4,124 matches
-
facem deloc? Sophie întreabă dacă nu cumva se cacă pe el de frică. Rainer spune că nu, și eu vreau să‑mi cunosc limitele, numai că ele se află cu totul altundeva, pe tărâmul artei. Anna nu spune nimic. Mai strivește trei furnici (una dintre ele ocupată cu căratul de greutăți, iar bucata de râmă sau ce‑o mai fi e și ea storcită de talpa Annei) împreună cu propria inimă sângerândă, deși aceasta îi aparține lui Hans. Până acum au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
către lume. Porțile către lume se deschid fiindcă tocmai ai intrat pe Kärntnerstrasse, această distinsă arteră comercială, unde lumea din suburbii ajunge cel mult de două ori pe an. Iar când ajunge, se lipește imediat de pereți ca să nu fie strivită de marea de oameni care se îndreaptă spre cofetăriile mari și renumite din zonă. Azi merg acolo fiindcă domnul Witkowski se declară cât de cât mulțumit doar dacă are parte de ce‑i mai bun; îi spune soției că pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Creangă. Nu puteam face cunoștință cu un scriitor În vogă fără să ne căcăm pe noi. Pe de o parte sătui de corbii poetului Tradem, de cofetării În care intră o gravidă, de nu știu alții cum sunt și de strivit corola de minuni a lumii, pe de altă parte destul de livrești ca să ne ambiționăm să intrăm În literatură. Vrând-nevrând, cum ar veni. Adică, oropsiți de vulgata istoriei literare, dar Îndeajuns de ipocriți, de falsificați de lecturi ca să vrem să intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă recompun pornind de acolo: țin În mână ceva tare, lunecos, cu muchii groase, Înghețate. Fiorul Îmi străbate brațul, urcă pe umăr, coboară pe omoplații transpirați, șerpuiește din nou În sus, spre ceafă, spre creștet, pe frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea. Îmi Încord mușchii gâtului, zvâcnesc, Îmi desprind fruntea de zid, mă clatin, aud clinchetul gheții din paharul plin pe jumătate cu votcă. Mă clatin Încă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
N-avea curaj să coboare, nici să iasă la suprafață. Încremeni, fără a se putea urni. Se prinse, târziu, cu ambele mâini, de bara îngustă. Trase cu toate puterile, săltă la lumină. Reuși să se depărteze repede. Amețită de somn, strivită între trupurile balansând în ritmul autobuzului care frânează și iar pornește, se trezește pe trotuar, în fața magazinului de încălțăminte, unde și coboară, de obicei. Traversează, ajunge în dreptul croitoriei, la atelierul de lăcătușerie, la magazinul de mobilă. Își vede, pentru o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se mai găsește ceva de făcut. Devii filatelist, crescător de ciuperci sau albine, pleci pescar în deltă, găsești altă iubită, mergi mai des la cinema. Te-apuci de schi și înot sau de limbi străine. — Gata, gata, aiurezi... și Ortansa strivește mucul țigării în scrumieră. Mai bine află date despre Manole : locuiesc într-o singură cameră. Ei doi și băiețelul. Orice apropiere trebuie programată dinainte, îndelung pregătită. Se încălzește apă, se așteaptă să adoarmă copilul. Al cărui pătuț se află la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pahar de nes. Cu celălalt în mâna dreaptă, se așeză pe scaun. Strecură la loc, în sertar, borcanul negru MOCA și borcanul alb ZAHĂR. Își aprinse țigara. Sorbiră cafeaua rece, plăcută, reconfortantă. Fumară țigara cancer până la capătul care ardea degetele. Striviră mucul, se aplecară fiecare pe mușuroiul lui. Durase destul. Usturimea cuprinse toate degetele și călcâiul lui A.P. Nu mai suporta, se trezi deodată în picioare : colega se afla în picioare, în fața sa. Buzele umezite, crăpate peste dunga dinților albi, ascuțiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prea mult de ea, dar ea nici că s-a clintit din loc. De afară se auzeau niște câini cum lătrau ușurel, jucându-se. Atunci mi-am dat seama că Vindecătoarea nu mai mirosea a levănțică: mirosea a iarbă proaspăt strivită sub picior. - Unde e Enkim? - Enkim nu e ucigaș ca tine. Ucigașii ca tine nu se Însoțesc decât cu femei urâte, iar În neamul meu sunt numai femei frumoase. - Și crezi că ucigașii ca mine n-au suflet? am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dau vrăjmașul peste cap, numai că nenorocitul era mult prea greu și mă prinsese de gât. Încerca să mă salte de jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din toate puterile. Unde erau ticăloșii ăia de pândari pe care Îi lăsase Logon de pază? Am reușit să-l mușc până la sânge pe cel ce mă strivea. Îmi dădu drumul și se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit câțiva pumni, Însă uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trecuse prin gât dintr-o parte În alta, iar sângele Îi țâșnea din carne precum un izvor negru și gros. Un alt șfichiuit, și apoi un altul, fură urmate de icnetele groase ale uriașilor. Unul dintre ei căzu peste mine, strivindu-mă. O suliță Îl spintecă pe un altul care o luă de-a Îndaratelea, proptindu-se de crengile de struf ale casei Înainte să le rupă și se se prăbușească printre ele. - Vedeți de Nunatuk, am strigat dar, chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sa amară și tenacitatea sa răbdătoare - țelul modest, dar poleit, alcătuit din siguranță, libertate, descătușare și liniște, pentru care toate ființele de pe fața pămîntului au muncit și-au suferit. Iar nepăsarea fără egal cu care orașul mare și Îngrozitor a strivit Într-o clipă această viață neînsemnată, pîngărind cerul strălucitor și măreția zilei cu sînge, imensa ironie a loviturii Întîmplătoare - căci treilerul uriaș care a distrus camioneta și a ucis un om a trecut mai departe duduind și a dispărut, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a morților ticăloși, atît de puternică prin zidurile protectoare ale bogăției sale obscene, prin corupția sa iubitoare de moarte și necredință, prin impertinența plenitudinii sale istovite și prin greutatea derutantă a mulțimii și abundenței sale, Încît viața omului mărunt este strivită sub atacul său frontal și orice făptură vie ce-i servește drept hrană este ucisă și mutilată - nu numai inima și sufletul tinereții pline de speranță și mîndrie și neliniște, ci și viața și trupul unui muncitor oarecare, al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața mea, că vă găuresc burțile! Și cei trei băieți uluiți, năuciți, copleșiți de rușine, cărora le pieriseră toată bucuria și Încrederea cu care Își construiseră planuri cu puțin timp Înainte, se Întorc și pleacă tăcuți, striviți de o umilință mocnită, cu sufletele zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care este rodul războiului. Din nou o imagine a plăcerii omenești, animalică și atotputernică, despuiată pînă la esența sa brută, primitivă și nepăsătoare, ca un junghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sună astfel: — Ești grozav de Înalt, ce zici? — Da, ha, ha, ha!... Mi se pare că sînt, ha, ha, ha!... Cred c-ai băgat de seamă. — Asta așa e... cînd te-ai ridicat În picioare am avut impresia că mă strivești la Început... (se corectează repede)... desigur, mai tîrziu nu se mai observă deloc... Adică, nu mai contează cîtuși de puțin... Ba chiar cred că te bucuri grozav că ești așa... Cred că mulți și-ar dori să arate ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apropiat, marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul maxim al vitezei sale formidabile. Își făcea apariția cu precizie, trecea În mersul legănat și puternic al locomotivei, În vuietul gros și monoton al vagoanelor grele, ce striveau șinele și dispăreau În vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se mai auzea decît zăngănitul ritmat al roților ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu targa" au fost în sfârșit demascați de atotputernicul președinte jucător, și puși la colț cu prilejul promulgării noii Legi a învățământului. Ahaaa, v-am prins, vrăjitoarelor! Cel puțin la DNA cu voi! Cuplu bun, (aici cred că președintele a strivit, după vechiul său obicei, o lacrimă în colțul ochiului): UdreaBaconschi. Acești frumoși Al Bano și Romina Power ai politicii și Puterii românești (Power vine, pentru cei care încă nu știu, de la Putere, cu „P" mare) se completează de minune. Cel
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era o țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce hârâită: - Am de ridicat niște CD-uri cu Whitehorse. Vii și tu? Bem o cafea...ceva ca un fel de pomană. - Bine, și-așa nu mai am nici o înmormântare în program, bodogănii. Traversarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și cârpele și spălați scările! Când ați terminat, mă chemați!“ Impuls suplimentar cu piciorul În fund ultimului care iese pe ușă. „Ia uite-i, mă, și p’ăștia! Păi, ce, bă, vă credeți acasă la voi?“ Un chiștoc de țigară strivit pe linoleum lângă ușa unui dulap metalic. „Cine a fumat, bă, aici? Dacă vă prind, v-o bag pe gât, să știți!“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog, poate a adus-o cineva lipită pe talpă.“ „Daa, lipită de talpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lună. Fiecare atac Însemna un număr mai mic sau mai mare de morți și răniți, câteva (sau câteva zeci de) familii din țară intrau a doua sau a treia zi de doliu. Acum arată ca un deal lipsit de măreție, strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu peste mult timp de pe ele va fi cosită otava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
suficient! Își poate permite, chiar și Fiul omului, să abdice de la menirea sa mesianică și renunțând să caute plăcerea pe care s-o refuze mai apoi? În fapt Manuela exagerează căutând o consolare pentru cumplita ei singurătate. Trăirea ei se strivea de pasiunea lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de jur împrejur descoperind peisaje
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Floarea studențimii trebuia nimicită aici, între zidurile bine păzite și izolate de restul lumii. Aici s-au petrecut cele mai îngrozitoare crime pe care le-a trăit vreodată ființa umană, urgie, osândă și moarte. Dar nici un murmur! Aici a fost strivit orice gând dumnezeiesc, orice încercare de a se opune purgatoriului diavolesc, jocului macabru al celor care îi dirijau din afară; dar până la urmă făptașii au fost răsplătiți cu un glonte în tâmplă. Încercările mele de a contura cât de cât
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vechilor torturi. Vrem să trăim pe vertical! „Învățați pe copiii voștri să nu întrebuințeze mișelia nici contra prietenului și nici contra celui mai mare dușman al lor. Căci nu vor învinge, ci vor fi mai mult decât învinși, vor fi striviți. Nici în contra mișelului și a armelor lui mișelești să nu întrebuințeze mișelia pentru că de vor învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Mișelia va râmâne neschimbată. Mișelia învinsului va fi înlocuită cu mișelia învingătorului, în esență aceeași mișelie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
autodistrus prin votul dat de inconștienți lupilor, lupi ai beznelor, care au transformat societatea românească într-o junglă. Libertatea la cuvânt e dreptul la viață al omului, libertatea la cuvânt e o cucerire a civilizației. Nu o pângăriți, nu o striviți. Cei ce se opun astăzi au rămas tot retrograzi și victime ale nedreptății vechilor practici; infami și mișei au fruntea însângerată și „vântul suflă rece ca dintr-un adânc de ocnă”. Se vor alte exterminări? Ateismul afișează zi de zi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]