11,843 matches
-
o Întrebare pentru tine În dimineața asta. Vrei să auzi Întrebarea, Milton? ― Spune-mi cine e. Dacă nu, Închid. ― Mă Îndoiesc că o vei face, Milton. Eu sunt singura ta șansă să-ți recapeți fiica. Milton făcu atunci un lucru tipic pentru el. Înghiți În sec, Își Îndreptă umerii și, dând scurt din cap, se pregăti pentru orice-ar fi urmat. ― Bine, spuse. Te ascult. Iar interlocutorul Închise. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Puteam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în timpul orelor în care predau. Pot face orice, cum vor și când vor. Vor fi niște zei la ora lor, în alte cuvinte. Zei erau și înainte. Nu-i mare noutate asta. De la zece ore la treisprezece. Plus aceleași amenințări tipice gen "comentezi, o pățești". Ce țară de tot rahatul! A mai zis el ceva despre mărirea orelor de lucru pentru orice corporație, mărirea impozitelor pentru buna funcționare a țării și alte prostii de genul ăsta. Nu m-a interesat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de la depozit. Accesul la camerele de luat vederi nu poate fi un lucru mare, dar era chiar esențial din moment ce tot orașul și toată Uniunea, fiecare colțișor din oricare apartament putea fi văzut cu doar un click de mouse. Specific paranoiei tipice oricărei guvernări totalitare, Guvernul a instalat camere de luat vederi oriunde se putea. Astfel, putând avea acces la ele, aveam posibilitatea de a vedea orice din țară. Absolut orice! Eram limitați doar de puterea noastră de a supraveghea camerele. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de lângă el, adică nouă. Pe ecran erau scările blocurilor dimprejur. Erau pline de oameni care se îmbulzeau și se îmbrânceau, se împiedicau în graba lor și ieșeau terorizați afară. În spatele lor, asigurându-se meticulos că blocurile fuseseră evacuate, veneau Gardienii. "Tipic", zise o voce. "Tactică normală", spuse o alta. "Dragul meu Împărat", făcu un glas pe care nu-l mai auzisem până atunci, "ai face bine să supraveghezi cine intră în bloc după ce hoarda de oameni a ieșit. Și ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-l mai auzisem până atunci, "ai face bine să supraveghezi cine intră în bloc după ce hoarda de oameni a ieșit. Și ai fi, de asemeni, înțelept să trimiți un lunetist să-l doboare pe cel care va intra." "De ce?" "Este tipic în aceste situații ca lunetiștii să-și ocupe primii locurile." Chiar în acel moment, un alt Gardian își croia drum printre masa de oameni care ieșea. Ducea un tub în spate și avea o îmbrăcăminte întrucâtva specială. Lunetistul. Urmărește-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Încearcă să-i ghicească pe chip semne care să-l ajute să-i preîntâmpine vorbele. Constată că înfățișarea indică mai degrabă încăpățânare decât inteligență. Nici ochii nu sunt vioi, ci doar holbați. Gura, la rândul ei, are pliul de nemulțumire tipic indivizilor complexați. Iar ridurile de la baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește scârbit pe nări. Un prostănac! Însă viclenia îi țâșnește prin toți porii. Spune cu severitate: — Manifestările astea ridicole de slugărnicie vin de la celti
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simte dator să-l liniștească: — Cunosc o scurtătură prin spate, pe unde se înalță rugul... Plautius Silvanus nu protestează. Îi urmează bombănind ne mul țumit pe ceilalți doi. Mai cată o dată, cu ciudă, peste umăr la impozanta construcție din spatele său. Tipic pentru Augustus! Forma circulară tradițională este doar de spoială. Să se spună că s-a inspirat de la etrusci, italici ca și ei, nu de la greci. Dar concepția vine tot din Răsăritul elenistic. Trebuie să se fi gândit la exemplul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jos, de-i acoperea pântecele”. Comportamentul, precum și vorbele lui Gerilă amintesc de cele ale țăranilor Oșlobanu, Trăsnea și a altor personaje prezente în opera Amintiri din copilărie. Asemeni celorlalți uriași, deși un personaj imaginar, este antropomorfizat, dobandind sentimente și emoții tipic umane, replicile sale fiind adesea redate în proză ritmată si rimată, cu rolul de a crea dinamism. În acest sens, T. Vianu afirma că „Prin astfel de mijloace, Creangă restituie povestirii funcțiunea ei estetică primitivă, care este de a se
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
el, nu știu nimic despre asta. Nu pot să cred! Jemima Jones, ai revenit pe internet? ― Nu tocmai. Am intrat doar pe LA Café, pierdeam vremea și am început să vorbesc cu tipul acesta, cu Brad. ― Brad! râde Ben. Doamne, ce tipic american. ― Dar Brad este total, absolut superb. Un mascul, fără îndoială, zice Geraldine. ― De unde știi tu? spune Ben, care devine curios. ― Mi-a trimis o poză prin e-mail, îi explic, dorindu-mi să nu fi adus niciodată subiectul în discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
n-are nici cea mai mică idee despre ce tot vorbește ea. ― Absolut, răspunde ea, dând din nou din nou. Copilul din mine. Acel copil singur, speriat și nesigur care trăiește în fiecare dintre noi. ― A, da, spune Ben, cu tipica rezervă britanică. Clar. Și cum ai ajuns să-ți găsești tu... ă... copilul din tine? ― Am luat niște lecții de renaștere, a fost minunat, spune ea cu seriozitate, și ducându-mă înapoi la trauma nașterii, ajungând deci să simt șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
scris pe înveliș, și recunosc scrisul care-mi spune: „Vino acasă. Mi-e dor de tine. Ben.“ Și știu de ce s-au întâlnit Ben și cu Geraldine, și știu că asta a fost probabil ideea Geraldinei pentru că este atât de tipic pentru ea, dar nici că-mi pasă. Lui Ben îi e dor de mine și vrea să vin acasă. Mă uit încet la bilet, de aprope, și răsuflu ușurată când citesc că este un bilet dus de la LAX la Heathrow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Senior Velasco. Misionarul ridică privirea. Sfetnicul pentru negoț, Gotō Shōzaburō, pe care misionarul îl cunoștea, stătea așezat pe locul de onoare, iar cei doi slujbași de adineauri, pe podeaua de lemn. Gotō îl măsură un timp cu privirea aceea gravă, tipic japoneză, după care spuse oftând: Sunteți liber. A fost o greșeală de-a slujbașilor noștri. Înțeleg. Misionarul era îmbătat de propriul triumf. Aruncă o privire plină de satisfacție către cei doi slujbași care-l înjosiseră. O privire asemănătoare cu aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zâmbet firav: — Senior tălmaci, negustorii japonezi sunt gata să primească orice lucru de folos. Așa că n-o să ne strice să cunoaștem învățătura creștină cât călătorim. Am izbucnit în râs fără să vreau la cuvintele lui așa deschise. Era un răspuns tipic pentru un japonez, dar cu toate acestea, prea fățiș. Ca să-mi intre pe sub piele și mai mult, m-au rugat ca și de acum încolo să le depăn mai departe povestea binecuvântată a vieții lui Hristos. „Nu strică să cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un pulovăr vechi, albastru, cu niște pantaloni și o pereche de ghete de box. E nebărbierit. Steinfelt și Morgan erau genu’ de tipi care se-mbracă bine. Și John era un gagiu destul de aranjat. Între ei, Jack era un irlandez tipic, dur. Steinfelt aduse o sticlă, Hogan veni cu paharele și băurăm cu toții. Jack și cumine am băut doar un pahar, dar ceilalți au băut vreo două-trei fiecare. — Mai bine-ați mai păstra și pentru drum, la Întoarcere, spuse Hogan. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dispunea de nici un ban. Voia să divorțeze pentru că nu mai suporta funcția de casnică și voia să profeseze, ea fiind și licențiată, voia să fie și altceva, nu numai slugă, pentru ceilalți membri ai familiei. Acesta a fost un exemplu tipic de înrobire a femeii, în familie. Situația s-ar putea îmbunătăți, dacă societatea ar contribui mai mult la creșterea și educarea tuturor copiilor, eliberând femeia din sclavia maternității și a menajului. Împerecherea ar trebui făcută în mod responsabil, față de femeie
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
universal Sincerity, dar chiar dacă magazinul nostru nu era la fel de mare, marfa era la fel de bună, iar În ceea ce privește produsele din bumbac, calitatea era chiar mai bună la același preț. Toți clienții străini ai tatălui meu spuneau asta. Tatăl meu era un reprezentant tipic al clasei superioare din Shanghai: absolut tradițional când venea vorba de familie și casă și complet modern când venea vorba de afaceri și lumea din exterior. Când ieșea pe poartă, intra Într-o altă realitate la care se adapta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
loc este Într-adevăr spectaculos. Aici făcu un gest către o grindă pictată cu migală. Absolut Încântător. Nu avem nimic asemănător la noi În țară. Nimic atât de vechi sau, pur și simplu, atât de... intens, roșu intens. Arhitectura e tipic chineză și profund istorică. O, și de-abia așteptăm să vedem faimoasele peșteri despre care am auzit atâtea, mai ales aceea femeiască. Se uită spre reporteră, apoi dădu scurt din cap, indicând că scena putea fi păstrată. Femeia Începu iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
colț al pieței. Wyatt hotărî să facă niște poze. Un grup de băiețicu capetele proaspăt rase trecură pe lângă ei, Înfășurați Într-o bucată de pânză de culoarea ardeilor iuți roșii-portocalii, strânsă și Înnodată În jurul trupurilor lor subțiri și bronzate, Îmbrăcămintea tipică a călugărilor novici. Erau În picioarele goale și umblau de colo-colo ca niște proaspeți cerșetori. Unul dintre ei Întindea timid mâna cu căușul palmei În formă de bol. Un alt băiat Îl lovi peste mână. Toți râseră. Călugării aveau voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de viață mi se arătau: un șarpe inofensiv cu dungi irizate, o sumedenie de ciuperci, plante parazite Înflorite ale căror culori și forme sugerau opulențe sexuale - o bogată floră cu frunze cerate și o la fel de bogată faună iubitoare de umezeală tipice pentru acest loc ferit al planetei, până atunci nedescoperit de oameni sau cel puțin nu de cei Înarmați cu etichete taxonomice. Atunci mi-am dat seama că trecem pe lângă atâtea manifestări ale vieții cât suntem În viață. Nu vedem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fiica ei de doisprezece ani. O doamnă de culoare, mai Înaltă, Îmbrăcată Într-un caftan lung, care pășește ca o regină africană. Mai era și un băiat adolescent, care pare asiatic, pentru că și este pe jumătate, iar ceilalți, păi, americani tipici... Înalți, cu șepci de baseball. I-ați văzut? Spuneți-mi. Bărbatul traduse rapid pentru grup. — Întreabă dacă am văzut turiști chinezi, femei și copii, care arată ca niște americani. La care cu toții răspunseră În cor: nu. —Mda, Îmi imaginam, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Artemisia annua. Există multe specii de Artemisia, iar specia asta n-am mai văzut-o până acum, dar are structura caracteristică a frunzei. Crește repede și se face o plantă de forma bradului, dar cu crenguțe moi. Și mirosul e tipic. Băgă o frunză În gură și-și linse buzele. Și gustul amar. Unde le-ai găsit? — Una dintre bătrâne făcuse o poțiune din ele pe care le-o dădea lui Wyatt și Wendy. În ochii lui Moff se aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sărbători momentul. Înainte de a pleca În călătoria de-a lungul Drumului Birmaniei, el și Timothy căzuseră de acord să deschidă cadourile de Crăciun abia după Întoarcerea lui. Cel mai probabil, se gândea Bennie, Timothy Își reîmpachetase cadourile cu funde galbene - tipic pentru el - și poate mai adăugase și niște cadouri mai extravagante; i-ar plăcea ceva din cașmir. Etichetele au fost deja tăiate, dovadă că Timothy era sigur că iubitul lui se va Întoarce. Apoi Însă și-l imagină pe Timothy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
organizată de genul „un templu pe zi“. De ce i-l trimisese TV Myanmar Internațional ca material informativ? Ce porcărie: un terminal de aeroport. Un ciorchine de siluete micuțe grupate pentru poza de grup regulamentară. În depărtare, case dintr-un sat tipic. Calitatea filmării era jalnică. Toate greșelile filmelor făcute de amatori: camera mișcată, un metru de spațiu gol deasupra capului fiecărei persoane și prea multe panorame care văzute pe viu probabil Îți tăiau respirația, dar Înregistrate păreau plate, unidimensionale. Scenele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
instrumente de percuție ca ale localnicilor și tigve pentru a recrea rezonanța și Înălțarea colectivă pe care le-au simțit În acea noapte incredibilă. Acea experiență le-a deschis posibilități aflate dincolo de simțurile lor occidentale. Însă imersiunea În viețile lor tipic americane i-a adus la sentimente mai raționale. Cu cât cercetau mai mult, cu atât vedeau că simple forțe de cauzalitate au condus de la un lucru la altul. A fost asta și asta și asta - o cascadă de evenimente combinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
arată vârsta, pare mult mai tânăr, n-ai zice că e pensionar. Nu se mai ocupase de o galerie de artă până atunci, dar, după ce a lucrat șase ani în domeniu, a început să-i placă pictura. Are o figură tipică de funcționar la bancă și, deși nu acesta este neapărat motivul, mi-a lăsat impresia că este un om foarte serios. Muncește enorm, își crește copiii, duce o viață ordonată. Pare la fel de preocupat și de cea de-a doua sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]