11,560 matches
-
înalte, spaima pădurarilor, exact cum nu trebuia să se întâmple. Pădurarul urcă printre lăstărișul de fag, ceva mai sus, până ajunsese chiar deasupra locului unde țăranii își vedeau de îndeletnicirea lor. - Hei, voi!!... Ce faceți acolo?! răcni pădurarul. Țăranii se speriară de-a binelea, se-ntoarseră cu gurile căscate spre locul de unde strigă pădurarul. Nu le venea a crede. Rămăseseră muți. Nici să fugă n-ar fi reușit, nu erau în stare. - N-auziți?! Cum tăiați voi copaci în pădure?! Arătați
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
în cele din urmă jumătatea. Acceptase. Azi venea cu bagaje cu tot să i se alăture pentru toată viața. „Iar doctorii voiau să-l sluțească să-l lase ciung, tocmai când..." N-apucă să-și mai ducă gândul la capăt. Speriat de trecerea garniturii de tren prin gara pustie, alunecă. Pălăria-i căzu furată de pe creștet de curentul iscat de goana trenului neanunțat. Căzut fără de voia lui, Costache își întinse instinctiv mâinile după ea, încercând s-o salveze de sub roțile trenului
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
zvâcneau spasmodic, iar brațele băieților se desprinseră subit de șoldurile lor lăsându-le într-o unduire provocatoare. Secretara își cutremura violent sânii proeminenți, bucurându-se că ospătărița nu avea așa ceva. La rândul ei, aceasta își mișca șoldurile în convulsii șocante, speriindu-l pe artificierul care nu-și mai contenea salturile pantalonilor strânși pe trupul transpirat. Treptat și pontatoarea începu a-și lăsa rigiditatea la garderoba moralei socialiste, încercând să-și lase torsul cuprins de febra ritmurilor ardente sud-americane. Fără folos însă
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
într-o ploaie de scântei. -Ce-ai făcut? Cum mă mai prezint în fața tovarășilor fără premiu? Ea nu spuse nimic. Un plâns ușor începu să-i cuprindă corpul. Apoi trupul i se zgudui din ce în ce mai tare, transformându-se treptat într-un urlet. Speriat de întorsătura lucrurilor,secretarul se topi în întuneric. -A fugit,a fugiiit! îngăimă pontatoarea,oprindu-se din plâns. În interior,lăutarul își încinse strunele cu sârba ce părea să fie pe placul tuturor din moment ce colbul se ridicase în toata sala
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
decât cele din ajun. Crezu că sunt tunuri și le așteptă repetarea. Degeaba, zgomotele nu se mai repetară. În zare, oameni în mișcare. Spre înaltul cerului, nori de fum negru se ridică cu repeziciune. Cerul se înseninase. Toader Șoican se sperie. Își opri căruța, pe care o trase într-o parte a drumului încercând să deslușească ce se întâmplă, ce anume se mișca în depărtare. Nu se dumiri. Siluetele mărunte erau prea departe pentru a se putea lămuri. Intimidat, își întoarse
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
așa ceva. Deși odată,omorâse un om cu cazmaua. Așa că ar fi putut fi .... - La ce oră ați descoperit cadavrul ? - Nu știu exact,pe la 9, azi de dimineață. - La 9 ?! Ați sunat la Poliție abia peste o oră. - Da...M-am speriat foarte tare,am alergat la hotel și l-am anunțat pe Micki . Nici aici nu mințea. Chiar se speriase. Era actriță de ceva timp ,jucase și în filme în care se petreceau crime ,dar priveliștea oferită de realitate era mult
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
Nu știu exact,pe la 9, azi de dimineață. - La 9 ?! Ați sunat la Poliție abia peste o oră. - Da...M-am speriat foarte tare,am alergat la hotel și l-am anunțat pe Micki . Nici aici nu mințea. Chiar se speriase. Era actriță de ceva timp ,jucase și în filme în care se petreceau crime ,dar priveliștea oferită de realitate era mult mai infiorătoare. - Adică pe soț ? Și dumnealui unde se afla la ora aia ? - În camera lui ,216 ! La capătul
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada AMINTIRE Se-mparte apa în rugină și se îneacă tușul printre ramurile despletite ale sălciilor. Zbuciumul se arată îndărătul foilor verzi de lucernă. Frumusețea aceasta străină ce ne apasă umerii îndoiți de greutatea lacrimilor. Această privire speriată printre minunile lumii îndoliate. PRINTRE CEI DE AICI Așa de ușor veghează somnul deznădejdea, iar lumina -veacul. Atât de trist se aude zgomotul alb înaintea icoanelor învăluite în sudoare. Să zicem, să zicem din livadă înlăuntrul casei, și din tei
ACASĂ de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370150_a_371479]
-
gust din bucurie... să zâmbesc.Dar ce anume aș putea să scriuCând tot în jur e iluzoriu și pustiu?... XI. FĂRĂ LEGI, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. Chiar crezi, că mai m-ar speria o moarte Când eu de-atatea ori prin toate am murit? Chiar crezi, că mai există alte fapte Prin care-aș mai putea muri un pic? Am strans țărâna-n pumnii mei firavi Și-am presărat-o-n fiecare rană
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Apoi, prin flăcările lor, m-am ridicat. De câte ori să mor, ca să-nțelegi Că fiecare rană ce mă sapă, E doar o crimă... fără Legi Și o-nviere dintr-o altă groapă? Citește mai mult Chiar crezi, că mai m-ar speria o moarteCând eu de-atatea ori prin toate am murit?Chiar crezi, că mai există alte faptePrin care-aș mai putea muri un pic? Am strans țărâna-n pumnii mei firaviși-am presărat-o-n fiecare rană vieLe-am arătat mereu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
simple elemente nutritive? Gânduri de felul acesta mă frământa din când în când... Dar nu pentru mult timp. Dacă sunt înfometat, le uit repede! Nu ucid pe nimeni din cei cu care mă hrănesc. Nu! Nu! Nu! Așa că nu te speria degeaba. Omorul e un lucru atât de îngrozitor și final... (Să nu ucizi, scrie porunca!) Deși mă reîntorc adesea la cei din care gust, adică la sursele de hrană și mai desprind câte un braț, sau un picior, o ureche
BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353215_a_354544]
-
acasă împreună, vorbea mult, am aflat că scrie, m-a invitat la el. Avea o cameră la mansardă, văruită impecabil, având pe pereți citate și panseuri personale, scrise într-o dezordine lucie, cu cărbune. Mi-a spus să nu mă sperii, că dacă mă bântuie vreo idee, o va mâzgăli pe loc. L-a întrebarea dacă scriu, am dat din cap a negație, mi-a propus să-mi citească ceva proaspăt, am acceptat și m-am făcut comod într-un fel
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
în văzul comunității, media tace vinovată sau doar o parte a ei se agită. Unde e solidaritatea de breaslă a jurnaliștilor în combaterea hoției, în comunicarea adevărului? Planul de debarcare a președintelui Johannis capătă tot mai mult contur! Cine ne speria, mai zilele trecute, cu rușii ? Fără să anunțe pe cineva, Ponta, urmașul lui Iliescu, s-a dus la Baku să-i pupe mâna lui Putin! Așa au făcut feseniștii când l-au neutralizat și pe Emil Constantinescu&Co. Iar neamțul
TABLETA DE WEEKEND (119): MANIPULARE LEXICALĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353250_a_354579]
-
serioase Noi nu ne concentrăm destul Avem o somnolență-n oase Și-o zeflemea de prost fudul. Ceac-pac! Dar la reluări de faze Parcă ne mai trezim puțin N-avem profil de kamikaze Tiparul nostru-i byzantin. Apocalipsa furtunoasă Îi sperie pe pământeni... Pe noi nu ne-o găsi acasă Vom fi la meci, sau la pomeni. Aceasta, poate, ne e soarta S-o tragem și pe asta-n piepți N-aveți decât să-nchideți poarta Dacă tot o face ea
TABLETA DE WEEKEND (119): MANIPULARE LEXICALĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353250_a_354579]
-
Mă trag spre mașină și mă gândesc să anunț cele mai importante două persoane din viața mea. Uneia îi trimit mesaj, fiindcă știu că nu poate răspunde, și minimalizez oarecum starea mea. Pe cealaltă o sun și ca să n-o sperii îi spun că am căzut cu motorul și că o să vină prietena mea după niște bani, că s-ar putea să am nevoie. Ca să bravez că n-am nimic zic și să-mi trimită un pachet de țigări. Nu mă
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
dirijată spre producerea acestor mașini care sufocă nu numai viața omului ci a ajuns să sufoce chiar viața planetei Focul, adus de trăsnetele ivite din fulgere, i au ars la început iarba, copacul unde se adăpostea de fenomenele ce îl speriau cu puterea lor, nici până azi înțeleasă. Când a observat că focul acela îl poate proteja de frigul ce apărea uneori între timpuri , a luat acel foc și a început să îl folosească la muncile lui. Cu el a topit
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
s-a împotrivit, ca de obicei. Democratic! S-a votat în unanimitate. Nimeni nu se pune cu Doamna Diavolo, “Capo di tutti capi”, când vrea ea să facă ceva! Constructiv, bineănțeles! Dar acum este “Parada scheletelor“, nu trebuie să vă speriați. Tocmai am început-o, spuse sadic directoarea, în timp ce pe scara arcuită începură să apară arătări înfricoșătoare. Ați venit tocmai la țanc! Puteți să participați și dumneavoastră! Eu am venit costumată în “La Diabla“, sunt toată în negru, ca de obicei
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
Eu am venit costumată în “La Diabla“, sunt toată în negru, ca de obicei, după cum bine vedeți. - Ha, ha, ha! râse diabolica femeie, imitând rânjetele din aparatul cumpărat. - Dar de unde vin sunetele acestea înfricoșătoare? Care este sursa lor? se agită speriat inspectorul. - Eu, am cumpărat din bugetul statului acest magnific aparat care emite sunete înfiorătoare! Am votat în “Consiliul de Administrație“. Este făcut totul cu acte legale, așa cum se face în ziua de astăzi. Și la ofertă mi s-a adăugat
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
Se pare că ei au ceva în cercul nostru. Ce? Încă nu știu, dar o să aflu. - Eu sper să nu le mai văd fețele, adăugă și Marius. Oamenii ăștia par foarte ciudați și de ocolit. - Pe mine m-au cam speriat, adăugă Elena, cu teama în glas. Cine mă conduce până acasă? Inu privi spre Alla, clar nu avea de gând să plece cu Elena în acest moment. Daniel privi spre Inu, începu să îl macine tot mai mult secretul lui
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
fantezii la care se gândea cu jenă, încă din adolescență. În după-amiaza aceasta se va petrece ceva deosebit în viața tinerei, ceva ce era întipărit doar în imaginația ei cam ușuratică și vicioasă. Spera ca nu cumva Mircea să se sperie de îndrăzneala sa și să-i interpreteze greșit dorința de a cunoaște toate tainele actului sexual de care doar auzise de la prietenele mai libertine din liceu sau facultate. Cu Halil experimentase câte ceva, însă Halil era brutal, nu făcea dragoste cu
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
culcat să mă odihnesc. Dormeam pe prispă cu luna și cu stelele și cu luceafărul în capul meu, în valea Bucovului cântau brotăceii, un adevărat concert în luncă, undeva prin vecini la o casă părăsită cânta o cucuvea care mă speria de câte ori o auzeam, iar pe ulițele satului flăcăii cântau doine din fluier sau din gură. Deși eram obosit de alergătura de peste zi, adormeam greu. Gândurile mele fugeau aiurea, explorând cerul cu minunățiile lui sau viața de noapte a naturii care
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
într-o poiană, m-am întâlnit cu un om îmbrăcat în alb, avea parcă un cearceaf pe el și pe cap purta ca domnitorii o căciulă aurită. - mă întreabă el cu un glas blând și binevoitor. - l-am întrebat eu, speriat de făptura lui în miez de noapte. - îmi răspunde el. Am rămas înmărmurit, cum adică eu să mă întâlnesc cu Dumnezeu? - l-am rugat eu. Și m-a luat de mână și m-a urcat la ceruri pe scări de
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
gândii eu, acest om trebuie să fie vreun nebun al satului rătăcit pe aici. Și mi s-a făcut o frică de moarte; acest om poate să mă omoare, să mă spânzure, să facă ce vrea cu mine... -Nu te speria că nu-ți fac nimic rău! Tu ai o minte crudă, vei ține minte ce-ți spun; peste timp trebuie să povestești ș tu copiilor și nepoților tăi despre mine. Ia stai lângă mine să-ți spun o poveste! -Bine
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
care o prevăzuse. „Băiatul acesta face progrese. Luptă bine. Este puternic. La prima oră va trebui să-i dau telefon Iulianei s-o liniștesc... Da, despre transferul fratelui la secția de neurologie am uitat să o pregătesc. Să nu se sperie, biata fată... E grozavă! Frumoasă, cu suflet mare, blândă și răbdătoare, inteligentă... De ce oare am simțit că ascunde o tristețe adâncă? Nu, nu! Nu este cea cauzată de situația fratelui..., este ceva personal, special”, medita Eugen în timp ce-l examina cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]