4,291 matches
-
ca onirismul, curent care ar fi trebuit să dea, prin talentații tineri ce îl inițiaseră, minunate roade. Simptomatică a fost piedica ce s-a pus romanului d-tale (al lui Paul Goma), care era pe punctul de a fi publicat. Simptomatică a fost apoi în general înăsprirea cenzurii estetice, cea mai fatală pentru existența unei literaturi. Imediat după 1970, am ajuns la paradoxala situație în care clasicii, printre care luptătorii pentru libertate și demnitate națională de dincolo de veac, pașoptiștii, să fie
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
modifică, subtil, conturul. Realitatea nu mai este scanată de un narator impersonal, neimplicat; ea devine un produs al subiectului care a trăit-o și o narează. și din această perspectivă, Moise rămâne protagonistul cărții. Totul se învârte în jurul lui. E simptomatic că, ori de câte ori conflictul îl include sau eroul negativ e lăsat să vorbească, să se desfășoare, romanul câștigă în intensitate și ce citește aproape cu febrilitate. Cred că primul capitol, Ninge la Ierusalim, ar fi putut să lipsească, iar începutul celui
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
Ierusalim). În acest fel, Vintilă Horia pune pe conștiința lui Ovidiu exilat la Tomis o încărcătură spirituală foarte mare, cum nu face nici un alt prozator român. Tocmai de aceea romanul, chiar dacă îl considerăm în absolut un eșec, câștigă o importanță simptomatică în istoria epicii românești. Judecată în toate implicațiile ei majore, cartea lui Vintilă Horia are premisele și promisiunile unuia (oricare) dintre marile romane ale lui Thomas Mann. Numai acolo întâlnim la un loc toate marile teme: iubirea, libertatea, viața, bătrânețea
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
pe care-l practică domnișoara Cucu și echipa ei de intervenție, să-i spunem așa. Că e vorba de elevele din ciclul inferior, ori de colegi, ori pur și simplu de morala abstractă a orașului, lipsa ei de îngăduință e simptomatică pentru o lume viitoare care-i va semăna tot mai mult. La începutul anilor ‘40, să fi știut Sebastian foarte bine ce spune?
Orașul de provincie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3842_a_5167]
-
tăcere, asurzitoare tăcere, tăcînd" (ibidem). De reținut, așadar, contribuția autoarei la tabloul unui univers doldora de catastrofe, prăbușiri, dezastre, urlător cît se poate, neepuizat, după cum vedem, sub pana neoexpresioniștilor gen Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Mihai Elin, simptomatic prelungit în deceniile ulterioare precum dovada unei rupturi cu contingentul obștesc, al unei mînii ce se înveșmîntă în simbol, se răsfrînge în radicalitatea interogațiilor legate de sensul existenței. Teroarea, foarte probabil istoricește determinată, se proiectează la o scară universală: Se
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
de gen ale lui Geo Bogza au rămas astfel fără ecoul dorit. Singur Eugen Istodor a profitat de un asemenea "aliaj" găsindu-și totodată și propria formulă pentru care merită toată considerația. Cărțile jurnalistului de la Curentul, Iftimie Nesfântu sunt oarecum simptomatice. Merită discutată îndeosebi oportunitatea de a publica într-o carte reportaje apărute în ziar. Acel "un bun reportaj cotidian înlocuiește azi orice lung roman de aventuri sau de analiză", proclamat în 1920 de Ion Vinea, poate fi crezul jurnalistului. Cititorul
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
dacă este literatura însăși, limba sau chiar copilăria. Oare nu ar putea nostalgia și memoria să îndeplinească și ele funcția de patrie pentru un scriitor sau poate doar pentru un simplu personaj ca Petru? Până la sfârșitul romanului (care se încheie simptomatic cu o frază în franceză, parcă pentru a accentua rolul Franței, cel puțin altădată, ca verigă de legătură între Portugalia și România), personajele se dezgolesc, precum niște naufragiați ai propriului destin, expunându-și interioritatea. Scriu scrisori ca și cum ar juca o
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
răspundă la o întrebare de maximă dificultate: „cum a fost posibilă spălarea creierului unor tineri, mulți dintre ei inteligenți și instruiți, care au acceptat și îmbrățișat antisemitismul, care au acceptat și îmbrățișat asasinatul politic, ca formă de a face politică?”. Simptomatic mi se pare faptul că discuția în finalul căreia intervine Sebastian Răutu este plasată la începutul romanului. De aici încolo vor fi prezentate destinele personajelor. Tinerii sunt, cu toții, direct sau indirect, atinși de febra acțiunii în Mișcarea Vestitorilor. De la jocurile
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
fii de țărani: de exemplu entuziasmul său pentru Marin Preda este nemărginit și din această pricină sau o apreciază pe Ileana Mălăncioiu în primul rând pentru că e "țărancă de origine" (p. 835). Nu fac o observație superficială, ci numai una simptomatică, ușor de aprofundat dacă mergem pe această filieră depistată. E. Lovinescu e tratat mult prea expeditiv, în abia trei pagini, plus o addenda postdecembristă despre agendele restituite recent (p. 472-476). Modernismul nu este agreat (nici numit, nici teoretizat, nici pus
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
după o tufa/ roz cum nu există-n realitate?/ de ce tocmai o barcă cu vopseaua luată?/ de ce un plaur din paie și din crengi?/ de ce tocmai un numar mereu același: 222?/ de ce tocmai un cîntec nesuferit?" (Zi). Una din figurile simptomatice ale visului e trecerea spre altceva, devenirea prin alteritate. Nu doar necunoscută sieși, scăpînd inițiativei personale, dar și transformîndu-se în altcineva, poeta realizează un epic enigmatic prin multiplicarea de sine. Ființă i se preface într-o suită de fapturi umane
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
umană” fără a conștientiza că ceea ce a realizat ea la Televiziunea Națională a fost ”profesionalism”. Tot ce pot spune acum este că pentru mine, și, sunt convins, pentru mulți alții, ceea ce-ai făcut la TVR se numește profesionalism. Este simptomatic pentru lumea pseudo-amnezică în care trăim că prea puțini par să-și amintească acum de vremurile lui Alexandru Sassu și de cenzura instituită atunci în raport cu toți cei care nu cântau pe partitura Iliescu-Năstase, urmată de partitura Iliescu-Geoană. Am citit în
Tismăneanu: Ce-a făcut Culcer la TVR se numeşte profesionalism () [Corola-journal/Journalistic/23699_a_25024]
-
interzise. Semn, poate, că arbitrariul Puterii e arma sa cea mai insidioasă. Chiar evenimentele cât se poate de concrete din biografia scriitorului, transpuse într-un discurs carnavalesc, plin de alegorii și metafore, dobândesc un aer ireal și absurd. Cu totul simptomatică în acest sens e relatarea întâlnirii cu securistul dinaintea plecării definitive din România: departe de a întruchipa brutalitatea Sistemului, el se prezintă ca un tânăr „inofensiv”, gata să pozeze pentru o clipă în admiratorul, de nu chiar în protectorul scriitorului
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
TAP (Trans Adriatic Pipeline), proiect care va furniza gaze azere Albaniei, Greciei și Italiei. Eșecul Nabucco a afectat siguranța economică a UE. South Stream este sub auspiciile Rusiei”, afirmă eurodeputatul PDL Marian-Jean Marinescu. În acest context, europarlamentarul vorbește despre deja simptomaticul conflict de interese al statelor membre UE. ”Politica energetică și politica externă nu sunt comune. Germania are niște interese, Polonia are niște interese, Austria la fel. Iar Ungaria și Bulgaria sunt dependente de Rusia”. Dezbaterea cu titlul „Politica externă a
UE a picat cel mai important examen geostrategic de până acum by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55052_a_56377]
-
Marele inchizitor al lui Chéreau și Cevengur-ul lui Dodin, ea a făcut un act de cultură radical. Prin afluența lui extraordinară, publicul a reacționat foarte bine la această provocare. În schimb, a mai existat un tip de reacție, izolată, dar simptomatică: aceea a ,teatragiului" român (formula, strălucit-grotescă, a folosit-o Constantin }oiu și sugerează, prea bine, toate fandoselile unui tip special de moftangiu). Spre deosebire și de spectatorul cu bun-simț, și de omul de teatru autentic, ,teatragiul" român - fie el cronicar
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
perimetru al ideilor literare." Cât despre specificul propriului demers, un punct de rezistență este, fără îndoială, permanenta raportare a operei lui Caragiale la prezent, redimensionarea ei prin prisma realității actuale, preocuparea de a surprinde în eseurile discutate tocmai ceea ce este simptomatic pentru o etapă sau alta din evoluția societății noastre. În rest, volumul poate părea destul de anost, opțiunea pentru formula aceasta, de tip compilație, trădează o doză considerabilă de prudență, iar "fascinanta tentație" a confruntării cu textul caragialian este sistematic reprimată
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
de conflictul dintre Caragiale-tatăl și Caragiale-fiul, deci dintre scriitorul care își cultivă fantasme tihnit-burgheze și cel bîntuit de bovarisme aristocratice, semnificațiile abisale puse în evidență de hermeneut îi situează pe autorul Nopții furtunoase și pe cel al Crailor... într-o simptomatică consonanță de opțiuni estetico-temperamentale: datorită teoriei electricității și a privirii magnetice, tatăl și fiul își trădează deopotrivă “atracția lor către ’suprafiresc’”, iar prin cea din urmă ei “își dau mîna în hagialîcul imaginar către ’cel mai frumos dintre veacuri’ care
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
Orașul își pierde însă după al doilea război mondial renumele său artistic - câștigat îndeosebi în domeniul arhitecturii, picturii și literaturii - odată cu persecutarea și distrugerea unor grupuri etnice de către comunismul sovietic. Cazul Mandicevschi precede cronologic astfel de evenimente, dar rămâne încă simptomatic pentru multiculturalitate și, din păcate, simptomatic pentru mentalități pe care le-am dori cât de curând aduse la zi, europenizate.
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
doilea război mondial renumele său artistic - câștigat îndeosebi în domeniul arhitecturii, picturii și literaturii - odată cu persecutarea și distrugerea unor grupuri etnice de către comunismul sovietic. Cazul Mandicevschi precede cronologic astfel de evenimente, dar rămâne încă simptomatic pentru multiculturalitate și, din păcate, simptomatic pentru mentalități pe care le-am dori cât de curând aduse la zi, europenizate.
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
o ascendentă flaubertiană, eu îl văd pe Mihai Zamfir mai aproape de postura unui Nabokov al literelor române. (Dar scriitorul rus de expresie engleză nu se lașase oare, la vremea lui, sedus de Doamna Bovary?). Ceea ce definește, dintru început, aceste două simptomatice istorii de amor (spun simptomatice, fiindcă circumscriu mentalități și moravuri atât de caracteristice nouă) este lipsa apriorica de șanse a îndrăgostiților. Din start, totul le stă împotriva. Chiar și în condițiile libertății redobândite după decembrie 1989 (Educația se petrece de-
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
văd pe Mihai Zamfir mai aproape de postura unui Nabokov al literelor române. (Dar scriitorul rus de expresie engleză nu se lașase oare, la vremea lui, sedus de Doamna Bovary?). Ceea ce definește, dintru început, aceste două simptomatice istorii de amor (spun simptomatice, fiindcă circumscriu mentalități și moravuri atât de caracteristice nouă) este lipsa apriorica de șanse a îndrăgostiților. Din start, totul le stă împotriva. Chiar și în condițiile libertății redobândite după decembrie 1989 (Educația se petrece de-a lungul anului 1990), orice
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
bine calculat dinainte - metodă, ordine, rigoare - și trădând un cartezianism debordant, care, astăzi, ar putea smulge un zâmbet lectorului pus deja în temă cu destinul și cu posteritatea - supralicitată, în defavoarea celei scriitoricești, crede Ion Bogdan Lefter - a alter-egoului monahal steinhardtian. Simptomatic, la N. Steinhardt, pentru reluarea vechilor teme burgheze și pentru rescrierea lor în cheie creștină, este și conceptul de comesenie, pe care viitorul monah îl apropie în chip teologic de ideea comunității euharistice. Pentru Ion Vartic, acest concept reprezintă chiar
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
Șușară I Tolerat întotdeauna, ignorat de multe ori și cîteodată disprețuit de-a dreptul, ca o prelungire infantilă, fără finalitate și ineficientă în plan social și economic, fenomenul artistic poate, în schimb, uimi din cînd în cînd prin valoarea lui simptomatică pentru sănătatea morală a grupurilor mari sau, uneori, chiar mai mult decît atît, prin calitatea sa de diagnostic al unei subtile maladii colective. Atunci cînd arta mai obosește sub povara utopiilor, cînd fervoarea aspirațiilor o istovesc și luminile absolutului îi
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
început rare, aproape au încetat. Parlamentul «trântește» pe mai toți evreii. Ce calvar e această naturalizare individuală, rod nenorocit al Tratatului din Berlin! Ce umilinți pentru candidat și ce mezat rușinos în parlament!” Cazul ratat al savantului Lazăr Șăineanu este simptomatic. El a fost refuzat sistematic de către Parlament, chiar și după ce în 1899 s-a convertit la creștinism (un act care a provocat supărarea prietenului său, Moses Gaster). Până la urmă, dezgustat și umilit, Șăineanu s-a autoexilat la Paris în 1901
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
oameni - devine într-adevăr o artă. A ucide din plăcere, din curiozitate sau din plictiseală (vezi cazul lui Kiekeritz, sau crimă nerezolvata, fără mobil, din Regele Celor Două Sicilii, unde printre suspecți poate fi inclus și un ofițer) este poate simptomatic pentru un veac care se autoconsumă spre finalul sau. Aceasta obsesie a crimei gratuite amintește de faimoasa conferință "Despre omor considerat că una din artele frumoase", concepută de Thomas de Quincey. Cu rezervă însă că ficțiunea scriitorului polonez exclude umorul
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
aminti că, fără interdicții, o societate intră în anarhie și că perspectiva unei omeniri însuflețite de dragoste universală e utopie infantilă. După ce a cochetat cu structuralismul și cu fenomenologia, Vattimo sfîrșește în colaps speculativ de tip multiculturalist. Traiectoria sa e simptomatică pentru penuria de spirit în care se complac azi filosofii vestici. Accentul cel mai tăios îi aparține lui Girard: „Filosofiile sînt aproape moarte; ideologiile sînt aproape răposate; teoriile politice sunt pe sfîrșite și ele; convingerea că știința ar putea înlocui
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]