4,078 matches
-
șade în față, lângă Rainer, cu gândul să facă o excursie în aer liber, de care are parte oricum tot timpul, iar Anna stă în spate, de unde răspândește cu nesimțire un miros de transpirație care seamănă cu mirosul unui animal speriat. Totuși, dat fiind că știe să cânte la pian, Anna se află pe o treaptă culturală superioară. Ce nu răzbate pe gură pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele Annei se îndreaptă spre America, țara întinderilor nemărginite, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
este, în general - rebelă, dar și taciturnă în același timp - o elevă model. Asta în ciuda faptului că acasă nu pune niciodată mâna pe vreo carte de școală. Dar iată că a mai apărut deodată, ca din senin, încă un animal speriat care seamănă, la rândul lui, cu Anna. Animalul se află într‑o căruță - ce aparține, în mod evident, unor viticultori - și este un câine. Câinele e legat sus de tot, pe maldărul de accesorii ale viticultorilor și, gata să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În spatele acestei organizații intitulată Celebrul animal, Însă vă asigur că autorii acestor amenințări vor fi identificați și pedepsiți. Nici noi nu știam cât adevăr se ascunde În spatele afirmațiilor lui, cert e Însă că, cel puțin o vreme, am amuțit destul de speriați. Noi doriserăm să le vorbim despre deșertăciunea ambițiilor lor lumești, se trezise Însă unul fără pic de imaginație care să ne acuze de terorism. O săptămână am tăcut mâlc, până la urmă, răzvrătiți de Andreea și Vasile, am continuat spam-ul. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
extremiștii se Întâlnesc, chiar dacă nu se Înțeleg cum trebuie? Habar n-aveam, dar merita spectacolul vociferării transpirate a ăluia. Primarul PSD era stupefiat, deci obținusem, chiar dacă printr-un delegat peremist, efectul pe care-l urmăream de atâta vreme. Confuz, aproape speriat, pesedistul asculta cu gura căscată. Cel mai probabil că nu citise textul, deși i-l trimisesem și lui. Sau poate că-l citise, dar nu se aștepta să-l audă acolo, din nou, Împroșcat. Oricum ar fi stat lucrurile, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
S-a clătinat Pârvu pe picioare, și-a dus o mână la falcă, În vreme ce cu cealaltă a Încercat un croșeu. Bej, care văzuse deja cu cine are de-a face, a apucat să se ferească. Făcuse deja câțiva pași Înapoi, speriat. Pârvu nu-l mai putea ajunge cu pumnii. Îl chema, Bej făcea joc de picioare și se Îndepărta tot mai mult. Pârvu a luat-o la fugă, Bej la fel. Stai pe loc, urla securistul școlii. Bej s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bine și așa. Cu genunchii Îi apropiasem picioarele cât să produc o menghină de carne, m-am mișcat de câteva ori, la un moment dat a Întredeschis ochii, a gemut de parcă și-ar fi dres vocea, eu am ejaculat, probabil speriat. Am căutat apoi baia, am adus un prosop, am șters urmele, fricos, rușinat și totuși fericit. Am plecat, am apucat s-o mai văd Întorcându-se pe o parte, zâmbind. I-am mulțumit În gând Încă o dată, am fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Andreea la fel. Vorbește În gura mare de marfă. Cocaina e un drog de lux, un drog yuppie, n-a prea ajuns pe nările producătorilor de argou. - Mai ai marfă? Hai, Adi, mai ai? Pârvu ciulește urechile, eu mă prefac speriat. Îi spun Andreei să Înceteze, ea se lipește de mine și mă roagă să-i dau și ei puțin. Acum e momentul să intrăm În vestiare. Pârvu e pe jar, să luăm așadar o pauză. Eu nu vreau decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fără a se mai bâlbâi. Apare și chelnerul, transpirat și răgușit. Degeaba m-ați reclamat, tovarășu’... N-avem decât fripturi, v-a spus și responsabilul... Balaurul face un semn aproximativ cu mâna, de conciliere. Nici nu se uită la slujbașul speriat, aplecat cu umilință și gata să înregistreze comanda. — Deci, una, două, opt fripturi. Vin, câteva sticle de vin. Aduc imediat și apa minerală. Dispare, urmează o pauză scurtă. Se reia, se pare, firul unei controverse în plină aprindere. — Dacă te
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
halatele, la rând... — A avut copii cu Hariga ? Sau cu directorașul ăsta ? Domnul Mărgărit, în spatele meu, vlăguit, toropit de somn, n-aude întrebarea, nici nu mă vede prin ochelarii lui mici, aburiți. Întind un pahar roșu partenerei, care mă refuză, speriată. Albă la față, cu cearcăne cenușii, se strânge în ea însăși, mereu atentă, captând semnale. Ciocnesc cu Neagu. Sub privirea Balaurului, mereu treaz, căci n-a băut nimic... — S-ar putea să fi... își amintește muzicianul întrebarea. Parcă auzisem ceva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un gardian speriat, căruia i se ordonase, se vedea, să fie politicos. Ați fost uitată aici. Vă rog să mergeți cu mine. Găsi celula aerisită și măturată. Pe ciment se afla un teanc de ziare și reviste. Pe la ora trei, deținuta fu smulsă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lung. Un fel de tub din carton, cu capac. Se mișca încet, încovoiat, să nu deranjeze. Intra, dispărea, reapărea, strecurându-se, fără zgomot. Îngrozit, se vedea, de importanța persona jului a cărui intrare o pregătea. Se observa și din mișcările speriate ale acestui umil funcționar că cel așteptat era bine cotat în ierarhia copoilor. Privi ceasul. Cinci și un minut. Întârzia, totuși ! O vor lăsa întâi să înnebunească... Așa sperau, probabil : să-și zăpăcească mințile așteptând și întrebându-se ce anume
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
confeseze, ca unui prieten. — Nu suport inferioritatea adversarului ! Mă dezarmează. Mă descurajează. Am insistat, v-am spus, să fiți într-o stare normală. Nu mai funcționez când știu că cel care mă ascultă a fost, înainte de a-i vorbi, bătut, speriat, umilit. Mi-e pur și simplu silă. Și frică, e drept. De mine. De ei ! De ceea ce mi s-ar putea, cândva, întâmpla și mie. Femeia deveni atentă, el sesizase. Deținuta se încorda. Simțea deja că la intervale relativ scurte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pare, chiar și este, și o desăvârșită femeie de lume. Dedată la toate obișnuitele, chiar mai puțin obișnuitele plăceri ale societății înalte. Pe care o urăște, bineînțeles ! O fanatică, v-am spus. Spre deosebire de inginerul... E curent, cumva ? Se ridicase, brusc, speriat, în picioare. La pândă, în spatele biroului. Adulmecând cu nările, parcă și cu urechile ridicate, ca la iepuri. A, iată, avea ceva de iepure ! Cum de nu-și dăduse seama ? Platon, cu nasul lui ridicat pentru mirosuri subtile și fruntea lată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
auzul. O respirație slabă și egală, de iepure adormit. Adormise, deci, și el. Caraghioasă complicitate devenea această întâlnire ! — Nu, nu dorm. Te-am lăsat să te odihnești puțin. Ești obosită, înțeleg, șopti el. Chiar în acea clipă săriseră deja, amândoi, speriați, lovind cu brațele în fotolii. Suna telefonul ? Nici el nu se așteptase la una ca asta. Ce naiba mai scorniseră ? Suna sfârșitul lumii, el nu nimerea, în întuneric, receptorul. Șuiera, desfăcând, parcă, pereții din încheieturi. În sfârșit, ridicase. Zgomotul se întrerupse
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar fi putut procura desenele de demult, le-ar fi întins în fața lor. Ar fi de imaginat privirile cu care o țintuiseră când au prins, în sfârșit, prilejul de a vorbi. Le simțise, în jur, împotrivirea crescând. Tresare în somn, speriată. Se zbate, se împotrivește coșmarului : bărbatul aplecat peste șarpele dintre sâni. Se zbate, o chinuie visul nerușinat, orice contact cu viul, cu imediatul. Durere, biciuire. Durerea trezește capacitatea de a intercepta semnalele adevărului, captiva lunecă în hăul unde își regăsește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
experimenteze ?... Aproape de ora închiderii, ar simți, dintr-odată, în sala înaltă și goală, o răsuflare apropiată. Parchetul scârțâise. Apăsat, brusc, de neliniștea cuiva care nu mai poate sta locului. Abia acum vede cu-adevărat Cupidonul, așa cum îl presimțise Cosimo. Cupidonul speriat, surprinzător, de un iepure ! Citise de-atâtea ori despre acest tablou... Cupidon, înfricoșat de un iepure !... Armonia, perfecta liniște la care ajunsese pânza îl bucuraseră, dar îl și ascunseseră pe Cosimo. Înspăimântat, în fața unui iepure ! Gata să țipe și ea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt.“ Gonesc, așadar, însingurat spre ora și cimitirul care îmi vor mai răpi un prieten, dar nu la blestem și moarte trebuie să mă gândesc, nenorocirile ciudatei noastre vieți vin să ne îmbogățească trecerea tulbure și nesățioasă. Femeia își încercuise, speriată, gâtul cu degetele, parcă pentru a se apăra. Poate bolborosisem ceva sau gesturile păreau amenințătoare. I-am văzut degetele tremurând pe gât, ca niște șerpi subțiri, gălbui. Voiam să-i spun, într- adevăr, că am ajuns unul dintre cei ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o pâine întreagă, dacă n-are carne. Se află din nou cu spatele la fereastră, la un capăt al sălii pustii, planșetele avansează, pe două rânduri, spre dânsa, cu ghiuleaua metalică ridicată, din flanc dulapurile și birourile bondoace, motorizate. Își trece mâna, speriată, peste pleoape. Nu- și poate stăpâni strâmbătura buzelor ; un rictus de spaimă care revine tot mai des. Privirea clară, uscată, bătrână. Mâini încă frumoase, doamnă Ortansa, merită privite ! Picioare încă subțiri și lungi, dintr-un trup plat, lat, neutru ; mâini
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții s-au împuținat, ridiculizați de viteza unei lumi râvnind eficiența, imediatul. Ce-ar fi dacă am discuta, scrupulos, viața fiecărui cetățean ? Se oprise, speriat. N-ar fi vrut ca Ortansa să creadă că face vreo aluzie... Nu, n-avea rost, n-avea rost, saltul mortal se produsese, nu mai avea decât de înmulțit probele. Ortansa îi întinde țigara, să aprindă de la țigara ei, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
speriați: - El e Krog. Krog vă aude. Vă aude dar nu vă bagă În seamă. Erau prea multe cuvinte pentru unii ca ei, dar gândurile nu aveau nevoie de toate cuvintele, așa că au Înțeles. S-au vârât unii În alții, speriați. Unul a mormăit spre mine. - Tu? Krog? Fiind mut, cum să răspund cu glas de om? Am continuat În felul meu, În timp ce Încă mă adăpam cu apa dulceagă: - Sunt Krog. Toiagul Tatălui. Apoi am spus cu glasul tunător: - Krog e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că-l iscodesc. Mda. Cel ce răspândea mirosul ăla era un om nemișcat, Înfricoșat peste măsură, dar curios nevoie mare. Simțeam asta din felul În care acreala mirosului lui abia dacă-i acoperea izurile dulcege ale cărnii. Of, of. Omul speriat e În stare de mult rău dacă Îl stârnești, așa că m-am prefăcut că nu-mi dau seama că sunt pândit și am pornit iarăși la drum. Pământul era din ce În ce mai uscat și, până și ciulinii se răreau din ce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l auzea pe Tatăl cum Îi vorbește. - Mișcă, nemernicule, să-l ajuți pe stăpânul tău, sulița și puterea mea! Enkim Înghiți În sec. Mă gândeam să-i spun adevărul, cu cuvinte din cele mici, cu vorbele minții, dar privirea lui speriată mă făcu să mă abțin. Încă nu-l cunoșteam. Mai bine să mă știe de frică. Așa cum, odată și odată, toți vor trebui să mă știe de frică. La asta mă gândisem În casa lui Moru cel uscățiv și - - Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alții, Îl Întrebau pe N’jamo una sau alta și Își tot făceau de lucru cu bulgării de grindină, care ridicându-i de jos, care privindu-i În lumină, care gustându-i sau chiar Înghițindu-i. Până la urmă, tânguitori și speriați, se puseră să joace din nou călătoria lui Krog - rămasă lor de hăt, cine știe de când, căci pe atunci nu prea aveam habar să mă gândesc la timp, darămite să-i spun În vreun fel pe care să-l pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au Început să ne povestească ce ne aștepta dacă ne vedeam de drum spre Miazăzi. Începuseră ninsori grele pe meleagurile unuia. Pe pământurile altuia căzuse grindina zile În șir și omorâse oamenii și animalele - până și mamuții cei mari fugiseră speriați. Iar de câteva zile se pornise un vânt năprasnic, din cel ce smulgea copacii din rădăcini și dădea casele de pământ. - Haideți Înapoi de unde ați venit! Hai cu noi! ne Îndemnă unul. La miazăzi nu vă așteaptă decât Umbra, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
turbulentă și indecentă, de care sufletul lor decent și docil se Îngrozea. Trei fetițe evreice și un băiat, tot evreu, se apropiaseră Împreună și se opriseră lîngă un grup din cercul de privitori. O clipă fetele rămaseră acolo și priviră speriate, strînse una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu o expresie mirată și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]