KorAP: Find »[drukola/base=tăcut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...150 151 152 ...276 >

6,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice, cu burțile pline și tăcute, erau în cea mai bună dispoziție a lor; leneș, ca niște prietene de o blândețe desăvârșită, îl priveau și căscau. Își zise că n-ar fi niciodată în stare să se descurce fără ele. Toată distracția ar dispărea din viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
o persoană și de orice ar fi putut o persoană să simtă luată separat. Tremurau sub impulsul acestei forțe gigantești. Sampath își dădu seama că el însuși putea vorbi unei mulțimi doar dacă era fericit; tristețea sau frica îl făceau tăcut. Și, oricum, nu-i trecea prin minte ce să spună... Nu putea să gândească, și cum să poată răspunde când nu înțelegea ce-i spuneau? Nu reușea să înțeleagă, nu reușea... Nu... La un moment dat i se păru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba era vina celor care se certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
și pașnică, în loc să vă-ngrijorați... Am dreptate? Zâmbi și petrecu pe după gâtul funcționarului uluit o ghirlandă de gălbenele pe care o adusese cu el, chiar dacă florile erau destul de veștede fiindcă stătuseră atât de mult la gară. Nou-venitul era un bărbat tăcut și, deși ferm în ceea ce privea idealurile sale, foarte timid, abia intrat în serviciu guvernului, foarte slab și cu o înfățișare lipsită de vlagă. Orașul Shahkot îi fusese oferit ca un prim post tocmai pentru că nu era o responsabilitate prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
cuvinte? Era domnul Gupta, cel din zilele oficiului poștal! Simțindu-se singur după ce fusese, mai mult sau mai puțin, abandonat de domnișoara Jyotsna și nefericit la oficiul poștal, neavând pe nimeni cu care să vorbească, în afara unui bărbat ursuz și tăcut, angajat în locul lui Sampath, solicitase și obținuse postul de sercretar al Colectorului Districtual. În sfârșit, simțea el, era în miezul lucrurilor; mai mult chiar decât fusese vreodată în viața sa. Creștea inima-n el. Ar fi fost chiar mai bucuros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

să mă distrez la cinci mii de kilometri de casă. Câinele a lătrat. Îmi simt fața mică și inexpresivă între urechile grase și roșii. Un timp am rămas întins pe spate, cu privirea fixată pe telefon. Câteva secunde a rămas tăcut, apoi a început să sune. Și, în modul cel mai firesc, am crezut că e ea și mi-am întins grăbit mâinile spre fata mea. — Da? — John Self? Sunt Caduta Massi. — În sfârșit, am exclamat eu. Caduta, sunt onorat. — John

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
sobrietatea arhitecturii financiare, la crahul din ’29, la sinuciderile din Salle și Wall Street... Și m-am trezit întrebându-mă dacă Alec a văzut floarea uscată din borcanul de lângă patul Selinei sau a auzit-o pișându-se și fredonând în baia tăcută, cu chiloții negri, înguști, înfășurându-i coapsele ca o sârmă. După câte se pare e o problemă cu iubitele și cu cele mai bune prietene ale lor. Dacă stau să mă gândesc, întotdeauna îmi pică cu tronc cele mai bune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
găsesc fardurile, spuse ea. — Ia un pernod, iubito, spuse Alec. John - Eileen. — Chiar acum m-am spălat pe dinți, spuse ea. Se întoarse și o porni iar spre baie, mișcându-se mult mai natural de data asta. Am rămas amândoi tăcuți, privindu-i umerii unduitori și dosul închiloțat. — Unde or fi făcând plajă gagicuțele astea? am întrebat eu. Pe vreo insulă? — E o parșivă până-n măduva oaselor, spuse el cu ochii îndreptați spre ușa închisă. N-o să crezi, dar are fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ei înainte ca unii de teapa noastră să-și fi făcut apariția aici. Dar noi am venit aici ca să rămânem. Ia încercați să ne dați afară... Acum vin meniurile, dispuse ca niște bilete de examen, iar noi ezităm și rămânem tăcuți câteva secunde, murmurând încruntați deasupra ciudatelor tipărituri. Ora patru. Linex și Self se leagănă în lumina orbitoare în fața pisoarului subteran. Am auzit zăngănitul fermoarului de un metru al lui Terry, apoi zornăitul jetului care se înfigea în peretele faianțat. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pus-o pe un număr chiar când mă îndreptam spre ușă! — Ăștia plătesc doar treizeci la unu - ce e cu celelalte cincizeci? Un bacșiș! Ai spus că lucrezi acolo, nu-i așa? — Exact! — Ce faci acolo? — Sunt crupier. Am rămas tăcut și încruntat. Selina mai fusese crupier înainte vreme. E adevărat. Cei de la Cymbeline angajau ștorfulițe să supravegheze activitatea de la mese. Și asta era adevărat Le înțolesc cu minijupe și bluze transparente. Ai impresia că tipele au venit să-ți ceară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
n-a reușit să surprindă ceva... Locul mi se părea în regulă, singura problemă era că nu găseai nici o femeie acolo. Se adunaseră toate în barurile frecventate de bărbați sau în discotecile lesbienelor. Așa că m-am alăturat celor șase singuratici tăcuți și am început să mă înfrupt dintr-un Sidecar. Opt și douăzeci: nici o grabă. în sănătatea ta, Martina, mi-am spus eu în gând, și am netezit o hârtie de douăzeci pe tejgheaua umedă. O mai ții minte pe Martina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
spirală. Am urcat de la pământ la stele. Lorne își făcu apariția pe covorul mare, în al noulea cer, îmbrăcat într-un halat alb, întinzându-mi din mâneca largă o mână care tăia aerul condiționat. Se răsuci, cuprins de o grabă tăcută și îmi arătă spre fereastra înclinată - acesta era balconul lui, loja lui particulară, deasupra Manhattan-ului asudat. Îmi turnă ceva de băut Am fost surprins să descopăr gustul whisky-ului și nu al nectarului în paharul aburit Apoi Lorne mă privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
supun torturilor, Butch și Caduta sunt obligate să asiste la scenă. Poate că și ele sunt goale. Nu sunt sigur, John, te-ai putea gândi și tu la, la chestia asta. Și aceste două femei, când mă văd cum sufăr, tăcut, dezbrăcat, acest tip care le-a oferit totul și care e cel mai mare fatangiu pe care l-au cunoscut vreodată în nenorocita lor viață -aceste femei, aceste femei simple, goale, ele uită de rivalitatea lor și plâng îmbrățișate. Generic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
am explicat eu. — Tu? Frate geamăn? a exclamat el, după care a pornit spre celălalt capăt al barului. Amice, tu nu exiști decât într-un exemplar. Unul ca tine e, oricum, de-ajuns. Am simțit-o pe Martina foindu-se. Tăcuta noastră întâlnire ajunsese la capăt. S-a ridicat în picioare, apoi s-a aplecat pentru a-și culege o scamă de pe rochie. S-a uitat la mine cu ochii ei alungiți. Și nimic nu s-a întâmplat. De ce ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
a închis haina cu o mișcare a capului. M-am vârât iar în coada la care stăteam și am surâs secretelor mele. Mă mai urmărește încă figura Martinei? Da, e aici, dar mai palidă acum... Acum Selina îmi aduce cafeaua, tăcută, ca o infirmieră, punând cafetiera pe măsuța de lângă pat, dar suficient de departe de mine. * — Alo? am spus eu. Aveam impresia că legătura telefonică e proastă. Dar probabil că de vină era capul meu. În care pârâiau toate circuitele. Acufena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mi se părea mie și astfel, în zori, mi-a dat răspunsul întreg, lungul secret, cu un pachet de șervețele de hârtie tremurându-i pe sânii-i de gravidă. Era de necrezut, dar eu l-am crezut. Selina a rămas tăcută, așteptând. Nu știa cât era de necrezut. — Ai fost bun și înțelegător, a spus ea. O să plec dimineața asta. N-are nici o importanță. Poți să mă fuți dacă vrei. Voiam. Am încercat, ajută-mă, Doamne. Dar în cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo treizeci de ani, slăbănog, cu păr lung și rar, cu tricou și pantaloni uzați. Pe fața copilului își pusese amprenta o suferință tăcută, așa cum îți este dat să vezi la anemici, la subdezvoltați, la miopi: își arăta dinții de lapte, expresia pierdută, răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea mai potrivită rugăminte. Tatăl a făcut grăbit corecțiile necesare - nu fără blândețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și beau, mă cac și dorm, fut și bat - și asta-i tot. E ceea ce se cheamă supraviețuire. Nu-i destul. Am luat prânzul cu Butch. Am mâncat și am băut de-am spart. Stăteam chiar în fața ei, fioros, îngrețoșat, tăcut, oferindu-i partea cea mai puțin seducătoare a mea. Părul rărit? Da. Spaima provocată de dinți - activă. Groaza pe care mi-o provoacă inima: incandescentă. Nu plutea nimic în aer. I-am răsturnat un coniac în poală. Am înjurat, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
fi spunând veseli? Pentru că toți par tare nefericiți.“ Așa e, mi-am spus eu. Al dracului de stupid, Fielding avea dreptate. A mai apărut o mașină a poliției urmată de o ambulanță, un om cu tricoul împroșcat de sânge pășind tăcut, o targă pe care era dus cineva cu o mână chircită făcând semne leșinate de adio străzii întunecate și zgrunțuroase. Martina și-a făcut o scurtă apariție, însoțită de Shadow, având în mână un pahar plin cu scotch și gheață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
s-a tolănit pe dâra lui din raze de soare, căscând cu un oftat. Am dat drumul la televizor. M-am jucat cu butoanele. Am sucit selectorul de canale în toate direcțiile. N-am reușit să obțin decât aceeași transmisiune tăcută, fâsâită, a Jocului banilor - același animator cu o mutră ca o brioșă glazurată, aceeași trupă numeroasă de concurenți. O vreme m-am uitat pe geam. Le-am telefonat lui Fielding, lui Felix, și lui Spunk, și Cadutei. După care m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
recepție), după care m-am oprit în amurgul perfect al Manhattan-ului, aerul păstrându-și acum componentele de gri, argintiu și galben și am privit prin sârma de diamant cum toți copiii țopăiau cu mingea sub gura inelului tremurător. Martina stătea tăcută pe terasă, cu un tricou și un șort comod, cu un braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul... Am mâncat afară, pe platforma udă, salată, pâine, brânză, am băut vinul alb și ușor, învăluiți în mirosul dulceag și greu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
s-a deschis și Andrew s-a ivit cu lacrimi în ochi. — Ce s-a întâmplat? — Mă placi? — Andrew! O, sigur. Eu... Alec se aplecase peste el, acoperindu-i fața cu o mână mare. Băiatul s-a strecurat în apartamentul tăcut. Tatăl lui a ridicat din umeri și mi-a întins trei hârtii de o liră. — Mulțumesc, am spus eu. Îți sunt recunoscător. Aici am futut-o pe Ella. O dată. Îmi pare rău. — Știu. Și Andrew știe - într-un fel. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
curioasă aflu ce înseamnă TURCĂ, atunci când văd în ce hal e ogeacul meu. În fiecare joi mă duc să încasez chiria. Impasibil, colosul în halat îmi înmânează teancul de bani. Privirile mele trec pe lângă el spre atmosfera insondabilă de bunicuțe tăcute, neveste dărâmate rău și fiice biciuite. Înăuntru nu e decât un băiețel; nici un copil pe lumea asta n-o duce mai bine ca el. apartamentul e o ruină, dar lova e în dolari de cea mai bună calitate, ceea ce menține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

Oh, amurguri violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens rotund - Vâslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontal, diametral. Copacii rari și ninși par de cristal. Chemări de dispariție mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, Tăind orizontal, diametral. Alean E-n zori, e frig de toamnă, Și cât cu ochii vezi Se-ncolăcește fumul, Și-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. Trudit Iubito, și iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cîntă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe covoare În tristul, tăcutul salon, - Tu cântă nainte, iubito, Încet, monoton. Amurg Cu lacrimi mari de sânge Curg frunze de pe ramuri, - Și-nsîngerat, amurgul Pătrunde-ncet prin geamuri. Pe dealurile-albastre, De sânge urcă luna, De sânge pare lacul, Mai roș ca-ntotdeauna. La geam tușește

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]