KorAP: Find »[drukola/base=superb & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...150 151 152 ...249 >

6,212 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zâmbet mulțumit, uitându-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lângă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți spun ceva. Își mușcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. Sunt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lângă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți spun ceva. Își mușcă buza. Știu că noi doi vorbim Întotdeauna foarte deschis despre relația noastră. — Ăă... da, zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-ar putea să nu-ți placă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Înăbuș râsul. Am vrut să spun că revista asta e o idioțenie ! Nu poți să măsori frumusețea cu centimetrul. Uită-te și tu puțin la tine ! Arăt spre ea. Lissy are cei mai imenși ochi cenușii din lume, un ten superb, alb ca laptele și, În ciuda ultimei tunsori, un pic cam drastice, e o adevărată apariție. Vreau să spun, crezi În oglindă sau În nu știu ce articol absolut cretin dintr-o revistă de doi bani ? — În nu știu ce articol absolut cretin dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Și cum ți s-a părut, Emma ? Nu-mi vine să cred că mă Întreabă una ca asta. O clipă, nu sunt În stare să zic nimic. — Păi... Îmi dreg glasul. Mi s-a părut... destul de ... foarte... — E o carte superbă, spune Artemis pe un ton extrem de sincer. Dacă Înțelegi toată partea simbolică. Mai taci odată din gură, fițoasa naibii ! O, Doamne. Ce naiba să-i spun ? — Mi s-a părut că... chiar rezonează, spun Într-un final. Ce anume rezonează ? face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
am spus atunci, În avion. Îl iubesc. Îi scrutez chipul, În Încercarea de mă asigura că așa e. Nu Încape nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci când zâmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are cearcăne sub ochi și părul Îi stă În toate direcțiile. Și-are și blugii rupți ! Dar chiar și așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
al tatei, mă trezesc gândind. Dar, evident, mult, mult mai mișto, adaug iute. — Și cine crezi că o să fie acolo ? Ridic ochii spre ea. Știi, se pare că și Madonna e membră. Și Jude și Sadie ! Și actorul ăla nou superb din EastEnders. Partea proastă e că toată lumea zice că e posibil să fie cam gay... — Emma, mă Întrerupe Lissy. Știi că nu există nici o garanție că ne vom Întâlni cu celebrități. Știu ! zic, ușor ofensată. Pe bune acum. Ce crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plâng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte până la sfârșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mult să Înveți din greșeli. OK. Hai să analizez exact cât de tare s-a Îndepărtat ziua asta de planul pe care mi l-am făcut azi-dimineață. Scop : Să arăt ca o femeie sexi și sofisticată, Îmbrăcată Într-o rochie superbă, care o pune În valoare. Rezultat: Să arăt ca Heidi/un copil tembel, Într-o rochie cu mâneci bufante oribile. Scop : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack. Rezultat : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack, după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
geantă și, exact În clipa În care Începe să sune, Îl opresc. Când ies din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba mea poveste de dragoste s-a prefăcut În scrum. — Ești OK ? zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să cad Într-un scaun. Zgâlțâită bine. — Emma, spune Jemima, cu ochii la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
convinsă că e posibil să dau peste un tip drăguț chiar diseară, la spectacolul de dans al lui Lissy. Vreun avocat Înalt și zdrobitor de frumos. Da. Și el va veni să mă ia de la serviciu cu mașina lui absolut superbă sport. Iar eu am să cobor treptele țopăind veselă, dându-mi părul spre spate, fără ca măcar să mă uit la Jack, care va sta În ușa biroul lui, negru de supărare... Nu. Nu. Jack n-o să fie nicăieri. L-am lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzând din zbor frânturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la picioarele ei. — Lissy ! strig

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

o adâncitură și când nu stă acolo capul Zinei, cu ochii micșorați de efortul de a citi în contra-lumină. Recitesc obsedat de estetism (semn inconfundabil de îmbătrânire) a cinsprezecea-șaisprezecea oară pasaje din jurnalul de acum zece ani, despre o florăreasă superbă la kilometrul zero, neagră și creață ca o pădure în care se sperie copiii; spre dimineață mi-am dat brusc seama că în însemnările supraîncărcate de atunci nu prinsesem sfârșitul poveștii mele de planetoid orbitând în jurul soarelui. Cred că ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

Ce zici de ăla mic, bej? Sau de geanta roșie de voiaj? — M‑am gândit că poate să‑mi iau asta, zic, trăgând de sub pat geanta în formă de scoică, verde țipător. Am cumpărat‑o în weekend și e absolut superbă. — Uau! zice Suze, cu ochii mari. Bex! E super! De unde‑ai luat‑o? — Fenwicks, zic, zâmbind larg. Nu e senzațională? — E cea mai tare geantă de felul ăsta pe care‑am văzut‑o în viața mea! spune Suze, plimbându‑și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
bine! A apărut în reviste și tot tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă ea; își trimite designul la un mic atelier din Kent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și una cu lucrurile pe care le iubesc? — Poftiți! Slavă Domnului, vânzătoarea se întoarce cu sandalele mele lila într‑o cutie și, în clipa în care dau cu ochii de ele, inima începe să‑mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o mură micuță în vârf. Mă îndrăgostesc de ele pe loc. Sunt un pic cam scumpe, dar e lucru știut că nu trebuie niciodată să te zgârcești la pantofi, pentru că picioarele tale ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
una cu lucrurile pe care le iubesc? — Poftiți! Slavă Domnului, vânzătoarea se întoarce cu sandalele mele lila într‑o cutie și, în clipa în care dau cu ochii de ele, inima începe să‑mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o mură micuță în vârf. Mă îndrăgostesc de ele pe loc. Sunt un pic cam scumpe, dar e lucru știut că nu trebuie niciodată să te zgârcești la pantofi, pentru că picioarele tale ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și îmi dă un pahar cu șampanie. Rămân acolo o vreme, șorbind câte puțin, și mă uit la lume, simțind că încep să mă relaxez. Aud un foșnet. Ridic ochii, și îmi stă inima. Lucy e chiar în fața mea, în superba ei rochie de mireasă, lângă o domnișoară de onoare cât o batoză, îmbrăcată într‑o nuanță verzuie care nu o avantajează deloc. (Ceea ce cred că spune destule despre Lucy.) — Bună, Rebecca, spune Lucy încântată, și se vede limpede că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Nu te‑ai uitat la emisiunea trecută?“ — Păi, Jane, spun, înăbușindu‑mi un căscat. Problema ipotecilor e foarte complexă. În timp ce vorbesc, mintea îmi zboară din nou la New York. Imaginați‑vă doar. O să avem un apartament în Manhattan. Într‑o zonă superbă din Upper East Side sau poate într‑o zonă cu adevărat din Greenwich Village. Dumnezeule! O să fie pur și simplu perfect. Sinceră să fiu, nu m‑am imaginat locuind cu Luke de... mult timp. Cred că dacă am fi rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
nu? Așa că, în principiu, plec de la premisa că totul e un chilipir. Uite la toate gențile alea splendide de firmă. Probabil că sunt la jumătate de preț față de Anglia, dacă nu mai puțin! În cele din urmă aleg o poșetă superbă Kate Spade de piele cafenie și o duc la casă. Costă 500 de dolari, ceea ce pare destul de mult; dar, dacă te gândești, și „un milion de lire italiene“ sună mult, nu? Și fac doar 50 de pence. În clipa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Ai văzut asta? E doar 50 de dolari! O să‑mi iau trei. Mă uit în jur la camera strălucitoare și agitată, la fetele care se vântură peste tot, înșfăcând marfa, încercând fularele, cu brațele pline de chestiile astea noi și superbe. Și, brusc, îmi simt sufletul cuprins de căldura unei revelații copleșitoare. Aceasta este lumea mea. Locul căruia îi aparțin. În fine, mi‑am găsit adevărata patrie. Câteva ore mai târziu, ajung la Four Seasons în extaz. Sunt plină de sacoșe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Și la panglica aia uimitoare, cu mărgele. OK, am să intru doar puțin, să arunc iute o privire. Cinci minute, atât. Și pe urmă o să mă duc la Guggenheim. Deschid ușa și mă plimb încet prin magazin, minunându‑mă de superbele aranjamente din hârtie de împachetat ornate cu flori uscate, funde și rafie, de albumele pentru fotografii, de cutiile cu hârtie de scris extrem de rafinată... Și, o, Doamne, uite ce felicitări! Vedeți, asta e. Din acest motiv e New Yorkul atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cu pizza, nu‑i așa? Și în Anglia dai cu tunul și nu găsești așa invitații. Sunt atât de simpatice, cu feliuțe de pizza lucitoare margini, până jos. Pun zece cutii cu invitații cu grijă în coș, plus câteva felicitări superbe, apoi câteva coli de hârtie de ambalaj cu dungi din bomboane, cărora mi‑e imposibil să le rezist și mă îndrept spre casă. În timp ce vânzătoarea scanează fiecare articol, mă uit înapoi în magazin, să văd dacă nu cumva mi‑a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
școală. O iau pe Broadway și o cotesc pe un drum lateral, trecând pe lângă tarabe cu poșete contrafăcute, accesorii colorate pentru păr și un tip care cântă la chitară, dar cam aiurea. Curând mă trezesc mergând pe o străduță pietruită superbă, apoi pe alta. De fiecare parte, se află clădiri vechi de cărămidă roșie, cu scări pentru incendiu de sus până jos, cu copaci plantați pe trotuar, și atmosfera devine brusc mult mai cuminte decât cea de pe Broadway. Pe cuvântul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
abține să n‑o privesc pe furiș. Acum că sunt mai aproape de ea, îmi dau seama că e mai în vârstă decât am crezut inițial, are cam cincizeci și ceva de ani. Și, deși arată minunat, e ca și cum fotografia aia superbă ar fi fost uitată în soare și și‑ar fi pierdut culoarea, apoi ar fi fost retușată cu machiaj. Genele îi sunt grele de rimel, părul e dat cu lac, iar unghiile îi sunt ojate cu un strat atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
articol în Vogue‑ul American cum că alb‑negrul ar fi trendul momentului, așa că am combinat o fustă neagră tăciune cu o cămașă albă pe care mi‑am luat‑o de la reduceri zilele trecute și pantofi negri cu toc, absolut superbi. Am fost foarte încântată de dimineață când m‑am văzut în oglindă. Însă acum că Elinor mă scrutează atent, îmi dau brusc seama că am o unghie ușor ciobită, pantoful are o mică pată într‑o parte - și, o, Dumnezeule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]