5,409 matches
-
sex. Și nu e așa, fir-ar să fie! E cu-al dracu’ de mult mai mult de-atâta! Acum chiar eram tristă. Totuși, am încercat să-mi păstrez cumpătul și să fiu drăguță. Nu doream să fac caz de spusele lui. — Dar, iubitule, noi nu suntem doar doi buni prieteni. Vreau să spun, majoritatea oamenilor fac dragoste cu logodnicii lor... Eu nu sunt ca majoritatea oamenilor. De-asta ești cu mine. Eu sunt fotograf. Nu trăiesc după regulile altora. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Asta se cheamă negare totală, zise Julie. Nu aveam nici cea mai mică idee la ce se referea. —Asta-i problema cu cei care sunt în faza de negare, continuă Julie. Habar n-au că se află în ea. Câteodată spusele lui Julie n-au nici o noimă. — Dar îl iubesc, i-am spus. Numai gândul la Zach mă face să pierd trei chile pe loc. —Singura persoană de care ești îndrăgostită e Jude Law. Ești îndrăgostită de ideea de-a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de prințesă de Savoia. Era genul de rochie pe care l-ar fi purtat Grace Kelly dacă ar fi fost brunetă. De asemenea, era în ton cu supărarea mea, fiindcă Eduardo n-o să fie în stare să se concentreze asupra spuselor mele și, cu puțin noroc, o să accepte pe loc următoarele doleanțe: 1. Să nu mai lipsească atât de mult. Călătoriile de afaceri sunt acceptabile doar de luni până vineri. 2. Să-și înlocuiască nenorocitul ăla de telefon Motorola cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dreaptă pe pat, lângă mine, și nu pot să n-o invidiez. E frumos coafată, părul ne gru și des este ordonat șuviță cu șuviță. Are tenul strălucitor, și ochii albaștri îi clipesc puțin cam des, osteniți. îmi încuviințează surâzătoare spusele, dorind să mă convingă că-mi acordă atenție, dar simt că este cu mintea departe, încă la petrecerea de sâmbătă, probabil. Aseară..., oftez eu, ducându-mi mâna la frunte, spre adu cere aminte. Aseară am făcut baie și am ascultat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ba da, mă contrazice el, zâmbind amuzat. îți merge mintea brici și nu te dai mare. Te-am auzit vorbind cu Geor giana la bucătărie mai devreme, pregăteați ceva pe-acolo. Trăncăneați despre școală, nimic special, însă m-au mirat spusele tale. îmi place cum gândești. Ai o minte ascuțită ca briciul și foarte clară. îmi place mintea ta. Clara minte din această noapte! îl privesc concentrată, încercând să înțeleg dacă se joacă, amu zat, cu cuvintele. Dar pare foarte serios
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o muzică pe care eu nu o mai aud. Nici nu mai știu dacă mai sunt și alte perechi în jur care dansează. Dintr-odată nu mai aud nimic. Mi se pare că totul a tăcut în jur și că spusele mele au reverberat în toată camera, în tot apartamentul, în tot blocul, pe toată strada, în tot cartierul! — Te-aș ruga, totuși, să păstrezi asta pentru tine, murmur eu, plecându-mi iar privirea. Va veni cândva momentul să fac public
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
voi face și ție un portret, cât de curând, mi-a promis, când mi le-a arătat, cu un zâmbet triumfător. însă ca să-ți fac portretul trebuie să te cunosc mai bine. Iar tu ești greu de priceput. Mă flatează spusele lui, dar nu vreau să-i arăt asta. Nu vreau să mă port ca o gâsculiță îndrăgostită până peste cap de un băiat frumos, făcută praf când aude un compliment. Din fericire, mă ajută să ies din impas fără să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
roma nului tău, îmi spune. Nu am priceput despre ce vrei să scrii. îi simt curiozitatea din glas și mă înfior toată, dar nu mă uit la el. Continui să studiez desenele cu atenție și încerc să mă concentrez asupra spuselor lui. M-am gândit intens la roman, de când am fost la olimpiadă, îi spun. Mi-am zis chiar că lucrarea mea de la olimpiadă ar trebui să constituie, într-un fel, punctul de plecare pentru ro man: întâlnirea celor două personaje
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
holul hotelului. Era de-abia trecut de amiază. Mai ceru o cafea fierbinte și sorbi cu nesaț din ea, în timp ce contempla de la distanță tablourile cu rame subțiri, aproape invizibile. Acum le putea contempla în voie. Tânărul mustăcios plecase și, după spusele fetei de la recepție, nu mai revenea în acea zi. — Pot însă să vă asigur că va reveni în zilele următoare în fiecare dimineață, adăugă fata, observându-i încordarea de pe chip. Expoziția este deschisă până vinerea viitoare. Clara dădu din cap
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
expo zițiile peste tot, rosti Bobo, aruncând la coș paharul de plastic golit de suc. E un mod simplu și ddirect de a ajunge la necunoscuți... și la vvechi cunoscuți, după cât se vede... Clara îl auzea fără să-i discearnă spusele. Era în continuare atrasă irezistibil de tabloul din fața ei. — în orice caz, ce văd aici mă surprinde, spuse ea anevoie, cu glas băiețos și răgușit. Aș fi pus prinsoare că, dacă ai colora, ai colora în ceață, mai mult cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se întețiră și mai aprig. Primul care dădu semnalul insatisfacției a fost Chirpic de la Kotonoaga, care evocă parcimonia chiaburilor, trăitori în Goldana, înainte de venirea democrației populare: Vezâcă, mai sunt isploatatori printre noi!... Să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!.. Aprobându-i spusele, într-un simulacru de susținere, Iuga Panțâru hohoti ironic, arătând cu degetul, spre feliile roșii de pe tăvi: Așa e, cum ai spus, Faraoane: Das ist für die Katze.9 Se pare că atât ar fi așteptat și ceilalți! Convivii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu-și gânditor mustața-i ruginie, Iuga replică, fără adresă, dând din umeri: Einmal ist keinmal!10 Vocabulele ciudate, ce reproduceau termenul, oarecum inteligibil, mal, din spusa lui Friț declanșară un întreg proces de gândire în rândurile mulțimii de meseni. Mintea lor colectivă ajunse cu gândul colea, la faleza abruptă, de lângă Loturi, sub mal. O lacrimă născu sub geană și rezistența lui Nicanor, armată pe filigranul proiecției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din mijlocul drumului de țară, înclinase cumpăna, în Goldana, spre trivialitatea consumului, în dauna rafinatei și ostenitoarei cruțări a laturilor consacrate. Întrucât starea de veghe întreținută de Faraon emanase o nouă amenințare cu pavazarea și cu raportul către Tovarășului Popescu, spusele acestuia determinară emulația conducătorilor de partid și de stat de la Goldana. E vremea faptelor! au decis ei, de îndată, și convocară o întrunire a colectiviștilor, la care au fost invitați și cei mai capabili reprezentanți ai clasei muncitoare. Memorabila adunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
timpul nostru, al celor aflați în restriște, se scurgea, negru și greu, ca un iaz de păcură și de clei Care legănați în funii, care pe geamblac, visam fără să dormim și ne împărtășeam visele între noi, încurajându-ne cu spusele, ba încă unii, ne mai rugam la cel Atotputernic și la Maica Domnului nostru, Iisus Hristos Iar la noi, la clubul minerilor, înainte de a începe să cânte la acordeon Constantin Sutașu și înainte de a da drumul la filmul cu Cuvântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
explicabilă i se apasă în suflet: Bântuie dărâmăturile astea fel de fel de pierde-vară, ținându-se de netrebnicii din cele mai mari, gata oricând să te întrebe cât e ceasul de la mână, ca să ți-l ceară, apoi, cu împrumut. După spusele unor cronici iscate din demolări și din ruine, aproximativ în perimetrul vechilor vile boierești, având, încă, deasupra intrărilor, marchize din sticlă verde sau albastră, turnulețe vârfuite printr-un steguleț de tablă, drept giruete decorative cam pe acolo pe unde constructorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se rătăcește în Galaxia Andromeda și, când colo, domnia-ta, de unul singur, o porniseși, hai-hui, prin pădure, prin brădui... Flăcăul cel blond își jucă mușchii de pe torsul cu bicepși arătoși și privi în juru-i să vadă ce efect au spusele sale, care îmbinau vaste cunoștințe de astronomie și, în aleatoriu amestec, tot pe atâtea reușite elemente de folclor. E indubitabil că așa ceva e inadmisibil, suplimentă el admonestarea, care, odată ce era exprimată de el, părea a fi un veritabil supliciu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
est, atras, aici, de pămîntul mănos și blestemat al răsăritului cu porturile lui bogate și cosmopolite. Trebuie să fi fost, Îmi spuneam din nou, ca În ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecînd de data asta și după spusele doamnei care-i stăpînea acum casa și cu care am vorbit despre el, cîntărind nu numai Înfățișarea lui de seninătate latină, așa cum i-o descrisese doamnei fosta lui soție, dar și după actul desprinderii de solul natal, ce dovedea mobilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
eu nu mai știam, și noaptea se rostogoli peste noi. Unghiul acelei litere se Îngustă, ne aflam acum alungiți alături, mai aproape unul de altul, păream o plutire pe suprafața unui ocean; ea mă sărută. „Dacă nu ne Întîlneam atunci”, spusei. - „Trebuia să ne Întîlnim!” preciza pentru a nu știu cîta oară. Unghiul literei nu se mai văzu, amîndoi formam acum o linie dreaptă În cenușiul camerei ce era abia luminată de becul de afară. Deodată, așa cum ne aflam furăm cuprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
doilea război mondial - de constituire a statelor naționale. Îmi puse mîna pe frunte, abia atingînd-o, apoi rosti cu voce scăzută: - Te las să te odihnești. Atît să știi: să nu te sperie viitorul: Ești În afara timpului. Și dispăru. 19. - Sărut-mîna! spusei și Îi sărutai mîna dreaptă pe care mi-o Întinse cu voioasă surprindere copilărească domnișoara Marga Popescu. Nu ne văzuserăm din ianuarie, eram În iunie; de atunci pînă acum timpul zburase deasupra noastră neobservat. Ne Întîlnirăm Întîmplător pe strada principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trup odată cu mișcările umerilor. După cîțiva pași, În fața cofetăriei din centru cu mesele din tablă și scaunele de răchită, scoase pe trotuarul larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - MÎncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lîngă noi. „Cofetărița” - cum Îi spunea Marga Popescu - (ea zîmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (Îmi reașeză, În scurtul interval de timp cît zăbovirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cît despre rochia de mătase albastră a profesoarei era dinainte de război, croită din material cumpărat atunci și păstrat de maică-sa, grijulie pentru fata care la vremea aceea intrase la facultate. - În rezumat, spusei reluînd Începutul discuției, peste vreo săptămînă sînteți pe plajă, la mare. - Da, răspunse veselă privind cubul de gheată din pahar care se topea foarte Încet În ciuda căldurii de afară. Dar dumneavoastră? - Abia În august cînd vă Întoarceți dumneavoastră. - Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
bine că mi-a fost dat să vă Întîlnesc tocmai acum. pe domnul Pavel am să-l caut zilele astea... - Despre ce e vorba? Întrebai nu prea curios. - Peste cel mult trei săptămîni ne despărțim. Plec În Israel. - SÎnteți fericit, spusei Înmărmurit. - E un fel de a vorbi, domnule judecător, dar nu e ușor să te rupi de locul unde te-ai născut și-ai trăit o viață. Vedeți dumneavoastră, la vîrsta mea... El vorbea În timp ce eu mă vedeam alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu le gîndisem În același timp, dîndu-mi seama, surprins puțin - dar numai o secundă - că nu știu exact ce e În stînga și ce e În dreapta. „Nu se poate așa ceva”, Îmi spusei. Ea a observat Încărcătura pauzei ce a urmat spuselor mele, o vagă nedumerire Îi juca pe față, apoi rîzÎnd: - Cum adică „știu eu?”. Nu știți dacă ați iubit sau nu? Măcar În liceu, În adolescență, cînd toți iubesc. - Dar dumneavoastră? Întrebai. Ea rîse din nou: - Eu, mai tîrziu. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu fîntîni arteziene, cu pitici decorativi În iarba tunsă scurt, un parc pe care nu l-am văzut niciodată În viață, aparținînd altei lumi, venind din subconștient. - Acolo, sau poate mai În adînc, sînt cele mai mari depozite ale memoriei, spusei, iar eu cred că geneza acestei memorii urcă sau coboară - pînă În părinți și dincolo, sau poate e anterioritatea altei vieți trăite cîndva, căci numai așa se explică ieșirea În conul de lumină a unor peisaje neîntîlnite vreodată și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
așezarăm În fotoliile de răchită aduse special, - bucătăria era pe o lărgime parcă anume pentru taifas. - De la cine? Întrebai În adevăr curios, pentru că rareori primea cîte o scrisoare, dar numai de la un văr al lui din Dorohoi, o știam din spusele lui, dar niciodată să-mi citească asemenea scrisori. - Ee! să vă spun și să nu credeți: de la domnul Davidsohn din Ierusalim!, chiar din Ierusalim - uite unde a ajuns domnul Davidsohn! Apoi nostalgic, mîndru: Da’ n-a uitat de mine. - Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]