4,463 matches
-
dimineață. Fusese atât de ocupată și dormise atât de puțin în ultimul timp încât programul de înfrumusețare care dura o oră fusese redus la limită: o spălare rapidă; o dată cu uscătorul de păr cât să nu plece cu părul ud; un strop de rimel; și ruj pe fugă. Dar în această dimineață fusese altfel. S-a dat jos din pat fără să mai amâne alarma, cu grijă să nu-l trezească pe Russell, și din momentul acela trupul ei a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sunt foarte bucuroasă să te văd. — Abia aștept să te strâng în brațe, spuse el respirând cu zgomot în telefon. Bărbații sunt atât de ușor de manipulat, era aproape criminal. Cum de atâtea femei nu înțeleg că doar cu un strop de disciplină și puțină creativitate, pot avea orice bărbat doresc? Se auzi un apel pe cealaltă linie chiar când șoferul intra pe strada 405, iar Adriana spuse: — Toby, trebuie să răspund. Vrei să ne întâlnim la hotel când ești liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de cîini care lătrau, În drum spre piața de carne din Hongkew. La cîrmă stătea un muncitor gol, care sorbea bere dintr-o sticlă. Nu schimbă direcția cînd valul lăsat de joncă udă una din bărcile vasului de război. Ignorînd stropii de apă, ofițerul japonez strigă spre Wake prin megafon. RÎzînd singur, Jim bătu cu palmele În fereastră. Nici unul dintre ofițerii americani nu era la bord, după cum știa foarte bine toată lumea din Shanghai. Probabil că toți dormeau buștean În camerele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui Îi arătase cum să calculeze Înălțimea, chiar și a celei mai Înalte clădiri, măsurînd cu pasul umbra ei pe pămînt. Se Îndreptau Încă spre nord-vest și aveau să ajungă curînd la linia ferată Shanghai-Woosung. Din radiatorul camionului ieșeau aburi. Stropii Îi răcoriră fața lui Jim, dar pumnul șoferului bătu toba amenințător În ușă, iar Jim Înțelese că el hotăra cînd aveau să se oprească și să se Întoarcă la Shanghai. Resemnîndu-se cu această călătorie inutilă și cu Întoarcerea lor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
soțul ei cu un grup de deținuți În centrul terenului de fotbal. Prea epuizată ca să se mai miște, se uită la Jim cu aceeași privire disperată pe care i-o aruncase cînd mîncase gărgărițele. Ploaia de peste noapte spălase și ultimul strop de culoare de pe rochia ei de stambă, dîndu-i paloarea cenușie a muncitorilor chinezi de pe aeroportul Lunghua. Doamna Vincent ar construi o pistă de aterizare stranie, reflectă Jim. — Jamie... Îl strigă pe numele de alint pe care domnul Maxted, Îl scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dincolo de orezărie, un soldat japonez alerga de-a lungul taluzului canalului. În picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele lui În goană, dispăru printre movilele funerare și trestiile de zahăr. Jim se ghemui lîngă marginea craterului bombei, ascunzîndu-se prin tufele de orez sălbatic. Apăru un al doilea soldat japonez. Era neînarmat, dar mai purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de cuvinte noi - Belsen, von Rundstedt... 39 Bandiții Mașina goni de-a lungul malului unei lagune plină de petrol, pe lîngă carcasa ruginită a unui torpilor naufragiat. Înghesuit Între Basie și francezul cu barbă, pe banca din spate, Jim urmărea stropii aruncați de roțile Buickului. Curcubeele lugrube deschise ca niște cozi de păun, transformau Îndepărtatele blocuri de birouri ale Shanghai-ului În turnuri ale unui oraș de culori. Aceeași lumină orbitoare Înfășura vasul torpilor și trupurile japonezilor morți ce zăceau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la sol ca să reconstruiască o escadrilă de avioane. Pilotul japonez căscă ușor gura. Ochii i se mișcară, de parcă Încercau să se rotească, la fel ca aceia ai pacienților pe care Îi readucea la viață doctorul Ransome. Mai avea doar un strop de viață În el, dar Jim știa că va trebui să-l lase lîngă canal. MÎinile și umerii Îi tremurau, electrizate de descărcarea ce trecuse prin ele, aceeași energie pe care o aveau soarele și bomba de la Nagasaki, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un somn, ca o prostrație, ca o paralizie perpetuă, fără finalitate, transmisă din generație În generație, ca și cum gândurile ar fi imobilizate În pereții unui vârtej uriaș, o pâlnie a trecutului Înghițând ca o gaură neagră tot ce mai poate fi strop de „fire” În „nefire”. Și delfinul țâșni spre suprafață după gura aceea de aer Înghețat, singura lui legătură trainică cu propria alcătuire biologică, singurul lui instinct șlefuit până la desăvârșire. A dăinuit prin sens, nu prin semn. Acest gând Îl chinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lemn sunt numai bărbați. -Eu am construit și teatrul, și oamenii, mă pasionează sculptura. Într-o clipă Îți devine suspect, la fel de suspect ca și apariția și dispariția căciulițelor de blană. Stai cu ochii pe ușă și nu mai bei nici un strop din vișinata acră cu care te tot Îmbie, vorbindu-ți despre cultură și artă. Îl bagi În mă-sa, și viața ta curge monoton la depozitul de blănuri de pe strada Oițelor. Ești foarte prudent, nu cumva să mai ai lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tu scrie acolo și scrii, și scrii, până se Închide sezonul. Ceaușescu se plimbă prin China și Coreea, oare ce-o să aducă acasă, precis ceva bun, precum bunica cândva când, venind de la târg, aducea turtă dulce colorată cu oglinjoară, nici un strop din apa mării nu ți-a atins pielea și banii câștigați Îi pierzi jumătate În noaptea plecării și jumătate ți-i fură o unguroaică bucătăreasă care zice că s-a Îndrăgostit de tine și dispare cu banii tăi, cu bagaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pionier că voi aplica ștampila la locul cuvenit și voi păstra cu sfințenie igiena locului unde o să o aplic. O să dați cu spirt. Da, o să dau cu spirt. ─ Să nu beți cumva spirtul. Nu, domnule, nu o să beau nici un strop din spirtul pentru igiena locală, domnule, dumneata ești nebun, domnule, eu nu beau spirt, eu beau vodcă, domnule, vodcă. Da, da, las că știm noi ce beți dumneavoastră, și scoate din buzunar sticle goale de parfum, toate mărcile posibile. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dormitor, ar fi văzut punctișorul spatelui meu pe plajă. Dar dormea. Poate în somnul acela mai ușor căuta un destin diferit și se cufunda în el cu aceeași precizie cu care se arunca în mare când, fără să arunce nici un strop, dispărea în apă. Trupul, Angela, poate iubi ceea ce mintea disprețuiește? Mă gândeam la asta în timp ce mă întorceam spre oraș. Odată, din politețe, am gustat în pivnița unui țăran, o brânză specială, cu coaja înnegrită de mucegaiuri și cu un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
toți ceilalți tăceau, auzeam foarte aproape respirația medicului de gardă, o respirație greoaie de tabagist.. Apoi am înțeles, chiar dacă nu vroiam să cred, și ceilalți au înțeles și ei. Abdomenul ei era plin de sânge. Și totuși, nu pierduse nici un strop. Hemoragia era doar internă, organele cuprinse puteau fi deja în necroză. — Unde este sala de operații? Medicul de gardă mă scruta neîncrezător. — Dumneavoastră nu sunteți autorizat să operați în această structură... Dar eu începusem să împing targa, deși nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cartea și personajul autobiografic va muri? De ce să nu-mi supraviețuiesc mie însumi? Să-mi supraviețuiesc și să-mi examinez cadavrul. Voi continua să mai citesc câte un pic până când amărâtului de el nu-i va mai rămâne decât un strop de viață, și atunci, când voi întrevedea sfârșitul, voi trăi crezând că-l fac să trăiască pe el. Când don Juan Valera, bătrân deja, a rămas orb, a refuzat să fie operat și spunea: „Dacă mă operează, mă pot lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
frânghii cu rufe Întinse la uscat, am mai străbătut câteva alei, după care am ajuns Într-un fel de piață foarte veche, luminată de un felinar spălat de ploaie. Fiindcă Începuse să plouă, nu tare, nu În rafale, aproape fără stropi, era mai mult un fel de pâclă ce plutea În văzduhul care se Întuneca tot mai mult. N-am Întâlnit nici un suflet viu pe drum. Nici măcar o pisică. Și iată că femeia s-a oprit dintr-odată Într-un pasaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plouă. Se zăpăcise și nu Înțelegea ce făcea Ted la Nina Gefen. Într-un târziu Își dădu seama că, În zăpăceala sa, sunase din greșeală la Yael, nu la Nina. Dar de ce trebuise să mintă că ploua? Nu cădea nici un strop. În cele din urmă se dezmetici și-l Întrebă pe Ted ce făcea Dimi și cum se descurcau cu Închiderea balconului. Ted Tobias Îi aminti că balconul era deja Închis de la Începutul iernii. Yael Îl dusese pe Dimi la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Oamenii despre care vorbise tatăl său, cei care Încă nu se născuseră, care vor locui aici peste o sută de ani, fără să aibă habar de el și de viața lui, oare nu se va trezi niciodată În ei vreun strop de curiozitate care să-i Împingă să afle cine trăia aici la Începutul anului 1989? Și la o adică, de ce ar vrea să știe? Oare exista În viața sa un sigur lucru care putea folosi acelor oameni, ai căror părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Creaturile astea ne trag În prăpastie. Annette răspunse: —Eu mă aflu deja În prăpastie. Iar Fima: —Continuă. Vorbeai despre femeile fatale. Annette goli cel de-al doilea păhărel, ochii Începură să-i strălucească, iar În cuvintele ei se strecură un strop de cochetărie: — Ce e grozav la tine, Efraim, e că nu-mi pasă deloc ce impresie Îți fac. Nu sunt obișnuită cu asta. De obicei, când vorbesc cu un bărbat, cel mai important lucru este ce părere Își face despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Își spuse că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă imediat cu gândul că trebuie să ierte și să uite. Se dădu jos din pat, o Înveli pe Annette și o Întrebă cu blândețe dacă mai voia un strop de lichior. Sau poate să-i pregătească un ceai? Ea se ridică dintr-o mișcare, strângând la piept cearșaful lui nespălat, căută o țigară, o aprinse furioasă și spuse: Ce nemernic ești! Fima, care se străduia să se Îmbrace În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși să scoată câțiva stropi albi care Îi țâșniră pe pieptul lăsat. În adolescență avusese obrajii și fruntea pline de coșuri. Baruch Îi interzisese să le stoarcă. Odată Îi spusese lui Fima: Vor dispărea peste noapte În clipa În care vei avea o prietenă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unei pisici prin curte, răsucirea ușii În balamale, ciclul vital al plantelor, coacerea fructelor, foșnetul pinilor, un șir de furnici pe terasă, jocul luminii prin văi și munți, paloarea lunii și aura ce o Înconjoară, pânzele de păianjen pline de stropi de rouă spre dimineață, miracolele respirației și vorbirii, licăririle asfințitului, apa care fierbe sau Îngheață, strălucirea amiezii Într-un ciob de sticlă, atâtea emoții primare, pe care le-am avut și pe care le-am pierdut. Nu se vor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
picioarele lui se Întâmplase În dimineața asta o minune: un migdal nonconformist, nerăbdător, hotărâse brusc să Înflorească, de parcă Încurcase anotimpurile. Se acoperise În Întregime cu licurici minusculi, care uitaseră să se stingă la ivirea zorilor. Pe mugurii roz sclipea mulțimea stropilor de ploaie. Migdalul strălucitor Îi amintea lui Fima de o femeie fină și frumoasă, care plânsese toată noaptea și nu-și ștersese lacrimile. Imaginea asta Îi trezi o bucurie copilărească, dragoste și un dor Înăbușit de Yael, de toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
patron de fabrică, respectabilitate cu care se consola uneori. Plină de amărăciune, precum cafeaua turcească la care revenise de câtăva vreme, trebuie că ne povestise mie și fratelui meu într-o după-amiază, când tata tocmai plecase într-o călătorie și stropi de ploaie băteau în geam, că „Oha“ nu semnase niciodată contractul acela la preluarea firmei. Fostul patron al fabricii, un bețivan care la sfârșit de săptămână nu se mai dezlipea de tejgheaua cârciumii din sat, cu pantalonii șiroind, se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în poziția clasică de atac. —Ai de gând să ne pui și mie și lui Jenny niște vin sau va trebui să ne uităm la tine cum bei? Kieran înșfăcă sticla și turnă vin în două pahare mici vărsând câțiva stropi pe covor. Dar ce s-a întâmplat, nu mai poți ridica tu însăți o sticlă de vin sau te-ai obișnuit cu sclavii de la tine de la serviciu care fac toate muncile neexecutive în locul tău? Asta mă făcu să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]