5,950 matches
-
mergem s-o vedem pe scumpa aia de Debbie Reynolds. După ce Santa se mai opri și în salon ca să-și ia rămas-bun, cu o sărutare, de la mama ei, porniră toți trei spre cinematograf. Ziua fusese călduță. Un vânt din sud suflase statornic dinspre golf. Și acum, seara, încă mai era cald. Mirosurile grele de bucătărie italiană pluteau peste cartierul aglomerat, ieșind prin ferestrele bucătăriilor din toate casele. Fiecare locuitor părea să aducă o contribuție cât de mică la cacofonia generală formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să rămână în fabrică, unde muncitorii începuseră să danseze doi câte doi sub megafon. Levy Pants pretindea foarte mult de la un biet om. În mașina sport, în timp ce se îndreptau spre casa de pe coastă, doamna Levy, adunându-și în jurul gâtului blana suflată de vânt, anunță: — Voi pune bazele unei fundații. A, da. Să presupunem însă că avocatul lui Abelman ne va lăsa fără nici un ban. Nu o va face. Tânărul idealist e prins în cursă, spuse ea calm. Cazier la poliție, instigator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
câțiva centimetri depărtare de cizmele lui. — E mort? întrebă Lana Lee plină de speranță, privind spre grămada de material alb întinsă în mijlocul străzii. — Sper că nu! Ne datorează două’j’patru de dolari, maricon-ul! — Hei, trezește-te, omule, spuse Jones, suflând fum peste trupul inert. Bărbatul în costum negru și pălărie tare ieși din aleea unde se ascunsese văzându-l pe Ignatius intrând la bar. Plecarea lui Ignatius din Bucuria Nopții fusese atât de violentă și rapidă, încât omul, prea surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pasărea aia afurisită cu tot, de pe trotuarul meu. Lana se întoarse spre mulțime. Hei, oameni buni, cum tot sunteți aici, ce-ar fi să intrați la Bucuria Nopții? Avem un spectacol de ’naltă clasă! — Mira, Lee. Femeia de rasă latină suflă un damf fetid spre Lana Lee. Cine plătește cei două’j’patru de dolari pentru șampanie? — Și tu ești dat-afară, tâmpito! Surâse apoi spre mulțime. Veniți, oameni buni, ca să vă bucurați de băutura făcută de barmanul nostru expert, după pofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asigura înaintarea vaselor pe mare și a asigura puterea mecanică pentru a măcina cerealele, pompa apa și realiza alte sarcini. Cu toate acestea, viitorul energiei eoliene constă în producția la scară mare a electricității prin turbinele de vânt. Forța vântului suflă în lamele turbinei, care sunt conectate la un ax care se rotește și care la rândul lui este conectat la un generator care transformă puterea mecanică în electricitate. Un grup de turbine acționate de forța eoliană ar putea transmite electricitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
animalului. Una în picior, două în piept. Urangutanul nu se mai mișca. Ochii lui erau deschiși, privind în sus. — Minunat, spuse Hagar. Bună treabă. Gorevici se lăsă în genunchi, în noroi, își puse gura peste buzele mari ale urangutanului și suflă aer în plămânii acestuia, încercând să-l resusciteze. Capitolul 52 Șase avocați stăteau la masa lungă, toți răsfoind prin hârtiile din fața lor. Făceau un zgomot ca de furtună. Rick Diehl aștepta agitat, mușcându-și buzele. În cele din urmă, Albert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
apele tulburi ale apatiei, Întrebându-se de ce naiba locul ăla se numea Café Kundera. În seara aceea, la ora nouă, după ce a luat o masă copioasă, iar luminile s-au stins, printre urări și bătăi din palme, Asya Kazanci a suflat În lumânările de pe tortul În trei straturi, cu mere caramelizate (extrem de dulciă și glazură de frișcă cu lămâie (extrem de acrăă. Nu a reușit să stingă decât o treime din ele. Restul lumânărilor au fost stinse de mătușile ei, bunica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În trei straturi, cu mere caramelizate (extrem de dulciă și glazură de frișcă cu lămâie (extrem de acrăă. Nu a reușit să stingă decât o treime din ele. Restul lumânărilor au fost stinse de mătușile ei, bunica ei și Petite-Ma care suflau În ele din toate părțile. Cum a fost azi la ora de balet? a Întrebat mătușa Fride aprinzând din nou lumina. — Bine. Asya a zâmbit. — Mă doare puțin spatele de la toate extensiile ale pe care profesoara ne obligă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făcea decât s-o supere și mai mult pe maică-sa, care era preocupată de perspectivele ei de a-și găsi un soț cu bani. Chiar În dimineața asta la telefon maică-sa o pusese să promită că n-o să sufle un cuvânt despre romane diseară, când o să iasă În oraș. Armanoush a simțit un val de neliniște urcându-i În stomac pe când se gândea la Întâlnirea la care avea să se ducă În curând. După un an În care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care nu era a lor și cărora, de aceea, le păsa prea puțin de istoria conflictului turco-armean. Totuși, destul de Înțeleaptă ca să știe că secretele se puteau răspândi mai repede chiar decât praful purtat de vânt, Armanoush păstra tăcerea. Când nu suflai o vorbă nimănui despre un lucru ieșit din comun, toată lumea presupunea tot ce putea fi mai normal, descoperise Armanoush la o vârstă fragedă. Fiindcă maică-sa era o odar, ce putea fi mai normal din partea ei decât să se mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
al literaturii est europene, asta a fost, mai mult sau mai puțin, ceea ce a făcut Armanoush Tchakhmakhchian În următoarele zece minute, Încălcând astfel promisiunea pe care i-o făcuse mamei ei chiar În dimineața aceea, și anume de a nu sufla un cuvânt despre cărți, cel puțin nu la prima Întâlnire. După ce au ajuns În Russian Hill, În fața apartamentului bunicii Shushan, au rămas uitându-se unul la altul, conștienți că seara se terminase și dornici să o Încheie mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hrănesc, a spus Caricaturistul Alcoolic, luându-i țigara cu marijuana din mână. S-a aplecat spre ea, cu pieptul lui păros lipit de trupul ei; a deschis gura, asemeni unui pui de pasăre orb, gata să fie hrănit. I-a suflat fuiorul de fum direct În gură; ea l-a tras nerăbdătoare În piept de parcă ar fi băut Însetată apă. Articolul Nouă: Dacă prăpastia dinăuntru te fascinează mai mult decât lumea dinafară, poți foarte bine să te prăbușești În ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
te Încadrezi În nici o definiție geografică. Cădem printre crăpături. Știi, singurul motiv pentru care nu avem câte concerte ne-ar plăcea e poziția geostrategică a Istanbulului. Mda, ar trebui să ne aliniem cu toții de-a lungul Podului Bosfor și să suflăm cât putem de tare ca să Împingem orașul ăsta spre Vest. Dacă asta nu merge, o să Încercăm În direcția opusă, ca să vedem dacă putem coti spre Est, a chicotit el. Nu e prea bine să te afli la mijloc. Politica internațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pune botul la toate tâmpeniile astea. Te asigur că e cea mai cinică femeie pe care am cunoscut-o. Și tocmai asta e problema. Maică-mea și cu mine semănăm atât de mult, și totuși suntem atât de diferite. A suflat o pală de fum În direcția biroului de mahon În care Caricaturistul Alcoolic Își ținea câteva din cele mai bune lucrări ale sale, cele pe care Îi era teamă că nevastă-sa avea să le distrugă după vreuna din certurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
clasificat-o pe Armanoush drept o „fată binecrescută“. Dacă o țigară reprezenta o blasfemie În cadrul stilului ei de viață destul de steril, și-a zis Asya, Armanoush nu va fi În stare să accepte niciodată celelalte obiceiuri proaste ale ei. A suflat fumul În direcția opusă, cât de departe de Armanoush a putut, numai că vântul l-a adus iar drept spre ele. Nici măcar nu-mi amintesc exact când am Început să-i spun maică-mii „mătușă“, la ce vârstă. Poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În afară de una: Martie. Martie e extrem de dezechilibrată În Istanbul, atât din punct de vedere psihologic, cât și fizic. Matrie poate hotărî că aparține primăverii calde și parfumate, ca a doua zi să se răzgândească și să se preschimbe În iarnă, suflând vânturi Înghețate și lapoviță În toate părțile. Astăzi, 19 martie, era o sâmbătă neobișnuit de Însorită, cu mult peste temperatura medie pentru această perioadă a anului. Asya și Armanoush și-au dat jos puloverele mergând pe drumul larg, bătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rădăcinile În cer, nu În pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În aer, Însă am obiecții În privința smochinului. Dacă ar alege un cireș, de pildă, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tot ce fusese nume de seamă În cinematograful francez la studiourile Victorine Înainte de război. Dintre toți frizerii, ăsta se pricepea cel mai bine să-mi pună cicatricea În valoare. CÎnd ieșeam din mîna lui, parcă făcusem trepanație. La sfîrșit, Îmi sufla pe gît ca să Împrăștie părul tăiat, iar respirația Îi trăsnea a Ricard. Dugheana acestui figaro se găsea pe strada Notre-Dame-des-Sept-Douleurs. De Crăciun, Îmi oferea o mandarină. CÎnd Îmi priveam cicatricea În oglinda de la baie, Îmi puneam Întrebări În legătură cu forcepsul. Obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un oraș care avea aeroport internațional și număra mai mult de o sută de săli de cinema, un oraș care era capitala unei țări. Alături de colegiul din Bruxelles, școala mea de la Avignon părea coliba unui cioban. Am fost puși să suflăm În niște baloane, am fost duși la măsurat Înălțimea, mi-au vîrÎt un fel de microscop În fiecare ureche, am fost felicitat pentru capacitatea mea toracică, mi s-a spus că ar fi bine să stau mai drept. Doctorul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
calculat. Își curăță gâtul și vorbi cu claritate deliberată. ă Câteodată nu reușim. Sunt câte unii care nu vor să fie găsiți. Poate așa stau lucrurile și cu prietenul dumitale. Prințul Bikov respiră greu, de parcă uitase pentru moment cum să sufle. ă Sau poate că este mort. Bărbatul acela, bărbatul care i-a omorât pe restul, poate să îl fi omorât și pe el. ă Nu avem cum să știm asta. Vocea lui Porfiri se înmuie, iar părea resemnat. Să sperăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o limuzină lungă, neagră. I-a spus că o plăcuse de când o văzuse și chiar mai mult după ce vorbiseră și că fata drăguță de la vizionare era asistenta lui. În afara programului avea un alt asistent personal, Ross, pe care i-l „suflase“ lui P. Diddy, după cum Îi plăcea să le spună tuturor. Așa Îl cunoscuse pe Roger Sayada, un tânăr cu o personalitate mai puternică decât viața Însăși și cu o viață mai bogată chiar decât personalitatea sa. — Ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
instinct străvechi, rămas din junglă. Desert Rose nu avea nevoie de ajutorul lui Charlie ca să producă un film. Simțea doar nevoia să știe că lui Îi păsa. La ora unu, aula se Închise. Charlie dispăruse În mod misterios, fără să sufle un cuvânt despre chei. Patrick plecă să doarmă la un prieten. Kitty, Desert Rose și Pedro rămaseră și traversară din nou parcarea spre rulotele Încuiate. Partea ciudată la vremea din Los Angeles e că poate să fie incredibil de cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rămas În New York. Se Întinse pe nisip, acoperindu-se cu pătura albastră, ațipi și visă o cursă nebunească de mașini pe acoperișul unor zgârie-nori futuriști. De data asta, visul nu se transformă Într-un coșmar. Când se trezi, vântul Îi suflase tot părul pe față și continua să țină ochii Închiși. Poate că dorm Încă, imediat se va transforma și visul ăsta În coșmar, Își zise ea. Apoi vântul Îi aruncă niște nisip pe față și Își dădu seama că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am putea confunda cu niște ochi de tigru mai mici, însă un tigru adult evident că n-ar încăpea niciodată într-o cușcă de mărimea asta. Cipriano Algor nu vorbi de pisici și de tigri când intră în casă, nu suflă o vorbă nici despre vizita la cimitir, iar în ce privește urciorul pe care-l va da femeii în doliu, înțelege că nu e un subiect potrivit într-un asemenea moment, fiicei lui nu-i spuse decât, E un câine afară, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
despre barcă pentru că nu vrea să uite că nu vrea să se urce în ea, Pace, tată, Nu văd steagul alb, Iată-l, spuse Marta și-l sărută. Cipriano Algor adună desenele, planul de bătălie era gata, mai trebuia să sufle în corn și să dea ordinul de atac, La luptă, la treabă, dar, în ultima clipă, observă că lipsea un cui din potcoava calului statului-major, or, soarta războiului va atârna poate de acest cal, de această potcoavă și de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]