4,066 matches
-
fazele pe țară, iar la examenele de admitere în învățământul superior, cei care mergeau la politehnica, la fizică ori la chimi, obțineau note maxime cu felictari, fapt care îl bucură mult pe exigentul profesor și abia atunci se vedea un surâs de mulțumire pe fata să. Avea o aversiune față de minciună sau de fraudă și împreună cu profesorii noștri de atunci: T.Galan, P. Socaciu, constituiau o barieră prin care nu treceau leneșii, chiulagii și alții care nu învățau. Mulți dintre elevii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
un drum de munte magnific, cel mai frumos oferit de civilizație În comparație cu adevăratele minuni ale naturii (adică neatinse de mîna omului), Într-un camion care ducea toată povara pe care o strînseseră niște linge-blide ca noi. LA SONRISA DE LA GIOCONDA Surîsul Giocondei Începuse o nouă fază a aventurii noastre. Ne obișnuiserăm să nu prea băgăm În seamă felul În care arătam, cu hainele noastre ciudate și cu figura prozaică a Poderosei a II-a, al cărei șuier astmatic stîrnea mila gazdelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
buchet, misterele cele mai mângâietoare. Clopotul ne vestește Buna-Vestire a Mariei și ne amintește de trei ori pe zi mântuitoarea întrupare a cuvântului. Sunetul lui înveselește zorile, luminează amiaza și dă melancolie serii. Ne dă într-un chip deosebit un surâs de dimineață al Mariei, un semn al caldei sale dragoste de mamă în miezul zilei, o asigurare a ocrotirii sale puternice în noaptea care înaintează. Sună, clopotule, vino și trezește în noi evlavia fiiască, vino și înflăcăreaz-o, vino și ne-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în sfârșit voința Fiului de a se face trup și a locui între noi. Spunându-ne cu evlavie Angelus, dimineața, ne vom sfinți întreaga zi sub protecția Mariei, la amiază, ne vom reînviora puterile de muncă, iar seara vom primi surâsul dulce al Mariei, și cu chipul Ei în minte ne vom odihni în pace sub ocrotirea ei. Fr. Gheorghe Dumitraș din Almanahul revistei „Viața”, 1946, pag. 39-42 19. PR. IOSIF GABOR date biografice S-a născut în Tămășeni (NT) și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acel „cel mai bun“! Pi Er Scrisă luni, 10 noiembrie, la miezul nopții. P.S. Îmi vei răspunde oral la această scrisoare. 12 noiembrie 1952 I-am dat scrisoarea lui Mihai... și am adăugat: — Ai în ultimul timp, văzându-mă, un surâs vinovat. Nu-ți șade bine. Tu nu-mi datorezi absolut nimic! Ceață cu miros de frunze moarte... 14 noiembrie 1952 Sunt devorat de pasiune... și nu am cum s-o potolesc decât scriind, fie ce-o fi! 17 noiembrie 1952
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iubesc. Nu o mai stimez... Pierre lui Mihai 3 decembrie 1952 A fost ca o ploaie de vară în mijlocul unei zile frumoase... și noi stăteam toți trei în ploaie: el cu privirea încremenită și tâmpă a unui idol, tu cu surâsul fals al unui preot sacrificând cu bună știință unor zei mincinoși, iar eu cuprins de stupoarea de a fi acceptat de bunăvoie să fiu sacrificat, fie și în parte, acelui ceva atât de puțin meritoriu... În seara aceasta, în clipa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am ciocnit o cupă de șampanie, iar apoi - eu și cu Florino - am plecat la Sterică... ședea destul de aproape de mine, dincolo de Piața Națiunii, lângă frumoasa bisericuță Sfântul Spiridon cel Vechi. Când am sunat la ușă, ne-a deschis Mihai. Avea surâsul său jenat pe buze... — știi, mi-a spus, pe nepusă masă a venit Alby de la Cluj să petreacă vreo două zile la București. și a tras la mine. Mi-a fost nu știu cum să-l refuz. Acum e aici... Acesta a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ieșiri din impas pentru a face față durerii unui prinț repudiat: mânăstirea sau eșafodul. Nouă ne-a revenit o a treia, cea mai grea poate: Coroana. și trebuie să suportăm, în mijlocul singurătății noastre atât de dureroase, amabilitatea echivocă a curtenilor, surâsurile iro nice ale ambasadorilor străini și aerele nerușinate ale curtezanelor și favoritelor! Iar la toate acestea se adaugă reproșurile și neînțelegerea Voastră, Domnule, care ne sunteți cel mai drag pe lume, unicul nostru refugiu și speranța noastră. O, Seniore, nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sclav. Imaginea lacului liniștit, plin de stelele reclamelor de lux, în timpul pauzei de masă de la ora trei dimineața. Lume multă, bogată, fericită (cel puțin așa pare la o primă vedere), femei superbe care beau șampanie franțuzească le pot vedea fugar surâsul senzual și spatele decoltat prin ferestruica prin care mi se livrează farfuriile murdare. La sfârșit, duminică dimineață spre prânz, patronul, un italian care a făcut avere în Caraibe, servește întregii echipe șampanie. Suntem toți atât de obosiți, încât nici măcar nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obicei, personalul CFR din "Halta Ianca-Sat" ne înghesuie pe toți în două compartimente, în timp ce restul trenului este pe jumătate gol. Călătoresc împreună cu un cuplu de pastori neozeelandezi veniți în "misiune" la frații din fosta raia a Brăilei. Regăsesc cu deliciu surâsul fals și vidat de orice semnificații al occidentalului, pe care îl credeam aproape uitat. Întreb în engleza mea aproximativă cum se vor întoarce acasă, la Antipozi. Îmi răspund calm: "back to Europe" (se refereau la aeroportul din Frankfurt!), de acolo
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se pare, foarte mult. Așa că m-au înecat în zeci de feluri de prăjiturici cu miere, nucă, scorțisoară. Sentimente ciudate încerc, așa, așezat la masă în mijlocul lor. Nu înțelegeam o iotă din araba mitraliată printre dinți, dar le puteam vedea surâsul de oameni mulțumiți, care și-au făcut datoria către semenul lor sărac, pofticios, singur. Până aici, deplină asemănare cu tipul de "milostenie" ortodox, cel de care aparținem. Nimic de a face cu l'aumône planificată, rece și matematică, dar teribil
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întors în trecut, în căutarea umbrelor sale și a unei stări de spirit care de fapt nu mai există, ea murind odată cu susținerea tezei de doctorat. Cel mai greu de îndurat în această primă etapă a reîntoarcerii la Geneva este surâsul contrariat al celor din jur, vechi amici elvețieni, cărora nu le pot explica deloc de ce m-am întors din Canada, țară tuturor posibilităților pentru ei. Lipsa de statut iată lucrul cel mai greu de îndurat pentru cei ca mine, cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea se pot dansa fără partener. Vitale, le lipsește senzualitatea sănătoasă. Comice, le lipsește surâsul. Concentrarea spre tine însuți cere crispare. Prietenești, sunt străine de mângâiere și tandrețe. Le lipsește cultura tangoului și a valsului și au acea limită dubioasă a celor care au ajuns la adorația lui Robbe-Grillet și Pinter fără să fi trecut
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
îndepărtă puțin de mine și îmi zise clar că doctorița mă sfătuiește să-mi fac și analize de zahăr. De ce nu-mi spusese până acum? „Fiindcă ați cântat foarte frumos...” - și pentru prima oară din tristețea ei se contură un surâs. Șoferul - cu blândețea necesară pentru a-l face pe un bețiv să coboare dintr-un taxi - mă liniști în sensul că și el are zahăr și n-a murit din asta, „da’ trebuie să mănânci bine de dimineață”. „La revedere
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bine și la rău, în lupta politică sau mai încoace la cârma treburilor țării, ea se dovedește aceeași ființă energică, neobosită, muncind din zori până în seară alături de Marele său Bărbat. Privesc portretele pictorilor care o înfățișează cam hieratic, cu acel surâs dulce cu care te întâmpină, cu veselia ochilor și cu franchețea cu care-ți vorbește și-mi spun că numai așa putea fi descrisă din penel, deși dincolo de acest chip există o femeie energică, intransigentă când lucrurile nu merg cum
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
penel, deși dincolo de acest chip există o femeie energică, intransigentă când lucrurile nu merg cum trebuie, mereu la postul său, emanând de o energie de neînfrânt. La Academie, în ședințele consiliilor științifice, la Marea Adunare Națională, Domnia Sa ne învăluie cu surâsul ei ce amintește deschiderea crinului la prima rază de soare.“ („Portret“, Săptămîna culturală a Capitalei, 5 ianuarie 1987) „Un om politic care militează consecvent pentru triumful unor asemenea idealuri merită stima și prețuirea umanității! Un asemenea om stă în fruntea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cearșaf curat, o ploscă. Dar când e ora de vizită a Profesorului, zburătăcesc toate ca niște găini albe în jurul suitei de medici și studenți. Unul dintre stagiari, cu care am fumat pe balcon mai devreme, îmi face cu ochiul. Are surâsul unui copil cu o ușoară debilitate mintală. 8 octombrie Pe tata l-au mutat într-un salon cu alți cinci bolnavi și bat zilnic drumul la Fundeni să-i duc supă, compot, pijama de schimb, cărți și reviste. Colegii lui
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a cărei voce, a cărei privire trăiesc în amintirea noastră dincolo de timp și stăpânesc gândurile noastre fără putință de împotrivire" (Cap. Exodul). Dacă unii compară Iașul cu Florența, "lucrul nu trebuie să surprindă și cu atât mai puțin să provoace surâsul" (Imagini de altădată. Aspecte de totdeauna). Un Eugen Herovanu al retrospecției vorbește în ultima treime a cărții de "vocația barei" și "vocația presei". S-a implicat hotărât în avocatură și, pe apucate, în gazetărie. Elocvente sunt Însemnările unui ziarist din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sub cele mai diverse și încântătoare aspecte. Astfel dacă s-au găsit unii (printre care mă număr și eu), care n-au ezitat să compare Iașul cu Florența, lucrul nu trebuie să surprindă și cu atât mai puțin să provoace surâsul. Căci în adevăr, privit de pe una din colinele ce-l împrejmuiesc, de la Repedea bunăoară sau de pe platoul Copoului, Iașul amintește într-un mod surprinzător imaginea Florenței văzută de la San Miniato. Aceasta nu numai din cauza condițiilor așezărei sale, a aspectului său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
încă de la începuturile formațiunei sale, deci mult înainte de a fi atins al-său-propriu, care i-ar fi permis să înfrunte secolii cu demnitate, dar fără care n-o poate face nici măcar cu decență. Iașul e un adolescent care și-a pierdut surâsul și cu el farmecul vârstei. E o floare lipsită de sevă care se ofilește înainte de a se fi realizat pe sine însăși. Asemănarea e astfel numai la suprafață, la ceea ce ochiul poate privi de la înălțime și din depărtare. Și încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
proclam convingerea aceasta a mea, pe care nici n-o puteam, închide în mine. O, știam bine că ieșirea aceasta nu însemna nimic; că în starea de spirit, în mediul în care mă aflam, gestul meu nu putea provoca decât surâsul. Eram tânăr, obscur, lipsit de îndrăzneală, de acea formă de îndrăzneală care e, prea adesea, principalul element al succesului. Ieșirea mea n-avea nici un scop disimulat, nu acoperea nici o ambiție personală, era un act de credință dar era și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care a ținut să-mi adreseze câteva cuvinte amabile despre această schimbare, pe care desigur că nu și-o putea explica în bine, căci mi-a vorbit cu o bunăvoință oarecum suspectă, cu un ton, cu o privire, cu un surâs în colțul gurii, în care mi s-a părut că surprind o notă de ironie destul de accentuată. Sunt convins că acest cunoscut al meu, om delicat și discret de altfel, dacă e să-l judec după atitudinea pe care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu gura slută și divină. Destinul oricărui pustiu e să se salveze printr-o piramidă sau să fie bîntuit de frică, pare sa sugereze el ; pentru că unicul În stare să biruie deșertul este surîsul ; adică soluția zeilor ; În timp ce Oedip se pregătește tocmai să spună mîndru : Omul. Buzele de calcar surîd ele Însele iluziei acestui animal abstract, indiferent și inexplicabil ; mască mortuară a timpului dispărut și totodată fantoma lui tatuată de nisipuri. N-ar trebui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și inexplicabil ; mască mortuară a timpului dispărut și totodată fantoma lui tatuată de nisipuri. N-ar trebui totuși să mă mir. Din deșert nu putea ieși un sfinx care să pună Întrebări, ci numai unul cu fălcile Încleștate Într-un surîs metafizic. Probabil de aceea nici nu poate fi imitat. Sfincșii copiați În Europa sînt niște lei decorativi, fără mister, placizi și sterpi, degenerați parcă prin grădini zoologice. Cel desenat pe vasele antice grecești pentru ars mirodenii pare și el un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Însăși, care moare numai prin răspuns. Socot că totul e bine, va murmura Oedip amintindu-și toate acestea. În schimb, pentru sfinxul nepăsător de la piramide nu există „bine” și „rău”. Nu există nici adevăr și minciună. Există numai nisipul și surîsul care Îl ignoră. Timpul care zboară iremediabil și ideea pe care o va nota Eugenio d'Ors În legătură cu tablourile lui Rafael: Atenție. Ne aflăm pe o culme omenească. La aceste Înălțimi nu mai e Îngăduit să judeci ! Or, dacă Încetezi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]