KorAP: Find »[drukola/base=slav & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...150 151 152 ...174 >

4,332 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

poate fi considerat încheiat, în linii generale, în secolul al X-lea, când apar primele mențiuni scrise despre români (vlahi). La acea dată, românii se individualizaseră ca popor și nu mai puteau fi confundați nici cu rhomanioii (bizantinii), nici cu slavii (rușii), nici cu bulgarii.35 Conviețuirea românilor cu slavii Cu privire la capitolul cel mai obscur din trecutul neamului nostru, acel dificil, în aparență iremediabil hiatus, lipsit aproape complet de documente scrise și cu puține materiale arheologice, al perioadei medievale (secolele VII-X-anii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al X-lea, când apar primele mențiuni scrise despre români (vlahi). La acea dată, românii se individualizaseră ca popor și nu mai puteau fi confundați nici cu rhomanioii (bizantinii), nici cu slavii (rușii), nici cu bulgarii.35 Conviețuirea românilor cu slavii Cu privire la capitolul cel mai obscur din trecutul neamului nostru, acel dificil, în aparență iremediabil hiatus, lipsit aproape complet de documente scrise și cu puține materiale arheologice, al perioadei medievale (secolele VII-X-anii 602-970), de formare și închegare a comunității populare românești

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nord de Dunăre, cât și asupra celor din sud, a alungat populația romanică, pentru multe secole, din câmpii și din văile largi, în văile înguste de munte, în poieni și platouri. Locurile bune pentru agricultură au încăput pe mâinile cuceritorilor slavi (Emil Petrovici, în "Transilvania", LXXIII, 1942, p. 865). Această etapă obscură, de conviețuire (simbioză) slavo-română, în Dacia carpatică, când s-a produs procesul de sinteză etnică-socială și de încrucișare lingvistică, a fost decisivă în etnogeneza românească. Concret, cum au conviețuit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în "Transilvania", LXXIII, 1942, p. 865). Această etapă obscură, de conviețuire (simbioză) slavo-română, în Dacia carpatică, când s-a produs procesul de sinteză etnică-socială și de încrucișare lingvistică, a fost decisivă în etnogeneza românească. Concret, cum au conviețuit românii cu slavii ? E. Petrovici încearcă să răspundă acestei întrebări: "Viața în comun a românilor și a slavilor la periferia câmpiilor și a depresiunilor și în văile ce pătrund în depresiunile muntoase trebuie să ne-o imaginăm astfel: slavii trăiau mai mult din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
carpatică, când s-a produs procesul de sinteză etnică-socială și de încrucișare lingvistică, a fost decisivă în etnogeneza românească. Concret, cum au conviețuit românii cu slavii ? E. Petrovici încearcă să răspundă acestei întrebări: "Viața în comun a românilor și a slavilor la periferia câmpiilor și a depresiunilor și în văile ce pătrund în depresiunile muntoase trebuie să ne-o imaginăm astfel: slavii trăiau mai mult din plugărie, în timp ce românii se îndeletniceau de preferință cu creșterea animalelor. Cei dintâi locuiau mai ales

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au conviețuit românii cu slavii ? E. Petrovici încearcă să răspundă acestei întrebări: "Viața în comun a românilor și a slavilor la periferia câmpiilor și a depresiunilor și în văile ce pătrund în depresiunile muntoase trebuie să ne-o imaginăm astfel: slavii trăiau mai mult din plugărie, în timp ce românii se îndeletniceau de preferință cu creșterea animalelor. Cei dintâi locuiau mai ales la sate așezate prin văi, la poalele munților, într-un fel de centre economice, politice și religioase ce poartă de obicei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sate care poartă adesea numele unei așezări sau un toponim provenit de la cuceritori" (Emil Petrovici, în "Revue de Transylvanie", X, 1944, p. 81-82, apud I. I. Russu).36 La rîndul său, Sextil Pușcariu arăta, în 1939: "dintre toate popoarele conlocuitoare, slavii au exercitat asupra noastră cea mai masivă și îndelungată influență. Vocabularul nostru este atât de împănat de împrumuturi slave, încât limba română se deosebește mult de celelalte limbi neolatine". Un alt slavist, I. Pătruț, spune și el: "porniți spre sud

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cea mai masivă și îndelungată influență. Vocabularul nostru este atât de împănat de împrumuturi slave, încât limba română se deosebește mult de celelalte limbi neolatine". Un alt slavist, I. Pătruț, spune și el: "porniți spre sud, de la nord de Carpați, slavii care au coborât pe la est de munți, au trecut în masă Dunărea în imperiul roman, invadând întreaga Peninsulă Balcanică (inclusiv Grecia), înjghebând, încă în veacul al VII-lea, formații statale și formând împreună cu bulgarii (turci) primul stat slavo-bulgar...La nord

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
masă Dunărea în imperiul roman, invadând întreaga Peninsulă Balcanică (inclusiv Grecia), înjghebând, încă în veacul al VII-lea, formații statale și formând împreună cu bulgarii (turci) primul stat slavo-bulgar...La nord de Dunăre, unde s-a format grosul poporului român, numărul slavilor rămași trebuie să fi fost redus, prin urmare relațiile româno-slave au fost aici, slabe..." (apud I. I. Russu). Se admite, în general, că influența slavă asupra teritoriului și populației românești a fost îndelungată și adâncă, mult mai puternică și durabilă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
câmpiile și văile mai largi, ba chiar și văile mai ferite, din munți. S-au menținut neslavizați numai romanicii împinși de valurile slave în văile cele mai înalte și pe plaiurile munților, unde au trăit mai cu seamă din păstorit. Slavii așezați în Dacia au întâlnit aici rezistența autohtonilor traco-daci, la care s-au adăugat resturi de goți, și a coloniștilor romani ( E. Petrovici, în 1940, Berlin, apud I. I. Russu). După câteva secole de viață latentă (acel "hiatus istoric" românesc

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secole de viață latentă (acel "hiatus istoric" românesc din secolele VII-XI), elementele etnice de limbă romanică-românească (vechii "daco-romani") s-au ridicat din treapta inferioară a formelor economice și social-politice la un rol preponderent, datorită în primul rând vitalității lor etnice. Slavii aceștia au fost, se vede, mai slabi, mai puțin numeroși în cele două extremități ale teritoriului pe care l-au ocupat, cea sudică (Grecia) și cea nordică (Dacia). Începând din secolul al VIII-lea, slavii pierd treptat teren în Grecia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
primul rând vitalității lor etnice. Slavii aceștia au fost, se vede, mai slabi, mai puțin numeroși în cele două extremități ale teritoriului pe care l-au ocupat, cea sudică (Grecia) și cea nordică (Dacia). Începând din secolul al VIII-lea, slavii pierd treptat teren în Grecia, iar în Dacia, în amalgamul etnic slavo-romanic, au numericește o importanță mereu mai mică. În Grecia, regrecizarea s-a făcut din orașele mai mari de pe coasta de răsărit spre interior și apus. În Dacia, reromanizarea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
câmpiile și podișurile care înconjoară cetatea muntoasă a Daciei. La venirea ungurilor, românii erau coborâți în văile Transilvaniei și erau, de pe atunci, numeroși (majoritari), căci Anonymus îi amintește întâi pe români".37 Pe de altă parte, procesul de asimilare a slavilor nu a fost unul rapid, ci a durat secole întregi. La venirea ungurilor în Transilvania (secolul al X-lea), populația ducatelor sau voievodatelor din aceste teritorii era încă amestecată, români și slavi. Dar românii izbutiseră să asimileze în mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Pe de altă parte, procesul de asimilare a slavilor nu a fost unul rapid, ci a durat secole întregi. La venirea ungurilor în Transilvania (secolul al X-lea), populația ducatelor sau voievodatelor din aceste teritorii era încă amestecată, români și slavi. Dar românii izbutiseră să asimileze în mai multe părți ale teritoriului pe foștii lor dominatori (slavi). Pe vremea lui Ștefan cel Sfânt (anul 1000), asimilarea era încă în curs, dar când năvălesc tătarii (invazia din 1241), ea se încheiase demult

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
durat secole întregi. La venirea ungurilor în Transilvania (secolul al X-lea), populația ducatelor sau voievodatelor din aceste teritorii era încă amestecată, români și slavi. Dar românii izbutiseră să asimileze în mai multe părți ale teritoriului pe foștii lor dominatori (slavi). Pe vremea lui Ștefan cel Sfânt (anul 1000), asimilarea era încă în curs, dar când năvălesc tătarii (invazia din 1241), ea se încheiase demult, în secolul al XIII-lea, existau numai români, slavii dispăruseră în mijlocul lor, lăsând însă o bogată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
părți ale teritoriului pe foștii lor dominatori (slavi). Pe vremea lui Ștefan cel Sfânt (anul 1000), asimilarea era încă în curs, dar când năvălesc tătarii (invazia din 1241), ea se încheiase demult, în secolul al XIII-lea, existau numai români, slavii dispăruseră în mijlocul lor, lăsând însă o bogată moștenire lingvistică și etnică. Asimilarea slavilor s-a încheiat abia în cursul secolului al XI-lea, ea ținuse, oricum, cinci secole (VI-XI) și constituia dovada cea mai puternică a rezistenței și vitalității

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Sfânt (anul 1000), asimilarea era încă în curs, dar când năvălesc tătarii (invazia din 1241), ea se încheiase demult, în secolul al XIII-lea, existau numai români, slavii dispăruseră în mijlocul lor, lăsând însă o bogată moștenire lingvistică și etnică. Asimilarea slavilor s-a încheiat abia în cursul secolului al XI-lea, ea ținuse, oricum, cinci secole (VI-XI) și constituia dovada cea mai puternică a rezistenței și vitalității populației romanice din nordul Dunării. Concluzia: cei supuși (românii) au învins pe dominatorii-stăpânii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a încheiat abia în cursul secolului al XI-lea, ea ținuse, oricum, cinci secole (VI-XI) și constituia dovada cea mai puternică a rezistenței și vitalității populației romanice din nordul Dunării. Concluzia: cei supuși (românii) au învins pe dominatorii-stăpânii lor (slavii), cuceriții au învins pe cuceritori pentru totdeauna, rezultatul fiind nașterea poporului român. Se pune întrebarea: cum s-a petrecut acest uriaș proces de asimilare ? Ce virtuți au dovedit românii pentru a putea înghiți (asimila) pe slavi ? Nu știm care era

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
învins pe dominatorii-stăpânii lor (slavii), cuceriții au învins pe cuceritori pentru totdeauna, rezultatul fiind nașterea poporului român. Se pune întrebarea: cum s-a petrecut acest uriaș proces de asimilare ? Ce virtuți au dovedit românii pentru a putea înghiți (asimila) pe slavi ? Nu știm care era proporția numerică între cele două pături de populație, în momentul așezării slavilor în Dacia (nordul Dunării), în a doua jumătate a secolului al VI-lea. Se pare că în acel moment, slavii erau mai numeroși decât

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
român. Se pune întrebarea: cum s-a petrecut acest uriaș proces de asimilare ? Ce virtuți au dovedit românii pentru a putea înghiți (asimila) pe slavi ? Nu știm care era proporția numerică între cele două pături de populație, în momentul așezării slavilor în Dacia (nordul Dunării), în a doua jumătate a secolului al VI-lea. Se pare că în acel moment, slavii erau mai numeroși decât autohtonii daco-romani, după izvoarele istorice contemporane, din studierea toponimiei și a vocabularului slav din limba română

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
putea înghiți (asimila) pe slavi ? Nu știm care era proporția numerică între cele două pături de populație, în momentul așezării slavilor în Dacia (nordul Dunării), în a doua jumătate a secolului al VI-lea. Se pare că în acel moment, slavii erau mai numeroși decât autohtonii daco-romani, după izvoarele istorice contemporane, din studierea toponimiei și a vocabularului slav din limba română. Însă, după secolul al VI-lea, treptat, daco-romanii au devenit mai numeroși, mai ales după 602, când o bună parte

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în momentul așezării slavilor în Dacia (nordul Dunării), în a doua jumătate a secolului al VI-lea. Se pare că în acel moment, slavii erau mai numeroși decât autohtonii daco-romani, după izvoarele istorice contemporane, din studierea toponimiei și a vocabularului slav din limba română. Însă, după secolul al VI-lea, treptat, daco-romanii au devenit mai numeroși, mai ales după 602, când o bună parte a slavilor au trecut Dunărea și s-au instalat în sud. Pe de altă parte, numărul daco-romanilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mai numeroși decât autohtonii daco-romani, după izvoarele istorice contemporane, din studierea toponimiei și a vocabularului slav din limba română. Însă, după secolul al VI-lea, treptat, daco-romanii au devenit mai numeroși, mai ales după 602, când o bună parte a slavilor au trecut Dunărea și s-au instalat în sud. Pe de altă parte, numărul daco-romanilor a crescut prin prizonierii (robii) aduși de slavi din sud și prin migrația spre nord a unei părți a populației romanice, care se refugia din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
VI-lea, treptat, daco-romanii au devenit mai numeroși, mai ales după 602, când o bună parte a slavilor au trecut Dunărea și s-au instalat în sud. Pe de altă parte, numărul daco-romanilor a crescut prin prizonierii (robii) aduși de slavi din sud și prin migrația spre nord a unei părți a populației romanice, care se refugia din regiunile balcanice ocupate de slavi spre nordul Dunării (vezi Viața Sf. Dimitrie de Tesalonic). În timp, s-a adăugat și sporul natural al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
s-au instalat în sud. Pe de altă parte, numărul daco-romanilor a crescut prin prizonierii (robii) aduși de slavi din sud și prin migrația spre nord a unei părți a populației romanice, care se refugia din regiunile balcanice ocupate de slavi spre nordul Dunării (vezi Viața Sf. Dimitrie de Tesalonic). În timp, s-a adăugat și sporul natural al populației autohtone, încât daco-romanii au ajuns să-i copleșească numeric pe slavi. Dar aceasta n-ar fi fost suficient, dacă nu intervenea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]