4,202 matches
-
să trec înapoi în școală, ca director adjunct. Directorul adjunct se ocupa, la vremea aia, de instruirea practică..., de profesorii de specialitate, de maiștrii instructori și de relațiile pe linie de instruire pratică a elevilor. Ei, chestiunea asta mi-o surâs ș-am venit în școală, ca director adjunct. S. P.: - Când se întâmpla asta ? C. G.: - ...’ 75. După care, după trei ani, a apărut liber postul de director și m-o promovat ca director, de această dată, rămânând ca altcineva
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Externe cubanez o invitație pentru a participa, cu soția, la defilarea organizată în "Plaza de la Revolucion" Piața Revoluției, cu prilejul zilei de 1 Mai! La vârsta mea adunasem suficiente defilări de 1 Mai, încât una în plus nu-mi mai surâdea, mai ales că acum era vorba de ceva "benevol" și nu obligatoriu. Mi-am consultat "compañera" de viață și am ajuns "în unanimitate" în final la concluzia că după 20 de ani de pauze, o călătorie "prin tunelul timpului" ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
primul președinte al Băncii Naționale a Cubei de după revoluție, funcție din care a inițiat și imprimarea primelor bancnote și monede cubaneze, realizate în Cehoslovacia! Sâmbăta ne întâlneam cu un Che polifațetic în "Feria de artesania" din Havana veche, unde ne surâdea de pe tricouri, șepci, genți, stegulețe, portcheie..., și din zeci de ipostaze colorate la "secția artă plastică"! La buchiniștii adunați în piațeta de lângă hotelul "Ambos Mundos", Che era la concurența cu Fidel pe coperte și după discuții și recomandări " de specialitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite în ton pastelat, holul răcoros, cu canapele confortabile de piele, barul vechi și sunetele pianului lui "Don Manuel". Devenisem "de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul asijderea și de pe perete Papa ne surâdea cu un zâmbet cald și prietenos. Din când în când năvăleau grupuri pestrițe de turiști, cu camere de luat vederi sau aparate de fotografiat concentrate pe "patronul casei", dorind să surprindă sau să fie surprinși într-un loc pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din octombrie 1962, ce a pus pe picior de război cele două "lagăre". Pentru "forțele armate române" de la Botoșani se punea ca atare problema prelungirii convocării "sine die", pentru a putea interveni în caz de amenințare" imperialistă", ceea ce nu-mi surâdea deloc. Noroc de înțelegerea Kennedy Hrusciov, ce a permis "lăsarea la vatră"! Aveam să aflu mai târziu că de fapt "criza rachetelor" avea ca obiectiv nu doar apărarea Cubei împotriva "marelui licurici", ci și interesul lui Hrusciov de a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ar fi rămas din nou fără șef, în locul "rechemaților" nefiind trimiși înlocuitori! În fața "vidului de putere" la Havana, Ambasadorul Stelian Oancea, directorul Direcției America Latină din MAE m-a sunat solicitându-mă să salvez situația "relațiilor bilaterale"! Mi-a venit să surâd! Fusesem șef de misiune în Chile, Brazilia și Uruguay, și cunoșteam că în ultimii ani America Latină, o regiune de 500 de milioane de oameni apropiați nouă prin origine, limbă, istorie... nu mai conta practic în politica noastră externă, ultima vizită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a născut poet" 3 plachete de versuri și finalizam un volum de însemnări diplomatice. ("Papionul bine temperat. Însemnări diplomatice în roșu, galben și mai ales albastru", Junimea, 2008). Așa că propunerea de a retrăi "anii luminoși" la 10000 kilometri nu-mi surâdea. După un dialog purtat pe tonul obișnuit de "Vasile" și "Stelică", în care mai era citat și "Gogu", amicul comun de la Havana, care amenințase conducerea ministerului că-și face "sepuku" dacă nu vine cineva să-l schimbe până la sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
înainte și două ordonanțe la spate, mergea până în capul bulevardului. Când el revenea, eu mă duceam. La întâlnire, întorceam capul și puneam cu ostentație manșonul la ochi. După câteva zile a înțeles intenția de a-i arăta aversiunea mea și surâdea, ceea ce mă îndârjea și mai mult. 1917 Astfel se sfârși acest trist 1916 și începu 1917, care nu ne aduse mai multă mângâiere, dar care mi se părea atunci că deschidea o eră nouă și că va curma existența de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ordinul poliției de a nu ne mai mișca din casă. Dl Tzigara mă asigură - fără a voi să-mi spună de la cine o știe - că bărbatul meu nu va mai fi închis. Ideea de a fi definitiv prizonieri acasă îmi surâdea mult și potoli puțin grija mamei. Mie îmi era frică să nu se interzică și primirea vizitelor și corespondenței, idee care mă muncea mai ales în privința Mariuței, deja așa de încercată, care ar fi rămas prea izolată, fără contact cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca prin minune, fusese incendiată de unguri în ziua de 15 august 1918, aniversarea declarației noastre de război Austo-Ungariei. Se vedeau învinși și voiau să se răzbune. Ionel, la Iași, tot în Le Temps, citi această meschină răutate, și zise surâzând: „Ei mi-au ars casa, eu le-am ars fruntaria, tot eu sunt în câștig“.](Ediția I, 1937, pp. 296-297.) Știrile acelea erau cel puțin autentice, pe când cele împrăștiate în București se dezmințeau a doua zi; aflarăm astfel trei-patru liste
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
urcă în landoul deschis, în stânga regelui, un tunet de ovațiuni cutremură aerul; mamele își ridicau copiii în sus, bărbații agitau pălăriile, femeile - batistele. Regina, palidă și apoi roșie de emoție, se săltă în picioare, lacrimile îi curgeau șir pe obraz, surâdea și saluta cu mâinile, cu capul. Cortegiul porni, regele o trase binișor pe perna trăsurii, dar la răspântii, când mulțimea în delir oprea caii, ea se ridica din nou și lumea se aprindea și mai mult. „Regina, regina noastră.“ Poporul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
surorile din camera de alături. Când revin, întorsese pe Ionel cu pieptul în jos și se degajase. În acel moment sosește dr. Mețianu cu canule mari. I se pune una și respirația reveni bine, fața se luminează, ochii se animă, surâde și se uită malițios la noi și dr. Angelescu: „Doc tore, vrea să te tachineze“, îi spun; într-adevăr, tot neputând vorbi, face semn că vrea să scrie, și pe bloc, cu creionul scrie citeț, privind la dr. Angelescu: „Nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
privind la dr. Angelescu: „Nu te impacienta“, căci doctorul cam strigase la cei tineri în timpul operației, găsindu-i prea înceți în îngrijirile lor. Apoi, zărind pe Mariuța la ușă, îmi scrie: „Cheamă pe Mariuța“. Și, în fine, doctorului Mețianu, tot surâzând: „Ce menu îmi dai diseară?“ Pe Eliza, care sosise, o mângâie cu mâna și îi surâse, și mie asemenea. Eram deja plini de speranță după o așa mare spaimă. Eliza se duse. Dar n-a ținut mult. Respirația nu mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
găsindu-i prea înceți în îngrijirile lor. Apoi, zărind pe Mariuța la ușă, îmi scrie: „Cheamă pe Mariuța“. Și, în fine, doctorului Mețianu, tot surâzând: „Ce menu îmi dai diseară?“ Pe Eliza, care sosise, o mângâie cu mâna și îi surâse, și mie asemenea. Eram deja plini de speranță după o așa mare spaimă. Eliza se duse. Dar n-a ținut mult. Respirația nu mai era așa de liniștită, căldura reîncepe, pulsațiile se înmulțesc, privirea redevine vagă, deși ne urmărea cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să-mi dau seama, ajunsesem în preajma zilei de deschidere a festivalului. Am sunat-o pe organizatoarea manifestării, pe doamna Elena Dumitrescu. Mi-a răspuns o voce puțin pițigăiată și cu accent inconfundabil, bănățean, elucidându-mi astfel toate nelămuririle. Norocul îmi surâsese. Toate lucrările mi-au fost acceptate. Am fost informat că vernisajul urma să aibă loc pe data de 21 iunie, la Muzeul Banatului în Sala cu marmură. Vestea proastă a fost că nu existau posibilități de decontare a transportului, și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de către Hareta și adresată Corneliei Emilian. "În intervalul de 21 zile n-a vorbit nimic, de trei (zile) acum articulează un cuvânt, azi pentru prima oară a putut mânca carne, deși foarte puțină dar totuși e ceva, are figura veselă, surâde și recunoaște. Medicament, în interior, e cu neputință a i se introduce, i să fac fricțiuni cu mercur și prin ele a venit ameliorarea stării sale; de eri am contenit a i le face pentru câteva zile din cauza slăbiciunii și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lucru sigur. — Măi să fie, a făcut Țepeneag, păi atunci înseamnă că aici chiar a fost revoluție, numai în revoluții se văd salturi din astea, de țâșnește câte unul de unde nu te-aștepți. Oricum, dacă e Gelu, a continuat Țepe, surâzând fin, ați pornit bine această treabă, adică revoluția, să fie într un ceas bun! Și pentru că tocmai se adusese șampania, am ciocnit un pahar. Acesta a fost momentul reîntâlnirii mele cu D. Țepeneag, după lunga lui absență din țară, ale
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
corectă la egalarea medicinistelor, moment contestat vehement de patronul dinamovist Marian Ștefan, care a adus injurii grave arbitrilor Stângă și Ionescu, dar și celor din secretariatul competiției, amenințând chiar cu retragerea echipei. Se ajunge la 24-24, dar valoarea și norocul surâd bucureștencelor, care se impun în final cu 3 1(-23, 19, 22, 24). Duminică, de la ora 11, va avea loc finala turneului, între cele două echipe neînvinse 202 după primele două zile, Știința Municipal Bacău și Dinamo Romprest București, după
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
drumul ce-am făcut pănă la înălțimea vrâstei în care am ajuns. Îmi pare astfel că-mi reîncep traiul din nou, că mă revăd în diferitele lui stadii, așa cum am fost, rând pe rând, copil tânăr, naiv, căruia toate îi surâdeau; apoi om matur încărcat cu ceva experiență, dar ușurat de multe iluziuni și în fine încărunțit, împresurat de griji, dus când lin, când furtunos pe oceanul lumei, dar dus implacabil spre tainicul țărm. Reînviind în mintea mea fazele prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și mărturisesc în cuget curat că toată înscenarea duelului îmi păru o comedie demnă de râs. Încărcarea și alegerea pistoalelor, numărarea pașilor, luarea pozițiunelor noastre față în față, aerul serios și preocupat al marturilor, în loc să mă miște, mă făceau să surâd, nu doar că voiam să mă arăt voinic, ci pentru că eram încredințat că toate aceste sunt numai niște forme goale din care nu are să iasă nimic. Când veni momentul comandei: una, două, trei... eu luai la ochi un trunchi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
când nu era "Junime", ne adunam la berăria lui Franțoz, unde ne mărturiseam unul altuia aleanurile sufletului și ne amestecam lacrimele cu spuma berei. Eram grozav de nenorociți, așa de grozav, încât astăzi, când mi-aduc aminte, îmi vine să surâd și să zic: dă-mi, Doamne, încă o dată acele nenorociri pe cap! Într-o zi de primăvară, un bun și iubit amic al meu, în desperarea dragostei sale, mă îndemnă să merg cu el la preumblare. Vreu să mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
L-ai cetit pe acesta? îl întrebai eu... Cum de nu, îmi răspunse el, și imediat începu să citeze unele dintre novelele mele și să le laude într-un mod destul de măgulitor pentru amoriul meu propriu. Am tăcut și am surâs. Ajuns la Brașov, preotul, pregătindu-se să se scoboare din tren, îmi întinsă mâna și îmi zise: Să mă norocesc cu numele d-voastră! Nicolai Gane, îi răspunsei eu. Atunci el rămase un moment surprins, se înroși și declară că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca fiecare lovitură de pușcă să pară un fel de lovitură de meșter. Dealtfel, pot zice, că țineam foarte bine minte, cum și în ce împrejurări am dat fiecare foc, cum și unde a căzut fiecare pasere. Millu asculta și surâdea pe sub mustețe; știea el cât la sută să reducă din vitejiile mele. Acum văd și eu, îmi zise el cu oarecare ironie, că ești vânător desăvârșit; știi bine împușca și... istorisi. He, în materie de istorisiri putea el să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ișlic, berechet tacâm! Eu nu băgam de seamă că cuvintele lui, dragă Doamne turcești, erau aruncate cu țăpoiul, fără nici un înțeles. Ce dracul, se sparge turcul ista așa de ne asurzește, zisei eu lui Iacob Negruzzi. Atunci turcul se întoarse surâzând către mine și îmi zise: D-apoi bine, cucoane, eu nu-s turc cum nu ești nici dumneata; sunt get beget român de la București; dar, dac-oi zice că-s român, mor de foame aicea. Ei, brava mă! Ține un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
minunelor naturei. Astfel, întovărășit de Iacob Negruzzi, am plecat într-o dimineață cu trenul Paris-Lyon-Méditerranée spre Șvițera, iar Leon Negruzzi s-a despărțit de noi trebuind să se ducă la Ems, ca să facă o cură. Șvițera, iată o țară care surâdea închipuirei mele. N-o văzusem niciodată, prin urmare se înțelege că tot era să fie nou pentru mine. În adevăr, de cum am ajuns la Geneva, s-a schimbat panorama, parcă pusesem piciorul pe un pământ mai prielnic, mai apropiat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]