4,486 matches
-
cu mine și asistenta medicală, o fată mignonă, adeptă a sectei Martorii Lui Iehova). Suntem un triunghi destul de ciudat, deși vârsta ar trebuie să ne apropie.Cuvinte răzlețe, ca niște păsări eliberate din colivii îmi zboară în gând și în simțire.Alături de mine, răzbate ca un ecou, glasul unui bătrânel simpatic, cu zâmbetul scurs pe obrazul stafidit: -Sărut mâna, domnișoară!....Își ridică pălăria. Parcă aș vrea să i-o așez înapoi pe cap și să îi sărut eu mâinile bătătorite de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tâmâie, dacă rosteam cuvinte indecente... -Sunt eu, fiica regăsită a oceanului îmblânzit? mă întreb ca într-o rugăciune înalțată din catedrala sufletului meu. Aștept. Oceanul nu se încumetă să mă restituie uscatului, mângâindu-mă în șoapte încărcate de o adâncă simțire. -Trăiește, îmi șoptește ca pe o resemnare. Ești iubită... Soarele ne trimite șăgalnic sulițe aurii, conturându-ne chipurile îndurerate, ca un părinte ce-și regăsește fiii rătăcitori. Se ascunde complice după un nor de zinc, șubrezit, ca o așteptare... Odihnindu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ceară în mod expres, sau după o săptămână după câte o pauză lungă. Nu era nevoie să spună decât "și..., la care eu reluam povestea exact de unde o lăsasem, de parcă doar de câteva secunde firul se rupsese. Ne înțelegeam din simțiri. X Hotărârea era luata. Coborâm amândoi în Antahanarivo. Nu eram foarte sigur dacă e cea mai bună soluție, dar de data asta trebuia să-i dau o lecție îngîmfatului ăla de J.P. De Vero nu mă atinsesem încă, deși frigeam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în aceea a unui raisonneur ("E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu?"), întîrzierea narațiunii, cu stoparea fluxului evenimentelor, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se ducă Vlad? Grozăviile junglei E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu? Cîteva zile nu s-a mai putut discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de la Cernăuți i-a spus că n-are vindecare. Noroc mare, mare noroc că cei cinci copii sunt deja bine rânduiți cu toții pe la casele lor. Când și-a dat seama că a slobozit o nouă udătură, fără control și fără simțire, s-a îmbrăcat sumar și, tiptil, s-a furișat în tindă, de acolo și-a luat toporul și a ieșit în curte. Luna plină de pe cer disipa întunericul și potența asprimea gerului. Zăpada scârțâia la fiecare pas și reflecta steluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
directorul taberei, în vârtejul unui vals cu scântei ce reclama abilitate și agilitate din partea ambilor parteneri pentru a se putea strecura printre mulțimea de perechi dansatoare, agitate și ele de ritmuri incitante, de jocurile de lumini și umbre și de simțiri tinerești. Oi-ah! Și natura! Toți munții îi aveți împăduriți de la poale și până la piscurile cele mai înalte! La noi s-au distrus toate pădurile. Un copac n-a mai rămas pe picior!... a conchis Natașa. Înseamnă că nici ozon nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
băgat în pat și mi-ai distrus căminul... dar îți mulțumesc pentru marea bucurie de a-mi fi demonstrat adevăratul sens al iubirii! Fie și pentru o clipă! Dar a meritat! Ai jucat ireproșabil rolul de portdrapel al chintesenței nobilei simțiri! Mulțumesc pentru iluzia iubirii pure! Dar și pentru poziția la galoane! Adio Motănel! Adio Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
viața înăuntru! Ne-trecerea în neființă, o scurtcircuitare a timpului. V. din spital devin pentru o vreme o parte a unui astfel de veșnic prezent. E ca o pauză de respirație. Nemîntuirea. O sufocare de milenii, fără durere; înghețată în simțire. Incapabil să mă mișc, să strig. Oprită, poate mi-e chiar și inima în mijlocul energiei. Un hău al veghii veșnice golită de sens. Coșmar. Trupul întins pe pat iarăși, tresare. Îl văd pe tînărul Doctor fericit. „-Da!“-zice el-„-Am
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se interpune între simțirea ta și suferința logodnei cu marea. Infidelitate peste tandrețea visurilor tale; marea iritată, hipnotică; o linie între privirea ta și femeia ce pleacă să se spele, să meargă la biserică. Ești convins că ai trăit momentul adevărului și îndoiala mîngîie
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
doar, fericit de indulgența necruțătorului. Poate că disperarea Doctorului provine și din faptul că, oarecum, se simte vinovat de evoluția mea. V. tînăr presimt lumea. Semnificații ascunse mi se dezvăluie irațional cu cîteva momente înainte de nașterea lor propriu-zisă. E o simțire embrionară caremi întărește convingerea în realitatea anticipației mult înainte ca prietenul meu sau altcineva s-o limpezească într-o formulare clară. O ridicare de val progresivă care nu-mi aduce decît tulburare. Pentru că ceea ce văd e îngrozitor. Îl întreb pe
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pînă în punctul de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea, împreună eram fantastici. Barca zbura înainte, fiecare vîslă părea trasă de un singur vîslaș posedat. Reușiserăm. N-am fi putut vîsli mai bine împreună. O amintire, mai mult o simțire, m-a străfulgerat și m-a dus înapoi, în acea după-amiază în care am vîslit în ploaie. Nu era la fel de lipsit de efort, acum, dar curgea la fel de natural și mult, mult mai repede. Chiar înainte de a ajunge la tribună, am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Nu uită să pescuiască stele și luceferi și chiar luna, pentru iubită, pentru soție. Pentru autor fericirea este un elixir al celor care știu să se bucure de cel mai prețios dar - viața, iar „amintirile sunt spirit și gând și simțire - cenușă a sentimentelor trecute”. Ca om al practicii educative „se închină înțelepciunii, iubirii adevărate și curate, speranțelor și viselor vieții” și în ultimă instanță se închină pământului, „care mă suportă, mă hrănește și mă primește în sânul lui pentru veșnică
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am desfășurat-o până în prezent. Nu-mi atribui veleități de scriitor. Dacă încercarea mea literară v-a plăcut (și a plăcut și altora) acest fapt e pură întâmplare a folosirii unui limbaj obișnuit - ca la clasă - urmat de o intensă simțire a celor afirmate, a celor trăite. Modesta mea origine socială m-a făcut să trec prin viață fără să fac zgomot în jurul meu, să pășesc sfios și sfielnic în orice acțiune mi-a încredințat societatea și viața și în final
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Prof. Al. Mânăstireanu, „Călător... prin vâltoarea vremii”, semnalând aspecte pozitive ale scrisului meu, implicându-se și mai mult prin aceea că i-am fost profesor diriginte la Școala Pedagogică. Se vede clar că, pe lângă analiza rece, a pus și multă simțire, fapt care-i face cinste, ca om și ca profesor. Trimisesem la revista „Academia Bârlădeană” o amplă recenzie a unui volum de referință al omului de cultură și jurist recunoscut pe plan internațional, Petre Pandrea, cu titlul „Memoriile mandarinului Valah
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la sugestia Marianei i-am trimis volumul tipărit, cu o dedicație specială. Îmi scrie caligrafic, cu o corectă ortografie și o curată și autentică limbă română, deși e evreică, cu studii stomatologice în România, o ființă umană cu o bună simțire și vibrație românească. Voi reda în continuare conținutul scrisorii primite, precum și răspunsul din partea mea. Berlin, 20.03.2007. Stimate și dragă domnule Mânăstireanu. Cu multă întârziere vă scriu pentru a vă mulțumi pentru cartea scrisă de dvs., pe care, prin
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de ce dorește acest lucru, afirmând următoarele: „Astăzi se scrie puțin despre oameni, iar despre pomi și vegetație în general din ce în ce mai puțin. Scriind despre cireșul dvs. readuceți în literatură aspecte precum cele din Puiul de Brătescu-Voinești, cu o nouă gamă de simțire și prețuire a regnului vegetal”. În cele ce urmează voi căuta să redau cât mai fidel gama de sentimente ce mi-au orientat gândirea asupra acestui fapt și consemnez următoarele, cu titlul „Moartea bravă a cireșului meu goldan”. Cu ani
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
o arătare ciudată, clătinându-se pe picioroange, Înarmată În mâna dreaptă cu o goarnă și În stânga cu Sfânta Evanghelie, arunca bulgări de pământ pe pieptul ei. „Pesemne am murit“, șopti bătrâna și, făcându-și cu evlavie semnul crucii, căzu fără simțiri, iar cei șase pierde-vară luară năsălia și o duseră pe adormita din „violoncel“ Înapoi la locul ei... Deși farsa nu le ieșise decât pe jumătate, cei doi nepoți Îndepărtați și restul trupei se arătară destul de mulțumiți. În fond, reușiră s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de vecernie. Câteodată, babulea o trezea cu noaptea În cap și o lua la utrenie. Privind mulțimea de icoane ce se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul preotului Fadei o făcea să-și revină În simțiri. Pentru fiecare slujbă la care participa, fetița primea de la bunica ei câte-un bănuț, pe care-l dosea În tigva de bostan. De-a lungul anului, se adunau acolo, În pușculița ei, pe care Nicanor pictase În culori stridente un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tot pipăind grivele În mână și așteptând ca animalul să se ivească din nou. Între timp, se lumina de ziuă, portul Începu să se anime și Subotin ieși din depozit să ia un pic de aer, ca să-și revină În simțiri. Răcoarea de afară Își făcu Într-adevăr efectul. Privind fluviul larg ce se unduia lin În stânga și În dreapta sa, brigadierul avu mai Întâi intenția să pornească Înspre casă, dar se răzgândi. În fond, scandalul cu nevasta putea fi amânat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te face să asculți cu atenție ceea ce spune o femeie frumoasă. Iar atunci când spune prostii acestea îi sunt scuzate pentru că participă la cealaltă valoare, a frumosului, și prin faptul că ne raportăm la ea prin două sfere diferite: rațiune și simțire. Or, simțirea frumosului acoperă deseori rațiunea; semn că aceasta din urmă nu se bucură în economia persoanei noastre de o așa mare încredere. ٭ Societății românești nu-i plac oamenii fără vicii, deoarece membrii ei s-ar simți complexați de astfel
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să asculți cu atenție ceea ce spune o femeie frumoasă. Iar atunci când spune prostii acestea îi sunt scuzate pentru că participă la cealaltă valoare, a frumosului, și prin faptul că ne raportăm la ea prin două sfere diferite: rațiune și simțire. Or, simțirea frumosului acoperă deseori rațiunea; semn că aceasta din urmă nu se bucură în economia persoanei noastre de o așa mare încredere. ٭ Societății românești nu-i plac oamenii fără vicii, deoarece membrii ei s-ar simți complexați de astfel de persoane
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
totul a Început să se Învârtă În jurul lui, pământul i-a fugit de sub picioare și el s-a prăbușit În hău, mai bine zis, s-a sprijinit de zidul igrasios al fostului cienmatograf „Republica”, iar când și-a revenit În simțiri, era pe peron. Ieșise din casă dis-de-dimineața, când pe stradă nu era nici țipenie de om, acum era trecut de mult de amiază și gara gemea de oameni. În ciuda agitației, Noimann Își păstrase o oarecare eleganță, mersul său era distinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca un pumn și dinăuntrul lui țâșni un lichid galben-verzui, amar ca fierea, Împroșcând pereții. În Încăpere se răspândi un miros neplăcut, care-l făcu pe medic să vomite din nou. La fiecare spasm al stomacului, stomatologul Își revenea În simțiri. Răul dinăuntrul său se revărsă În afară. Da, acum, Noimann se simțea mai bine. Patul Își Încetini rotația, iar tavanul reveni și el la locul lui. Noimann Întinse mâna și căută În dreapta sa o bucată de cearșaf curat cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că femeia-șarpe stătea atârnată de gâtul lui, gata-gata să-l sufoce. Oliver Își Încleștă, la rându-i, cu toată forța degetele de grumazul ei, reușind astfel, În ultimul moment, să se salveze. Când se trezi de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]