3,980 matches
-
uneori înnegurat, căci viața, nu-i așa, își are complicațiile ei. E bine însă că bieții foști-oameni își doresc să-l găsească. Nu toți, măcar unii... Nu-l dibuiesc. De ce nu-l caută în sine? Nu fiindcă sinele, stîlcit, denaturat, sinistru metamorfozat, nu mai există? Nu-i un leac absolut nici refugiul în credință. Pe Dumnezeu unde îl poți oblici? În ceruri? În biserici? În predici? Sau mai degrabă în suflete, atît cît ele se pot desluși. Așa zdrențuite cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei „din stînga” sînt, moral și intelectuali niște siniștri... Atunci cînd, În România, cineva atacă un reprezentant al stîngii, se vede obligat să reia epuizata temă a colaboraționismului (care, mai nou, nu prea mai ține: a colaborat cine vrei și cine nu, de la PRM-iști la liberali) și să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oase, cu o biografie, cu memorie, cu toate atributele antropocentrice ale personajului, pe care noii romancieri le considerau vetuste pentru că burgheze. Iată Însă cum prezintă Însăși autoarea cele două dimensiuni ale romanului: „relatarea unei povești de dragoste clasice (un pic sinistră dar mai degrabă parodică) fără a da nici un indice gramatical de gen nici naratorului la persoana I, nici personajului la persoana a III-a.” Într-adevăr, diferența care așază acest roman Într-un alt loc decît cel comun al ficțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
desenele evocatoare ale lui Edvard Munch, consacrat temei geloziei. O fâșie albă în mijlocul tabloului desparte o lume a întunericului total, din stânga, de ansamblul șabloanelor vizionare zdrențuite în negru și alb din dreapta. Ea separă izolarea deprimantă a soțului de întâlnirea la fel de sinistră a cuplului adulter. Fața soțului, cu ochii holbați, deși privind intens spre exterior, pare paralizată de fixația din gândul său prin simetria-i frontală și prin poziția centrică. Prin contrast, cuplul amanților este cufundat în dialog, dar animat prin elongația
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Pituț, Cezar Baltag invocă soarele ca simbol al fertilității, el este sămânța zilei, esența primară a arderii 7. Motivul comorii și al lunii, cu sublinierea culorii albastre a flăcării malefice, este invocat de Nicolae Tăutu și de Tiberiu Utan8. Atmosfera sinistră nu este creată numai de motivul comorii, ci și de un alt motiv, cățelul pământului, care apare în poezia lui George Alboiu, Gheorghe Pituț, Ion Brad, Nicolae Ioana 9. "Vârcolacii", câinii lui Dumnezeu care urcă și mănâncă luna, explicând fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din nou frântă de oboseală... Credeți-mă, în acele perioade eram realmente epuizată; mă tot amăgeam cu autoerotismul, dar chiar și cel asistat de tehnică de ultimă generație rămânea doar un paliativ, iar greul îl trăgeam când adormeam. Alternam coșmarurile sinistre (se făcea că m-am retras la mănăstire) cu visuri incredibil de sălbatice, care conțineau invariabil un episod cu mine ostatică într-o închisoare de maximă securitate, la cheremul pușcăriașilor dezlănțuiți... Când mă trezeam, eram udă toată. Cum să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
știți că numai asta nu era. Nu știu ce punea în cratiță, dar parcă devenisem dependentă de tocănițele lui. Și el chiar gătea, nu ca numărul șase. L-am cunoscut într-un restaurant; intrase alene, flancat de doi colegi masivi, cu figuri sinistre, și ceruse apă cu o voce moale, dar autoritară. Aflat în amurgul celei de-a doua tinereți, era un bărbat mai degrabă scund, însă emana forță prin toți porii și se purta de parcă totul din jur i-ar fi aparținut
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
etapă, el a fost perceput ca fiind „ciudat” sau ca avînd „rezonanță slavă”. Dacă lui I. M. Rașcu și lui Vladimir Streinu, doi filologi rafinați, li s-a părut așa,2) sau dacă un cercetător al simbolismului îl va considera „sinistru”, cu „rezonanțe de cavou”,3) cum li se va fi părut celor fără un simț lingvistic deosebit? Ca să știe ce înseamnă „Bacovia” ar fi fost necesare anumite cunoștințe de istorie și de geografie locală, adică de existența aci a unei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poartă...// ... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,/ Spre inima-mi pe jumătate moartă/ își năpustesc sălbatica grămadă...” 11). în schimb, Cincinat Pavelescu, „scîrbit de lupte și de jale”, descoperă în ei un impuls pentru o atitudine în răspăr: „O , corbi siniștri, vă iubesc!” Pentru că - zice el mai departe - „în fracurile voastre negre/ De ciocli, aveți ceva de gală,/ Și-n croncănitul vostru rîde/ O ironie triumfală!”12). în epocă, însă, atunci cînd cineva se referă la corbi, dominant e sentimentul de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oarbă că e păduche, n-aș fi putut suporta rușinea ei imensă. Probabil că o altă doamnă tot așa de curată și de distinsă, mergînd cu tramvaiul, a înlesnit călătoria minusculei bestii. Pe lîngă lipsurile alimentare, sîntem și prada unor sinistre insecte”.2) Care-i legătura între Plumb și restul poveștii? Ori de cîte ori lumea e frămîntată de probleme iscate de mizerie, ea nu va căuta, admițînd că mai citește, poezia, cu atît mai puțin o poezie precum cea din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poate răbda”11). Autorul Plumbului a văzut și a simțit el însuși aceasta, nu o dată, și s-a îngrozit. De aceea a și subliniat într-un vers: „Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis”. Și: „Tăceri de vremi, sinistra foame”. Sau: „Și flămîndu-i ucigaș”12). în anii postbelici, de penurie alimentară, nu le-a fost ușor nici acelora cu mult mai adaptabili, mai energici și mai întreprinzători decît el. „în fiecare dimineață, înainte de ora șase, - nota în Jurnal, la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
diformat întregul pămînt (...) nu mai este cu putință să l stîrpești, cu mijloace omenești”8). Bacovia își limitează critica sa asupra burgheziei la o „serenadă din topor”, care, ce-i drept, la numai șapte ani de la răscoalele din 1907, suna sinistru. Față în față Mă îndoiesc că au mai fost puse față în față „Cubul negru” de Bacovia și schița (tot un poem în proză) „Bunul meu amic” de N. Pora, publicată cu doi ani înainte în „Almanahul «Adevărul» și «Dimineața
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pasul meu, încet, se oprea în loc, -/Conștient de soartă, de durere orb,/în grădina moartă/A sosit un mort...”. 1) Cuvîntul ca atare lipsește, nu însă, cum se vede, și elementele de recuzită care îl definesc, ori sinonimele lui: „lugubru”, „sinistru”, „fioros”, „mortuar”. Să se observe și că, excepție „Panoramă”, în toate situațiile, descrierile sînt făcute fără nici o tresărire nervoasă, ceea ce denotă o deprindere cu el. Experiența macabrului intra în educația literară a unora dintre scriitorii de la sfîrșitul secolului al XIX
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
amintirea unui „incident la bal” îl obsedează ca o ratare: „Ții minte?/ Orchestra frigea/ în bizare prevestiri,/ Balul.../ Cum am plecat de-acolo,/ Nu știu,-/ Sau tu că ai fi rămas/ în vacarmul monstru./ Noaptea/ Acea noapte.../ Ca din veacuri/ Sinistre...”15) însă poemul care ni-l arată nu numai pasionat de baluri, ci și (caz rar) exuberant e „Alb”, scris în stil de cronică mondenă: „Orchestra începu cu o indignare grațioasă./ Salonul alb visa cu roze albe-/ Un vals de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Evident, o parte din aceste lucruri aparțineau și atunci arheologiei, dar altele continuau să fie în uz. Ca toți crîșmarii din vremea aceea, tatăl lui Bacovia folosea, desigur, „litrul de plumb”, ca măsură în comerțul cu băuturi. Tejgheaua și (corespondență sinistră) masa de la morgă erau din plumb. Cuvîntul „plumb” actualiza apoi o serie de amintiri folclorice, istorice și literare. într-un basm, o strigoaică toarnă plumb în urechile cîinilor, pentru ca aceștia să nu poată fi asmuțiți împotriva ei11). în Legenda Sfintei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
descompunerea. Cauza e cunoscută: căldura excesivă, transformată întrun agent al morții. -”Cuptor” (care nu-i străin de „Une charogne” de Baudelaire) se vrea un poem de apărare a „iubitei”. Alarmat de situația apărută în oraș, poetul dă buzna să comunice sinistra veste. Neprotocolar și brutal, constată că-i deja tîrziu: semnul care-l face să creadă aceasta e că sînul „iubitei” „e mai lăsat”. Prin urmare, trebuie acționat urgent. Cum? Descompunerea nu poate fi stopată decît printr-o schimbare radicală de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lasă antrenat în "jocul" fără nicio altă miză decât percepția agonicului. De aici, impresia de freudiană "stranietate", de învestire a realității perfect recognoscibile (din moment ce poetul "lucrează" cu datele unui decor geosocial maladiv, dar identificabil) cu un coeficient de mister greu, sinistru, deci de mysterium tremens. Există, chiar, în câteva secvențe din vastul poem thanatic care este Jucăria mortului și sugestia adevăratei cauze care macină interioritatea și așa vulnerată a poetului: în trecerea concretă spre acest funest dincolo ar putea avea un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și unele texte din Oglinda sumară (Editura Opera Magna, Iași, 2009), deși au osatura subțire, nervoasă, chiar rafinată, devin supraponderale din cauza aluviunilor păsturoase și a combinațiilor stridente de teme dintre cele mai variate: "estetici transcendentare și definitive/ peste traficul rutier/ (sinistru să mai auzi și motoare în patru timpi)/ sertare pierdute volume rescrise prost/ lumea ca întâmplare iubitele necesare// nopțile și daimonii.../ proiecte pentru amăgirea stelei/ nevoia de a fi postmodern/ (se pune la nesperata glorie)// după moartea așteptată a tatălui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
torturii de a muri și a se renaște, din nou și din nou, nu în proximitatea morții, ci chiar în ea, de a supraviețui cu această conștiință a muritudinii perpetue ("cât de mult mor!", notează poetul prin vocea propriei umbre, sinistră Apariție în timpul unui ritual vizionar obișnuit). În fapt, este cât se poate de evident, în timpul lecturii propriu-zise a poemelor în proză, că între cele două părți ale cărții, Moarte și renaștere, respectiv Supraviețuire (secvențe ce reproduc singurele volume alcătuite de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ba da ba da!" sau "vrăbiile/ (ce) pocnesc/ de pe case/ moarte de râs -/ ba da ba da!". Nu lipsesc nici notațiile amare despre metamorfozele tragic-triste ale cuplului prezidențial din regimul comunist, ajunse la un stadiu anistoric ("au rămas/ Odiosul și Sinistra sa.// Ody și Siny/ sunt două personaje/ care n-au nici în clin,/ nici în mânecă/ de-a face cu istoria") sau cele aproape aforistice, care amestecă în doze bine calculate cinismul și (auto-)ironia amară, rizibilul slogan electoral și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
umană,/ două ecuații descriind aceeași căutare". Mai sunt încă urme ale mai vechiului "Legământ scris la masa apocalipsei și a depresiei" și în Pe țărmul nebuniei tale. Sau ecouri ale suferinței care i-a transformat autorului viețuirea într-un Mister sinistru: Viața este acea amuletă blestemată/ a destinului meu/ care, atârnată de membrele materiei,/ face totul să palpite". Până la urmă însă, chiar și plânsul are, pentru Bogdan Baghiu, certe valențe tămăduitoare: "doar lacrimile/ vor să mai fie una ca alta./ fericita
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezia folclorică, Eminescu și Arghezi). Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui care o practică sistematic nicio satisfacție. Mai mult, este sucită, schimonosită, contorsionată, până se întoarce într-un fel de sinistru proces al Literaturii cu verdictul firește, vinovat! "Știu, Dante, iubirea, sori și stele. Știu, Augustin și Rabelais, ba chiar ... Aleister Crowley, "Iubește și fă ce vrei! " Știu și I.H., "Iubiți-vă! Știu, dar azi nu simt nimic, îmi dau doar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu amânat al morții, cât ca un straniu celebrator al vieții. Poemele precum tăcerea călăului, balada celui uitat pe eșafod, crucifixion sau călăul în mormântul lui Iisus îi compun, cu migală și tensiune ideatică, alte și alte fațete: filosofard
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întunecată, venerația sau execrația sînt alimentate de aceleași fapte, se dezvoltă pornind de la aceleași evenimente, între cele două versiuni, între Napoleon cel Mare și Căpcăunul din Corsica nu există decît opoziția lumină-umbră: din aureola gloriei sau din întunericul unor umbre sinistre se dezvăluie în cele din urmă același profil. Originea sa stranie, ascensiunea rapidă, amploarea dezastrelor e tot ceea ce într-un caz contribuie la modelarea imaginii măreției sale, în celălalt caz îi marchează infamia. Referințele tematice sînt aceleași, dar tonalitățile afective
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
18 februarie 1797 denunță inaugurarea unei loji masonice în Laval, pe care o vede drept un refugiu pentru "părinții emigranților, pentru șuanii care s-au întors, pentru cei care au arborat cocarda albă". Redeschiderea acestei monstruoase societăți este un semn sinistru pentru republicam și ei constată cu o oarecare surpriză că activitatea acestor veșnici conspiratori e de două ori mai intensă" (citat din Albert Lantoine, Istoria francmasoneriei franceze, ed. a Il-a, E. Nourrit, Paris, 1948). Vezi și J.A. Faucher
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]