5,413 matches
-
cât să li se arate acuzaților cele două scrisori - „niciodată nu s-au mai văzut documente atât de criminale și, în același timp, atât de stupide“ -, Lepidus, Gaetulicus și cei cinci tribuni fură condamnați pentru trădarea poporului roman. Tânărului Împărat, teribila lege concepută de Augustus îi apăru înțeleaptă și prețioasă. — Nici unuia dintre acești trădători nu i se va îngădui să se sinucidă, porunci el, pentru că nici unul dintre ei nu a luptat vreodată pentru Roma. Îi spuse lui Galba, care stătea alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la călcâie până la umeri, o coborî fulgerător; sabia scânteie în soare. Capul celui îngenuncheat se rostogoli pe pământ, iar trupul se prăbuși alături. Lovitura fusese atât de violentă, încât sângele începu să curgă abia după câteva secunde. Călăul ajunse, cu teribila lui sabie, lângă următorul condamnat, Gaetulicus. Împăratul văzu că acesta închisese ochii. Pentru el și pentru ceilalți cinci, călăul repetă aceleași gesturi, cu aceeași forță. În nici un caz nu fu nevoie de o a doua lovitură. Când toate cele șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zilelor de iarnă, întins în pat, singur. Uneori însă, în toiul nopții, se ridica și se ducea pe neașteptate, trezind paznicii și sclavele, în camerele Miloniei, care îi respectase întotdeauna solitudinea și intrase în apartamentele imperiale o singură dată, după teribila noapte din Horti Vaticani. Împăratul venea în camera ei - ușa era mereu întredeschisă și o lampă mică ardea într-un colț -, se prăbușea pe pat, îmbrățișând-o cum și-ar fi îmbrățișat mama. Stând așa, simțea obrajii ei scăldați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-l termine însă; Asiaticus deținea informații precise despre starea sănătății lui. Avea să moară subit în teatrul din Cezareea, în timpul vizitei noului Împărat. Judaea urma să fie transformată imediat în provincie romană. După douăzeci și cinci de ani aveau să vină teribilul asediu al Jerushalem-ului și masacrele lui Titus. Dar e vorba despre un viitor îndepărtat; conjurații vedeau puterea care ajungea în mâinile lor, după atâtea spaime, așa cum o caravană epuizată după traversarea deșertului zărește, pe întinderea de nisip, silueta verde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aducă aminte de mine când va sosi momentul. Astfel, Callistus și Valerius Asiaticus descoperiră că erau indisolubil legați unul de celălalt. Fiecare dintre ei știa despre aliatul său ceva care l-ar fi putut ucide pe acesta într-un mod teribil, așa cum murise Betilenus Bassus. Însă fiindcă amândoi își ascunseseră informațiile în locuri sigure, nimic nu-i mai putea despărți. Iar moartea Împăratului avea să le salveze viețile. Callistus - și pe bună dreptate Tiberius se temuse de el, chiar dacă era tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spaimei, apoi, ca prin minune, îi dădu speranțe, spunându-i că, „dacă cineva va reuși vreodată să elibereze Roma de acest monstru“, singurul care merita să ajungă la putere era el, Claudius, descendentul nobil și fără pată al acelei familii teribile, dar glorioase. „Promite-mi însă că nu vei spune nimănui nimic din toate astea. Cu toții ne-am pierde viața într-o clipă, dacă vorbești.“ Bătrânul promise, iar Callistus reuși să păstreze secret acel pact, ca să aibă o carte în mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Slatina, copil. Mama a dus oglinda cea mare În curte și a așezat-o pe orizontală cu fața În sus: oglindește tot cerul, norii, copacii, dar nu știu de ce eu nu mă văd În ea. Intru În starea de alarmă teribilă și mă Întreb febril unde am dispărut. Până acum câteva clipe, când voiam să mă Încredințez că exist, dădeam fuga la oglinda cea mare din odaia de la stradă. Da, acolo, eram eu Întreg, Îmbrăcat curat; e părul meu, nasul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a recunoscut public că a fost Învins; m-am ridicat euforic, nu mai simțeam nasul ce se Învinețise; nici dacă m-ar fi lovit atunci din nou, În starea mea de neatenție, nu mi-ar fi păsat deloc. Acum, Încordarea teribilă, starea agonală a luptei brutale trecuseră, iar eu știam că-l Înfrânsesem Într-o Întrecere loială, bătându-mă bărbătește cu mâinile goale. Toți au asistat cu ochii ieșiți din orbite la lupta noastră, nu mai era nici un dubiu pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oglindă, ridic paharul: „Noroc Mephisto!“. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În luciul schimbător, dar repede, fulgerător de repede, aceasta s-a estompat. A rămas acolo doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu, dar cred că arătam așa monstruos din cauza amigdalitei. Vine spre mine Luminița D. ca să mă invite să dansăm un vals de Strauss. „Hai să dansăm, că nu e Mircea să mă vadă!“ Nici nu se putea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că ne lipsește tăierea de capete?! (toamna) M-am surprins astăzi spionând Împrejur un al doilea plan al spațiului; dacă te uiți cu atenție foarte aproape de tine, descoperi o prăpastie fără fund și Începi să te temi de o cădere teribilă Într-un spațiu indefinit. De acolo te privesc Înfricoșător ochi ficși și reci, care prelungesc alți ochi ce se preiau la infinit și care te poartă până În cercurile Îndepărtate ale altor lumi. (miercuri) Rânjetul meu de fiară metafizică se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
smulge din starea aceea. Eram dezamăgit și multă vreme mă concentram pentru a reține cât mai multe imagini ale sângerosului spectacol. Odată, În lipsa alor mei de acasă, am asistat timp de o jumătate de oră, scuturat de fierbințeala celor mai teribile senzații, cum Leul i-a prins piciorul câinelui vecinului prin gard și cum literalmente i l-a mâncat În Întregime, mușcând pe viu, bucată cu bucată, până când a ajuns la obstacolul gardului; dezlănțuit de furia de fiară, a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care se odihnea libidinos imaginația noastră aprinsă. În visul nostru lubric, nu vedeam decât șolduri imense, picioare groase, brațe rotunde. Ea era o fată indolentă, cu o privire adormită și posacă, fără (cel puțin În mod aparent) conștiința atracției teribile ce o reprezenta pentru noi. Mă uimea probabil excesul formelor carnale, dar nu știu de ce aveam preconcepția că așa trebuie să arate femeia cu care să faci amor pentru prima dată. Câțiva dintre noi aflasem că ea este colega aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
reușit să țină În loc boala, ca să poată să iasă În public și a noastră pentru că putem să-l mai auzim Încă o dată. Cu ochii fosforescenți, se strecoară printre noi, care am vrea să-l atingem, dar ne este o teamă teribilă să nu luăm foc; urcă pe podium marțial și-și caută În sală un punct de sprijin. Laserele privirilor lui străpung zidul opac de trupuri, ne cercetează rece, proiectându-ne brusc la o distanță catastrofală. Parcă nemulțumit de lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simultane ce se vizualizau instantaneu. N-am Înțeles această voință de vizualizare tiranică a acelor Întâmplări trecute ce erau ale mele (de fapt, fuseseră!); mă uimea pornirea lor de a se face prezente concomitent În amintire. Desigur, În acea clipă teribilă, mi se păreau foarte puține, chiar mă miram cum de trăisem atât de puține Întâmplări semnificative; toate imaginile se puteau comprima Într-o fracțiune de secundă, nici nu aveam suficient material să umplu un film Întreg cu 36 de poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă Întorc cu dificultate În propriul meu corp, cu o anumită sfială și cu tandrețe: dar dacă nu mă va mai primi și mă va considera un trădător? Dumnezeule, ce teamă mi-a fost să fac primul pas, aveam impresia teribilă că mă voi scufunda În ceva moale, că am să fiu atras din nou În abis, fără scăpare. Un pas, Încă unul; nisipul e Încins aici, sunt tufișuri verzi, le ating cu mâna, sunt reale, nu mi se pare doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de toate păcatele trecute, prezente și viitoare; carnea ei freamătă senzual, o simt vie, recunoscându-mă doar pe mine. Orgoliul meu este satisfăcut În cel mai Înalt grad. Particip la act și o observ În același timp cu luciditate; este teribilă, de aceea mă oblig să fiu la Înălțime, prelungesc amplexul până o simt năruindu-se În strigătul acela interior. Îmi dau seama Însă că, În același timp, eu mă gândesc intens doar la E.; oare ea cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te atrage sau ceea ce mă atrăgea la biserică era chiar dorința nemanifestată, dar puternică de a Întâlni pe cineva, de a asista adică la o epifanie reală, din care să ieși marcat ca ființă, a fost pentru mine o emoție teribilă, când, după spionări repetate, cu priviri intense, a necunoscutei cu voal des, am avut certitudinea că aceasta este profesoara de istorie. M-a observat și ea, dar nu mi-a răspuns la salut, ca și cum acolo am fi fost fiecare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rămășițe de la un prânz de maimuțe Ele fecundaseră aerul originar cu sunete neprevăzute Fârnâind gutural milioane și milioane de ani Pe o spirală de sârmă ce se zice că urcă. Cotrobăind spre spirit, am trezit nemișcarea din lucruri Cea mai teribilă, de nevăzut, afirmare a timpului Coborâtă secret În structura vitală-a materiei Ah, de ce nu pot să dorm somnul copacilor? Dacă eu exist ca materie echilibrând universul, De ce se răstoarnă În mine echilibrul materiei mele Și liniște n-am cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îndelung, ca o mare actriță ce are trac Înainte de a intra În scenă (chiar aleargă În baie, când n-o vede nimeni, unde, săraca, Își vomită și intestinele!); În rol, Însă, este surâzătoare, trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și Întoarce din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei! (duminică) Aici, la conventul din Matei Basarab, mi-am croit un program precis. Adaug Încă două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pace. Mi-e somn și, mai presus de toate, mi-e sete de visele beției. Nu vreau să-mi treacă beția, vreau să adorm În ea și să visez cum niciodată voi nu puteți visa atunci când vă culcați lucizi. Vise teribile Îți doresc, fată ce te recunoști doar În vis, doar În vis. 19 aprilie 1963 (vineri) Nu pot defini precis ce se Întâmplă cu mine. Îmi dau seama că nu mă voi putea lega niciodată În mod trainic de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prieteni de-ai mei, toți iubitori ai muntelui. Am dormit la comun, eu rămânând Între el și prietenul său. Ce senzație Înfiorătoare! Pe Mircea l-am iubit cândva, pe Martin cred că Îl iubesc acum, deși Îmi este o frică teribilă de el. Martin este ca un sloi de gheață, atunci când mă ating din Întâmplare de corpul lui. Nu se uită la mine ca la o femeie. Aruncă mereu o prăpastie Între mine și el, Între el și toate femeile. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
materia catifelată a apei, ce-mi primea orice violență, fără să protesteze ca și lichidul amniotic din care evadasem, dar În care probabil aș fi dorit să mă Întorc. Eu am Învățat să Înot după ce căpătasem mai Întâi o frică teribilă de apă; Înfrângerea fricii a fost mai grea, decât deprinderea Înotului. Ca ființă terestră, individul are În permanență tendința de a simți pământul sub tălpi, la propriu și la figurat, ca și Anteu. De multe ori, Înaintând În apa Oltului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar mai aproape, izbindu-ne drept În față, albe, neînțeles de albe, zidurile mânăstirii de maici de la Clocociov, izolată ca o Meka În deșert, spre care ochii noștri căutau ca Într-un miraj, fără să le fie vreodată satisfăcută curiozitatea teribilă de a vedea cum sunt acele femei tinere dinăuntrul zidurilor de cărămidă și ce fac ele ascunse acolo; era aici un mister ce ne făcea să visăm cu furia vârstei de 16-l7 ani, când te uiți altfel la o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai mare decât orice frică, mi-am apăsat gura pe a ei cu atâta violență, că ne-am strivit buzele; apoi, precum Adrian Leverkuhn, am așteptat primele semne ale bolii. (miercuri) Am clară imaginea unei Întâmplări din copilărie; o iarnă teribilă, gheață, zăpadă de doi metri. Suntem În curtea școlii din Clocociov, Înotăm În nămeți peste gardurile care nu se mai văd, nimic nu ne poate opri din această stare euforică dată de invazia de alb; deodată, scap Într-un gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se strigă, se vorbește, se gesticulează, dar nu mă atinge nici un sunet, parcă aș fi izolat de o materie invizibilă; mă aflu imers În oceanul de aer, fără să simt spațiul; doar timpul fâșâie În timpan; țiuie cu o viteză teribilă, mi se albesc perii din mustață și-i văd cum Își schimbă nuanța, mi se pare că nu sunt eu acesta, că altcineva se află În carapacea corpului meu și o folosește cu Învoiala mea; eu stau undeva Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]