6,548 matches
-
cu o răzbunare strașnică, dar, până una alta, ascultă de planul lui Helios, ce-l sfătuise să plece de acasă sub un pretext oarecare, pentru a se întoarce apoi pe nepusă masă și a se convinge cu ochii săi de trădarea consoartei. Afrodita se arată surprinsă la aflarea veștii, lăsând soțului impresia unui regret amarnic, după o strategie (lacrimi, suspine) la care bărbatul e mereu vulnerabil. Deși avertizat, lui Vulcan nu-i vine, totuși, să ia în seamă avertismentele privind viclenia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
viața după niște principii abstracte și imuabile, în felul unui filosof din născare, fără a ține cont de mijloacele rudimentare ale cunoașterii empirice. De aceea, când descoperă că Mab l-a mințit, el nu se îndoiește nici măcar o secundă de trădarea femeii de parcă n-ar fi posibil ca minciuna să ascundă și fapte mai puțin vinovate! Însă lectura dogmatică, tendențioasă, spulberă orice urmă de îndoială, oferind bărbatului iluzia confortabilă a certitudinilor apriorice și a unei cunoașteri mai pure, ce se poate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ar fi așa, ce o împiedica să se oprească, profilactic, doar la momentele plăcute ale iubirii defuncte? Gelozia, desigur, suferința cruntă stârnită de "icoanele (s.n.) amenințătoare ale celor două umbre zărite la geam". Or, Mab nu acceptă cu nici un chip trădarea bărbatului, deși ar fi trebuit să ia în calcul posibilitatea aceasta, având în vedere bogata sa experiență în materie de amor: fusese căsătorită înainte cu un individ pe care nu-l iubea, iar apoi îl întâlnise pe Claude, de care
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
naratorul), iar călătoria în timp își păstrează caracterul terapeutic, aducând cu sine doar o vagă prefacere la nivelul discursului, sortit să umple "golurile" narative din text cu pasaje mai mult analitice decât evocatoare. Schimbarea se datorează faptului că trecutul, prin trădarea femeii cu chip de icoană, a devenit izvor de durere, un spațiu blestemat, cu puține oaze de lumină și pace. Privind îndărăt, Andrei contemplă peisajul pustiu, de cenușă, ce-și întinde trupul până departe, în copilăria îndepărtată, de unde revin în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
soră", fără a se simți jignită deloc de reacția mult prea copilărească a partenerului. Dar prietena de pe lac, pricepându-se la bărbați, pleacă la fel cum a venit, ca o nălucă, nu înainte de a-l sfătui pe Andrei să ierte trădarea femeii și să nu mai creadă în nimic pentru că "viața nu-i decât un șirag de slăbiciuni". La scena aceasta cam artificială, de factură anecdotică și gust îndoielnic, Lovinescu ținea foarte mult, de vreme ce a refuzat s-o elimine sau să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
erau departe, dezbinate". Patima femeii se va insinua însă, treptat, în sufletul amorțit al amantului înșelat, până când acesta, învins, îi acordă iertarea. În fapt, Andrei era dispus s-o ierte de la bun început, numai că nu se aștepta la o trădare de asemenea proporții (Mab fusese tot timpul duplicitară, îndeplinindu-și "datoria" față de vechiul amic încă înainte de a-l cunoaște pe dânsul). Duplicitatea femeii distruge, astfel, plăcerea bărbatului de a trăi în trecut ca într-un refugiu binecuvântat sau măcar ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
după o prealabilă apropiere, în timp. Eroul lovinescian nu exclude, iată, posibilitatea de a fi iubit e drept, doar de femeile inteligente, care știu să-i citească în suflet. Dar inteligența e lucru rar, și Andrei, pățit, își amintește de trădarea Adinei, o femeie cu forme statuarice, impresionând prin "bogăția bustului îngustat de un mijloc subțire" și prin "rotunzimea șoldurilor armonioase". El nu îndrăznise s-o abordeze, fiindcă "avea pentru nudul femeii timiditatea cuvenită unui obiect de cult" (și apoi, chiar dacă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înfrîngerea militară. Regăsim aici elementele care însoțesc un regim de teroare: recurgerea la un "model" din trecut: în cazul de față 1793; declarațiile liniștitoare și promisiunile de "dreptate socială"; necesitatea de a suprima orice posibilitate de opoziție, calificată atunci drept "trădare", "complicitate cu dușmanul"; preluarea controlului asupra populației prin intermediul "sărbătorii", apoi prin comitetele de cartier care devin comitete de supraveghere de delațiune, instalarea comisarilor poporului, camuflați adesea în animatori "socio-educativi" însărcinați să "lumineze" poporul asupra înțelesului "sărbătorii"; necesitatea de a găsi
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
etnicului românesc, alături de popoarele din belșug înzestrate și lăsate de Dumnezeu pe pămînt. Stă mărturie, printre multe altele, o minunată scrisoare către prietenul său A. Hurmuzachi, celebrul cărturar cernăuțean, din partea de Bucovină astăzi sub ocupație, ca urmare a unei incredibile trădări naționale de ultimă oră, postdecembristă și neocomunistă. „Iubite amice, În trecerea mea prin Bucovina, am petrecut cu tine cîteva zile, de a căror plăcere îmi aduc adesea aminte. Multe am vorbit noi atunci despre aceste frumoase părți ale Evropei, care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
scăpa de toate belelile”. Și așa, cu una, cu alta, viața trece, cum o petreci, nu mai întreba, e greu, căci viața este foarte scumpă, grea, cu lipsuri, cu prețuri enorme la toate, cu minciună (a se citi demagogie), corupție, trădări de țară și, bineînțeles, sublima banalitate, vorba cântecului: “Oamenii cântă iubirea/ Na, nara, na, nara, na, na, na, nara na!” În fața intrării cimitirului „Eternitatea”, acolo unde mergeam și beam bere, acum e casă mortuară. M-am dus pe acolo, nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înapoi îngrozită, ca la nu știu ce balaur. Prietenie Când am scris acest titlu mi-a tremurat mâna, știind cât de sfânt este acest cuvânt: prietenie. Sau cât de mult îl iau unii în derâdere, sau, pur și simplu, îl ignoră prin trădare, invidie, batjocură, sfidare, minciună. Apoi m-am gândit că în noțiunea de prietenie poate intra o ființă dragă, pe care o prețuiești și o iubești până la sacrificiul de sine, pe care, dacă e o ființă plăpândă, gingașă, o protejezi, o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
familia lor toți făcuseră politică, dar tot atât de bine știa că ea, bătrâna, făcuse cea mai înaltă politică din câte s-a văzut vreodată. Când, după ce l-au strangulat pe bărbatul ei, postelnicul Constantin Cantacuzino, în baza unei acuzații false de trădare, i-a venit și ei vremea pentru că se urcase în scaunul țării Antonie Vodă din Popești, vărul ei; a pus să se rejudece procesul în divan, aducând probe că bărbatul ei a fost executat pe nedrept, a cerut condamnarea pârâtorilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înălțat privirea în sus ca pentru mulțumire lui Dumnezeu, iar sfinția sa Varlaam a simțit greutatea clipei, a lăsat cârja de mitropolit pe podea la picioarele mele și te-a binecuvântat ieșind. În veacul nostru atât de mic, cu omoruri și trădări la tot pasul, ai aflat să se fi întâmplat ceva mai deosebit? De atunci mă tot gândesc că te-a fericit Dumnezeu, pentru că nu ai stat „în sfatul necredincioșilor”. — Ei, măria ta, acum că au trecut iată nouă ani și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i arate lui Veterani adevărul, ca să dea drumul solilor spre Viena. Și toate astea prin Stoico Bucșanu care ține legătura cu toți grecii din București. Ieri seară s-a întors Brâncoveanu. Nu spune o vorbă. Îi bănuie pe toți de trădare. E verde-negru la față. Îl cunosc după privire, ascunde ceva. Nu de mine. Și uite așa, m-a prins frica de singurătate... — Nu ești singur, măria ta, ai toți Cantacuzinii în jurul măriei tale. — Așa să fie? Poate. Dar nu la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domn într-o țară pe care o jinduiesc toți vecinii și nu numai vecinii. Așezată în coasta împărăției turcești, cei care fug de mâna lungă a jihadului își găsesc adăpost acolo. Dar adăpostul nu le este îndeajuns. Și de aci, trădări și vânzări fel de fel. Apoi, pedepsirea vânzătorilor. Negustor bun, vodă Constantin, ca și Șerban Vodă, aduce frați monahi din toată Grecia și din toți Balcanii, îi pune să care cărți sfinte și icoane, de colo, colo prin lume, încearcă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stolnic și pentru neica Mihai. — Ștefane, mai știe cineva treaba asta? — Slugile cu care lucrez, pe care le plătesc și care nu pricep nimic din ce fac. — Atât? — Mai știe și... — Cine? — Doamna, mama. Știi, măriei sale îi este frică de trădarea neamurilor. Să nu mai faci. Oprește-te, drumul pe care ai pornit nu este bun. Nu vreau să am taine față de dregătorii mei. — Dar ei? Nici ei nu au, doar că mi le spun la timpul potrivit. Toată lumea știe că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și liniște multora le mai stăruia amintirea executării în plină iarnă într-un spectacol de bâlci a lui Staicu Merișanu și Preda Proroceanu, după o judecată amănunțită în divanul cel mare. Li se părea totuși că vodă Constantin exagerează, nu trădarea boierilor îl adusese pe imbrohor la București. În acel moment ușa se deschise și căpitanul gărzii anunță venirea sfinției sale mitropolitul țării. Geamurile dinspre apus ale spătăriei mari lăsau să intre ultimele raze ale soarelui care tăiau în fâșii umbra încăperii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scopul chemării a fost ca să fie mazilit și deportat undeva departe cu familia, urmare a intrigilor unor dregători otomani instigați de Ludovic al XIV lea, a unui Constantin Duca al Moldovei și a câtorva boieri valahi. Existase și o oarecare trădare din partea diplomației ruse care a periclitat realizarea unor țeluri comune creștinilor ortodocși de dragul păcii cu Poarta otomană. Dar despre o dorință expresă a sultanului acum auzea prima oară. Aceeași mirare se putea citi și pe chipurile celor douăzeci de mari
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-i dea putere să pună capăt furiei care-l cuprinsese. „Doamne, ajută-mă, nu mă aduce în stare să-i blestem!” repeta mecanic o parte din mintea lui, în timp ce o altă parte întreba cine va fi primul blestemat. Simțea trădarea cum crește în jurul lui, iar în urechi îi răsunau cuvintele mamei când le citea din Epistolele Apostolului Pavel despre aluatul dospit care trebuie aruncat ca să nu mai crească păcatul. Atunci, copil fiind, își imagina cum toate femeile din lume aruncă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
copil fiind, își imagina cum toate femeile din lume aruncă în drum aluatul din căpistere, transformând câmpurile și bătăturile într-un fel de mocirlă albă, lipicioasă. Se redresă și se gândi să-i ceară sfinției sale să țină o predică despre trădare, asemuindo dospelii. Tronul Moldovei, ce nebunie! Prostul cui credeau turcii că este el? Bună politică, Efendi Pașa, n-am ce zice. Eu plătesc haraciul mărit, dublat aproape, al Țării Românești, și mă duc la Iași să mă ungă și domn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sta în scaunul Moldovei? Brâncoveanu, înainte de a răspunde, își plecă puțin mai mult capul, îl ridică cu aceeași grimasă de durere întipărită pe față și oftă adânc. Vorbea despre vremurile bune ale strămoșilor, când cuvântul era cuvânt și nu exista trădare, înălță ochii în tavan și ceru cerului să aibă grijă ca acele vremuri să nu fie apuse. Pronunță ca din întâmplare numele lui Mihail Racoviță, „rudă a noastră după mamă”, se uită lung la Mihai Cantacuzino și, întrerupându-și brusc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fii cinstit într-adevăr. Avea acea superioritate înaintea semenilor săi pe care doar lectura aprofundată o poate oferi. Citise cu atenție scrierile patristice și comentariile prelaților contemporani lui, deși se mișca într-o lume plină de intrigi politice și de trădări. La pupitrul său tăcea, discuțiile din divan nu-i cereau intervenția. La sfârșit, în taină, îi va strecura marelui vizir ideea că Brâncoveanu trebuie expediat grabnic în țara sa și că el, ca medic, cu ajutorul unor medicamente preparate din lapte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de sfat de taină a fost? Cuscrul meu Mavrocordat, marele exaporit, mi-a spus că vizirul aflase tot ce se pusese la cale atunci și că, dacă nu ar fi răposat, Șerban Vodă ar fi fost mazilit și judecat pentru trădare. Știau și de noi și de aga Bălăceanu. Ce nu știau e că nimic din ce credeam noi atunci în sfatul acela de taină, ei bine, nimic nu era adevărat. Împăratului de la Viena nu-i păsa de noi, bineînțeles că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
exact care este partea lui și tot atât de bine știa că vodă aflase și el. Alt domn în locul lui l-ar fi scurtat de cap. Cu neica Șerban Vodă cum a fost? Nu tot el, îndemnat de stolnic, pusese la cale trădarea soliei ce plecase spre Viena? Dacă nu murea la timp, Șerban ar fi fost mazilit și ar fi venit el sau neica Dinu domn. Bănuiala prostească a doamnei Maria cum că ei l-ar fi otrăvit pe domn l-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
crucile ctitoriilor împărătești. Vise, vise de om bătrân care doarme cu ochii deschiși... Și spătarul Mihai recapitulă pentru a suta oară: deci vodă, pe arșița aceea de foc, acum jumătate de an la Urlați, este înștiințat de complot și de trădarea celui mai apropiat văr al măriei sale, Toma Cantacuzino, marele spătar care conducea atunci toată oastea Valahiei. Mai află și că țarul Petru îi promite lui Toma tronul, dacă îl ajută în bătălie. Pune iscoade să numere oștenii lui Petru care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]