5,168 matches
-
care cam stă să cadă, și două scaune sînt așezate pe balcon și, de Îndată ce am azvîrlit totul Într-un șifonier uriaș din lemn de cireș, Înghesuit Într-un colț al camerei, Îl ducem pe Tom afară și ne așezăm puțin, sorbind din priviri soarele și priveliștea. — Haide, zice Dan În cele din urmă. Ce-ar fi să-l culcăm pe Tom și-apoi să mergem să Înotăm? Cred că acel Costum Minune al meu e chiar un miracol. Mare păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
adapteze. Doamne, ce șoc ne aștepta! Mă apucă rîsul, uitasem că are un copil. — Exact. Chiar asta am spus și noi. Nu aveam habar cît de mult ne va schimba viețile nașterea unui copil. — Dar supraviețuiți, Îmi spune Charlie Dutton, sorbind din pahar. Noi n-am reușit performanța asta, dar, la drept vorbind, nici n-am fi rămas Împreună dacă ea n-ar fi fost Însărcinată. Dintr-odată, vreau să aflu mai multe, vreau să Întreb despre fosta soție, cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
așa de bine În compania Lisei și Îmi displace puțin faptul că ni s-a alăturat și el, căci trebuie să fac un efort și să mă gîndesc la ceva de zis. — Și soțul tău ce mai face? Întreabă Charlie sorbind lung din bere și lăsînd paharul pe masă, privindu-mă apoi Într-un mod care Îmi comunică pe loc două lucruri: Numărul unu, faptul că știe. Sigur că știe. Dacă a aflat că Tom e bine, va fi auzit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vorbești despre el sau ea fără patimă, fără vreun sentiment sau urmă de durere? Nu mă pot imagina referindu-mă vreodată la Dan ca la fostul meu soț. Nu Încă. Dar, În seara asta, nu mă voi gîndi la asta. Sorb Îndelung din paharul cu vin. — Tot nu mi-ai spus ce ai dedus din conținutul bibliotecii. Charlie zîmbește și se răsucește spre rafturile cu cărți, apoi revine la mine. — Hm, să vedem. Voi presupune că volumele despre istorie și cinematografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
E posibil să știe? Ce mă fac dacă mă Întreabă? Pot nega? Pot minți? SÎnt bine, zic, neputînd să mă uit În ochii ei. Încă ne vedem foarte des. Se lasă o tăcere neplăcută, pe care Încerc să o umplu sorbind din paharul de Perrier, dar, În clipa În care Îl duc la buze, constat că e gol. — Știi, am avut dreptate În privința Lisei, spune Linda pe un ton scăzut, iar mie mi se taie respirația și mă uit la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tragă, oricît Îl vor fi costat seara și excursia asta, e sigur că totul merită fiecare bănuț, căci n-am văzut de cînd mă știu un loc mai aproape de imaginea paradisului ca acesta. Pe masă, ne așteaptă șampania. Toastăm și sorbim din pahare, stînd toți cu ochii pe ceas. La opt fără zece fix, exact cum spusese Michael În instrucțiunile sale, Îi vedem pe cei doi intrînd În restaurant. Michael Își ține brațul În jurul taliei ei și-o conduce gentil printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
camera de hotel. — Despre asta e vorba, spune Linda cu simplitate, surîzÎnd printre lacrimi și ridicînd paharul ca să ciocnească cu fiecare dintre cei prezenți. Despre familie. Ridicăm și noi paharele, Înainte de a-i ura la mulți ani și de a sorbi Îndelung din ele. — Pentru Familie, toastăm noi din nou, ridicînd iarăși paharele, iar eu zîmbesc, căci știu că am ajuns În sfîrșit acasă. Asta am așteptat Întreaga mea viață. Ian Schrager, născut la New York, În 1946, proprietar de hoteluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
întipărit în inimă precum fierul încins în carne, lucru de care mi-am dat seama mulți ani. Mai târziu eram atât de departe de Stăpânul meu, încât nu-l mai auzeam. Și, cu toate astea, ar fi trebuit să-i sorb cuvintele: am venit să mor ca om, cu spaima și fricoșenia săpate-n carne, căci precum Dumnezeu n-aș fi putut s-o fac; și tot ca om am cunoscut mușcătura durerii, fără să-mi fac iluzii de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
răsuflarea tăiată și leoarcă de sudoare. Fiecare dintre ei a făcut profeții și a rostit fraze din sfintele scripturi în limbi pe care cu siguranță nu puteau să le știe. Păreau să vadă ceva de nevăzut, căci ochii le erau sorbiți de extaz. Unul dintre cei care făcuseră profeții a spus ceva despre mine. - Longobardul care nu e longobard va trăi la curtea unui rege; regele va avea două paturi nupțiale și două domnii și, între prima și a doua domnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oraș fără ieșire la mare Îi părea de o absurditate inexplicabilă. Dar poate că ăsta era un semn al timpurilor: pescărușii sunt paraziți și trăiesc din gunoaie. Roma Îl primise. Roma Îi primește pe toți. Și nu iartă pe nimeni. Sorbind cea de-a doua cafea amară din acea zi, răsfoi frenetic vraful de ziare. Il Sole 24 Ore. La Stampa, Il Messaggero, Il Giornale, L’Unita - după aceea, Il Giorno, La Nazione, L’Unione Sarda. Rezultatul? O simplă parafrazare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aproape de fântâna arteziană, caruselul cu căluții mecanici care se rotea Încet În timp ce În difuzoare bubuia Lambada. Dar acum, Într-o seară obișnuită, aici erau doar turiști care făceau fotografii lângă Fântâna celor Patru Fluvii - nu știuse vreodată care erau - sau sorbeau câte-o bere la măsuțele din cafenele - nu fusese niciodată În aceste cafenele. Emma și-ar fi dorit atât de mult să guste Înghețata de la Tre Scalini. Emma, Emma, Emma - fiecare colț din orașul acesta Îți strigă numele. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atârnat pe peretele din fund, de sub inițiala simbolică a anarhismului, un A Înscris Într-un cerc de vopsea neagră. Tineri bărboși ca niște talibani o priveau fără pic de simpatie sau de milă, și poate că râdeau de ea În timp ce sorbeau un lichid gălbui din pahare de plastic. Îi recunoscu pe câinii lui Aris, care se strecurau printre picioarele dansatorilor și le lingeau mâinile cerșind mângâieri și mâncare. Dar câinii nu o recunoscură, și când se aplecă să-i mângâie Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
înăuntru, tocmai când Zogru ajunsese lângă ea. Spre surprinderea lui, poarta s-a închis chiar când să treacă pragul. Iar ceea ce i s-a întâmplat atunci a fost cu totul imprevizibil. Zogru a atins lemnul neted, iar acesta l-a sorbit dintr-o singură suflare. S-a trezit prins de poarta uriașă, făcut afiș, lipit de lemnul care îi sugea puterile și viața. Își simțea corpul ca și când ar mai fi fost corpul lui Pampu, înțepat de mii ce ace, tras în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ceva l-a tras în fundul pământului. Atunci a fost prima oară când și-a dat seama că se afla într-un fel de țarc, dincolo de care nu putea să mai facă nimic, nu putea să umble ori să trăiască: era sorbit în pântecele pământului, într-un loc al somnului profund. Când și-a venit în fire, era din nou la Comoșteni, în același loc în care ieșise întâia oară, din nou puternic, renăscut, și trecuseră zece ani. Ori de câte ori se îndepărta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ia prin surprindere. Ea așază tuberoza pe televizor, se repede spre Andrei Ionescu și îl prinde cu amândouă mâinile de umeri. Prin creierul ei zboară un milion de baloane colorate și cu această bucurie, care îl cuprinde și pe Zogru, soarbe valul cald venit din rărunchii lui Andrei Ionescu. Este ca un aspirator uriaș, care nu doar că suge suflul de liliac, dar face ca și corpul bărbatului să intre în vibrații; părul îi tremură violent, împreună cu mâna încleștată parcă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe braț îl ține, Să-l mângâie, să-l aline. Iar spre alba dimineață Toate se întorc la viață. Și-au rămas stârvuri străine Să-i roadă corbii și câinii, Din pământ să ias-un șarpe, Sângele din ei, să-l soarbe. Să se știe pe vecie Cei ce seamănă urgie, Vor muri pe-acest pământ, Fiind împrăștiați de vânt. Că pe nimeni n-au pe-aproape, Să-i plângă și să-i îngroape. Și le-or arde soarele Toate oscioarele, Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e un râs stins, Iar eu tot plâng, sper, visez. Gagea Petruța, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Umbre Ascultă-mi bătaia inimii și trăiește cu nesaț, Umbră ce mă acoperi! Soarbe-i zbaterile nebune și Nu te lăsa pierdută în idealuri frânte! Uneori viața-mi pare un biet impuls al uitării, Un iad ce destramă cu generozitate Clipele calde ale regăsirii... Nostalgia adolescenței E trist.... și gândirea se-neacă. Totuși, pot
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
renaștere a sa. În fiecare an toamna lasă mantie arămie peste lacrimile moi ale verii, o lacrimă ce curge peste noi. Totuși, asemeni oamenilor, asemeni visului lor zadarnic, nici lacrimile par să nu existe cu adevărat. Sunt, toate, amare poțiuni sorbite fără voie în fiecare toamnă... Lumină și întuneric - pagină a acestei lumi. Un joc al vieții, un joc al nimănui. Târzie toamnă-i viața mea în ceas târziu de copil. Melodie a vieții Din Do pornește toată amintirea, Urmând un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aer în piept și am rostit: E cel mai frumos loc de pe pământ! Cu vocea sugrumată și gata să izbucnească în plâns îngăimă: Povestește-mi!L-am privit cum își pipăia brațul bandajat. Când am început să vorbesc, stătea nemișcat, sorbindu-mi cuvintele de pe buze: La Jeffrey-Bay valurile sunt uriașe, am înotat cu delfinii, sunt prietenoși! Când mergi pe sub val, vezi la capăt cum soarele pătrunde ca niște sulițe de foc, gata să topească apa. La întoarcerea de 360° simți o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost una voioasă. Am cântat pe drum, în timp ce ne aranjam podoabele, bucuroși că eram o ceată așa frumoasă, pentru că până și animalele fuseseră alese dintre cele mai arătoase ca dar pentru Bunica. Iacob își începea dimineața mergând lângă Rahela, îi sorbea parfumul, zâmbea și nu spunea prea multe. Apoi, mai târziu, se muta și mergea alături de Lea ca să vorbească despre animale, despre merinde și despre care salut ar fi fost cel mai politicos ca să-i întâmpine pe părinții lui. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
are relații, destulă vreme fusese secretar de partid ca unii să-i fi rămas îndatorați, și să-i spună cine-ar putea s-o ajute, apoi mama iarăși a tăcut un timp, iar la un moment dat a respirat zgomotos, sorbind aerul de parc-ar fi băut apă, și s-a răstit la bunicu’, să priceapă odată că nu așteaptă, nici o secundă nu mai așteaptă, și să facă ceva acum, în clipa asta, știam c-o să trântească receptorul și, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Sobru. Aproape clinic. Chantal se Întoarse spre Marie, cu un pahar de limonadă În mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de gheață ciocnindu-se În pahar, Își dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ecran. O imagine prin satelit transmisă de la o cameră video. O imagine proastă, neclară, cu sunet Întretăiat și plină de paraziți. Dar el era acolo și Îi vorbea. În direct din cockpit. Se apropie de ecran, gata să-l atingă, sorbindu-l din ochi. - Cu tine... pînă la capăt, Marie... singura mea nădejde... iartă-mă, dragostea mea. Iartă-mă, pentru ce? I se topi nima. Ea era cea care nu Înțelesese nimic, ea era cea care ar fi trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adevărat... dar nu m-a ucis, cînd putea foarte bine s-o facă, În loc de asta el a chemat poliția, așadar, asta dovedește că nu el e asasinul, și că ucigașul venea În urma lui. - Sau atunci... Își Întrerupse fraza, Marie Îi sorbea vorbele, Îi plăcea s-o vadă așa, dar se gîndi că ei avea să-i placă mai puțin răspunsul pe care avea să i-l dea, căci contrazicea o ipoteză. Preferă s-o ia altfel, susținînd contrariul. - Care este lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lucrurile astea nu se pot povesti. Ci doar se arată. Friptura la tavă era rumenită exact cît trebuie, menajera care o Înlocuia pe Jeanne era o adevărată comoară; În ciuda evenimentelor, Arthus coborîse la dejun, Juliette strălucea de bucurie, Ronan o sorbea din ochi, iar Armelle Îl convinsese pe Philippe să li se alăture. Această primă masă Împreună, menită să pecetluiască alianța Între cele două familii dușmane, Începuse totuși bine. Debutase printr-un toast rostit de Pierre-Marie, care era extrem de bine dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]