ritmului, se clătină lovindu-se de dansatorii din jur și În cele din urmă căzu la pieptul lui Crawford, cu gura Întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o gândire uscată, care nu vede că, în afară de adevăr, viața mai are și alte puncte de sprijin. Numai că inima mea s-a înăsprit într-o împrejurare după care nu mă mai pot consola, ca tine, uitîndu-mă cum se luminează silueta funerară a chiparoșilor. Poate că, în orice destin, hotărâtor e echilibrul dintre iubire și disperare, ca să folosesc și eu cuvintele tale. La tine, mi-am dat seama, iubirea s-a revoltat împotriva disperării și, deocamdată, dacă lăsăm deoparte nopțile tale
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ca acele animale care iubesc o singură dată și pe care dragostea le ucide". În clipa următoare, am auzit un foșnet care nu mai era. al pinilor. Nu se poate, m-am gândit Imediat, însă, am deslușit, prin aerul străveziu, siluetele negre ale eucalipților, coliba de paie și chipul dăltuit în piatră a lui Alexandru, tânăr, privind spre cer. Mi-am adus aminte vorbele Anei: "În fiecare seară, ieșea din cort și contempla cerul înstelat. Apoi, își lua o cupă din
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe regele dandy-lor. Dacă ar fi să le dăm crezare celor care l-au cunoscut, el face senzație cu o simplă ieșire În public. „Își alege cu grijă cravatele, manșetele de dantelă, mănușile, dedicațiile scrise cu cerneluri de culori diferite. Silueta lui e inconfundabilă: redingota umflată printr-un fel de corset se evazează ca o tunică militară ieșind de sub centironul strâns. Pantalonii sunt gri cu dungi galbene. Pe piept Îi flutură un jabou de dantelă. Mâinile Îi sunt acoperite de mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a fi, Eugène Sue era cu totul opus lui Balzac. Garderoba impecabilă, Într-un stil ușor dandy, avea bun-gust. Purta o pălărie lucioasă, cu boruri largi, pantaloni colanți, În culori deschise, care, În treacăt fie spus, nu Îi prea avantajau siluetă robustă”1. Oricum, cuvintele lui Jules Lecomte - „Se zvonește că dl Sue ar fi cheltuit pentru mobilier mai bine de o mie de franci” -copleșesc de admirație (dar și de invidie) o lume Întreagă. Prin aceste interioare fastuoase Își poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fii Alma Mahler și să te copleșească farmecul de netăgăduit al lui Ravel: „Era un Narcis. Tot ce făcea se lega de fizicul lui și de marea sa frumusețe. Deși era mic de statură, avea un corp admirabil proporționat, așa Încât silueta lui elegantă și delicată degaja o extraordinară armonie ș...ț. Lui Ravel Îi plăcea să poarte haine din tafta strălucitoare, pe care și le etala mai ales diminețile, atunci când venea la mine, fardat și parfumat, ca să luăm micul dejun”1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
englezii impun ceea ce s-ar numi „un nou stil”: hainele bărbătești sunt perfect ajustate, cu pulpanele lungi, vestele se mulează pe corp, pantalonii sunt foarte strâmți și Încheiați cu nasturi la gleznă, pălăriile de castor nu sunt Înalte, iar Întreaga siluetă degajă sveltețe. În redingotele cu talia sus corpurile stau cambrate, ca ale unor cai de rasă. Pentru amatorii de precizie, să mai spunem că numele franțuzesc al redingotei vine din engleză și că ascunde două cuvinte (riding și coat): așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
alesei societăți, dar și o grijă sporită pentru ritmul unei cine sau al unui prânz, pentru pauzele de conversație ori de tăcere. Statul la masă și mâncatul În public se supun unor reguli stricte, de ceremonial aproape sacru. Însă menținerea siluetei devine pentru dandy nu numai o chestiune estetică, ci, după cum susține cu Îndreptățire G. Matzneff, și una morală. Un corp stăpânit, ținut sub control, dovedește o dată În plus că dandy-ul se supune total propriilor exigențe. Așa cum Își cenzurează emoțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu cine știe ce Închipuită datorie pe care am avea-o față de exactitudinea istorică. Avea perfectă dreptate În privința acestei observații artistice. Toate lucrurile frumoase aparțin aceleiași epoci. Așadar, după propriile lui descrieri, găsim În biblioteca sa delicatul vas de lut grecesc, cu siluetele sale delicios pictate și cu ștersul KALWS* Însemnat cu finețe pe o parte a sa, iar În spatele lui atârnă o gravură a „Sibilei Delfice” a lui Michelangelo sau a „Pastoralei” lui Giorgione. Aici se află un ciob de majolică florentină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rog. Rămase locului, în mijlocul camerei, înconjurată de mobile, cu picioarele depărtate, mâinile în buzunare, legănându-se ușor, când în față, când în spate, cu privirea fixă, aproape goală. Avea o înfățișare comună - părul de un șaten tern, prins la spate, siluetă potrivită - la fel ca și hainele. Purta blugi, ghete butucănoase și mai multe pulovere, unul peste altul. Dacă ar fi fost s-o descriu, nu i-aș fi enumerat trăsăturile fizice, ci aș fi vorbit de aura ei, de senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
infinitum („Don’t walk away. While I’m Crying. Be’ Cos’ I Love You Baby“1). Întotdeauna îi mulțumesc întâi lui Dumnezeu în textele de pe coperta albumului („U R the 1 where all love flows!“2), își întind părul, au siluete perfecte, de păpuși Barbie, și sunt probabil acompaniate de mătușile lor, cântărețe de gospel, grase și leit „fata de la meteo“. Oricum, lui Sally nu-i plăceau Circle Jerks. Un alt motiv bun care avea să-l țină la distanță cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să ne spună. Gâdil-o, fă-i ceva. Prinsă la strâmtoare, i-am pus la curent cu întâlnirea Tabitha/Violet. Hugo plescăi de parcă ar fi gustat un vin bun. Minunat, suspină el. Nici că se mai termină povestea asta... O siluetă voinică se zări înaintând cu greu pe cărare, către noi. Hugo se întoarse rapid și vocea i se înmuie. —Bill, drăguțule! Hai să facem o plimbare. Nu ne-am văzut de două zile și-ți jur că fiecare clipă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu norocul. — O, spusei eu, ridicându-mă, ba cred că știu. Într-un final, ne-am mutat în dormitor, cu o sticlă de sherry și cu farfuria cu biscuiți. Îl convinsesem pe Hugo să-i luăm (își făcea griji pentru siluetă) atrăgându-i atenția că eram în plin proces de dat jos tot ce punem pe noi. Eram extraordinar de relaxată dar, paradoxal, parcă ajunsesem la punctul de tensiune maximă, fără să explodez. Ambele stări fiind de înțeles, zic eu. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iei prea mult. Asta dacă nu-ți faci trei deodată, comentai eu, amintindu-mi seringile pe care le zărisem pe podea, lângă biroul lui Philip Cantley. De ce a făcut-o? gemu Violet, care se întorsese de pe tărâmul fericit al secretelor siluetei pe cel al crudei realități. Nu înțeleg... Un anume accent din vocea ei părea să sune un pic forțat. Am privit-o cu atenție. Când își dăduse seama, mai devreme, că Philip și-ar fi putut face o supradoză în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și am luat o gură de vin, ca să meargă mai bine. — Delicios. Și vinul. Am mai luat din amândouă. — E bun, nu-i așa? Eu tot încerc alte și alte combinații. Și e minunat dacă trebuie să ai grijă de siluetă, lucru care la mine e întotdeauna valabil, din păcate. — Nu trebuie să mai slăbești! Nu fi ridicol! zisei eu, înghițind următoarea îmbucătură. Ești destul de slab. — Televizorul te îngrașă cam cu trei kilograme, zise Hugo, pe un ton serios. Acu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]