40,073 matches
-
vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze. Cum am văzut, își renegă strămoșii; nu are importanță că face același lucru cu propriul trecut. Iată: "Cît de adevărat este că nu poți scăpa de propriul destin! / M-am născut în cutare neam. Ei bine, neamul ăsta mă urmărește, îmi intră în suflet, mă sărăcește sau mă îmbogățește, mă ține: nimic de făcut în această
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
despre noi, pe care - desigur - n-ai putut să le ghicești... Câțiva ani, am dus-o extrem de greu: țară străină, obiceiuri noi, o totălă lipsă de pregătire... Este inutil să-ți spun cum am dus-o, pentru că acum sunt lucrurile trecutului. Un lucru însă ți-l semnalez: am venit în țara asta, fără să am o rudă, un cunoscut, o relație care să-mi fi putut da un sfat. Desigur că la Montreal sunt mulți români și printre ei mulți cunoscuți
Scrisori din Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8866_a_10191]
-
printr-o posibilă căsătorie. Prin seducții și voluptăți tenebroase, Egor și Ibuki se supun unui rit erotic ce-i acaparează fără șanse de salvare. Cel de-al doilea nu este doar martorul întâmplărilor din prezent, ci și investigator insistent al trecutului. Profesorul Nazarie află din sat adevăratele împrejurări ale morții Christinei, ca și obiceiurile ei ce frizează încă din timpul vieții sadismul și vampirismul prin plăcerea de a suci gâtul puilor vii și nesațul erotic. Toyoki Mikame este medic psihiatru; atras
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
încă din timpul vieții sadismul și vampirismul prin plăcerea de a suci gâtul puilor vii și nesațul erotic. Toyoki Mikame este medic psihiatru; atras și el de Yasuko încearcă să afle cât mai multe despre ea și soacra ei, descoperind trecutul. Și doamna Moscu și Mieko ToganÜ sunt figuri ambivalente, purtătoare ale măștii care le ascunde perfect trăirea lăuntrică. Cele două orchestrează destinele celorlalți, posedate ele însele de o forță irepresibilă, prima dă mereu impresia că se află într-un soi
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
rană roșie și fragedă, murmuri!// Cui să mă dărui blând, cu pasul crud/ În ierburile ude de lumină?/ Sinceritate, unde se termină/ Zborul rotund pe care ți-l aud?" Dacă prezentul (vârsta adolescenței) este privit și savurat din perspectiva viitorului, trecutul este încărcat în imaginar de o voluptate sănătoasă a traiului rural. Ca și Eminescu, tânărul Brumaru are pulsiuni paseiste, iar trecutul este în viziunea lui o bucurie a simțurilor și a simplității vieții. Poemul devine mica simfonie a unui mod
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
termină/ Zborul rotund pe care ți-l aud?" Dacă prezentul (vârsta adolescenței) este privit și savurat din perspectiva viitorului, trecutul este încărcat în imaginar de o voluptate sănătoasă a traiului rural. Ca și Eminescu, tânărul Brumaru are pulsiuni paseiste, iar trecutul este în viziunea lui o bucurie a simțurilor și a simplității vieții. Poemul devine mica simfonie a unui mod de viață nepervertit de civilizație. În contextul politicii românești din a doua jumătate a obsedantului deceniu, într-un poem precum strămoșească
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
se spune din primul rând că editura s-a lansat în iunie 2007, propunând șase colecții remarcabile. Catalogul, foarte elegant, tipărit pe hârtie cretată, nu face apel la istoria primă (editarea de manuale), ca și cum ar vrea să facă uitat un trecut, în fond onorabil. Editura se relansează în 2007, după câțiva ani (nu știm câți) de acumulări financiare. Se deschide acum înspre teritorii mai libere, mai imaginative, mai actuale" - cum se recunoaște în laconicul program și în prea lacunara autoprezentare de pe
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
buni, fiind despărțit în două state independente curând după "revoluția de catifea" din 1989, printr-un divorț tot "de catifea". În 1993 a încetat să mai figureze pe harta Europei o țară de mărime mijlocie, respectată în lume atât pentru trecutul său democratic din perioada interbelică, cât și pentru curajoasa încercare de a ieși din totalitarism creînd un socialism "cu fața umană", în timpul Primăverii de la Praga. În anii de după prăbușirea comunismului, pe de o parte, garnitura cea nouă a politicienilor slovaci
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
să-și facă o idee destul de veridică despre ceea ce se întâmplă în ultima vreme în literatura română, odată ce vor ajunge să îi cunoască pe acei reprezentanți remarcabili ai prozei, poeziei, eseisticii și dramaturgiei: ne gândim la Ana Blandiana (Proiecte de trecut), Mircea Nedelciu (O zi ca o proză scurtă; Partida de taxi-sauvage), Mircea Cărtărescu (Nabokov la Brașov; Mendebilul), Mircea Dinescu (poezii din vol. Moarte citește ziarul), Simona Popescu (din vol. Juventus și alte poeme), Gabriel Liiceanu (Dans cu o carte), H.
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
Sorin Lavric Una din cele mai triste constatări pe care le poate face un istoric este că, atunci cînd încearcă să vorbească despre trecut, nu o poate face decît împrumutînd optica prezentului. E ca atunci cînd povestești istoria turnînd-o în tiparele schemelor actuale. Procedeul ia naștere în două feluri: fie prin preluarea deliberată a mentalității dominante - caz în care spiritul oportunist dă regula jocului
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
printr-o molipsire involuntară, iscată de o contagiune colectivă - caz în care, chiar mînat de bune intenții, autorul intonează un refren ce i-a fost sugerat subliminal. În ambele situații, concluzia ce se desprinde e aceeași: nu există discurs despre trecut care să nu fie impregnat de ideologia prezentului. Deosebirea apare doar în privința gradului de impregnare, dar în nici un caz în ceea ce privește prezența sau absența ei. Chiar și un autor care vrea să scape de constrîngerile opticii dominante nu va reuși decît
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
sub presiune ideologică. Numai că, pe cît de lesne sună în teorie această cerință, pe atît de anevoie e de tradus ea în realitate. Vremea cînd istoricii erau dispuși să sufere represalii pentru rostirea unui adevăr a trecut. În fond, trecutul nu are în el nici o miză: el e cu totul inert, ca tot ceea ce a încetat să mai fie; în schimb, miza cea mare stă în arta cu care știi să folosești trecutul spre a te înstăpîni asupra prezentului. Aici
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
rostirea unui adevăr a trecut. În fond, trecutul nu are în el nici o miză: el e cu totul inert, ca tot ceea ce a încetat să mai fie; în schimb, miza cea mare stă în arta cu care știi să folosești trecutul spre a te înstăpîni asupra prezentului. Aici se despică apele și tot aici poți recunoaște istoricii onești de cei care au prins gustul profitabil al servituților ideologice. Istoria e ancilară în raport cu ideologia - iată principiul de bază al actualei discipline istorice
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
ca orice om care are convingerile și bănuielile sale, istoricul trebuie să se străduiască să nu-și lase preferințele să pătrundă în substanța discursului său. Preferințele însemnînd: simpatiile, antipatiile și obligațiile secrete. Sarcina e cu atît mai ușoară cu cît trecutul despre care vorbește este mai îndepărtat. Cauza e tot ideologică: cu cît perioadă aleasă spre a fi înfățișată e mai îndepărtată, cu atît efectul ei perturbator asupra clipei prezente este mai mic. Cu alte cuvinte, cu cît trecutul e mai
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
cu cît trecutul despre care vorbește este mai îndepărtat. Cauza e tot ideologică: cu cît perioadă aleasă spre a fi înfățișată e mai îndepărtată, cu atît efectul ei perturbator asupra clipei prezente este mai mic. Cu alte cuvinte, cu cît trecutul e mai vechi cu atît el e mai inofensiv pentru actuala stare de lucruri. Și invers, cu cît trecutul e mai recent cu atît riscul de amorsare a unei posibile tensiuni este mai mare. Mai precis, cam tot ce depășește
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
fi înfățișată e mai îndepărtată, cu atît efectul ei perturbator asupra clipei prezente este mai mic. Cu alte cuvinte, cu cît trecutul e mai vechi cu atît el e mai inofensiv pentru actuala stare de lucruri. Și invers, cu cît trecutul e mai recent cu atît riscul de amorsare a unei posibile tensiuni este mai mare. Mai precis, cam tot ce depășește pragul ultimelor două secole nu mai are astăzi nici o miză. Cunoștințele provenite din această zonă revolută intră în cămara
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
de indignarea altora, Boia fiind considerat cînd un autor de o originalitate autentică și creatoare, cînd un demolator al miturilor fondatoare ale poporului român. Volumele care au urmat s-au aliniat în siajul interpretativ al aceleiași rețete - istoria nu e trecutul, ci interpretarea pe care imaginarul unei epoci o urzește pe marginea trecutului -, șocul primei cărți repercutîndu-se benefic asupra celorlalte: le-a tras în conul de atenție pe care îl croise deja în mentalul românilor. Grație lor, Lucian Boia a devenit
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
autentică și creatoare, cînd un demolator al miturilor fondatoare ale poporului român. Volumele care au urmat s-au aliniat în siajul interpretativ al aceleiași rețete - istoria nu e trecutul, ci interpretarea pe care imaginarul unei epoci o urzește pe marginea trecutului -, șocul primei cărți repercutîndu-se benefic asupra celorlalte: le-a tras în conul de atenție pe care îl croise deja în mentalul românilor. Grație lor, Lucian Boia a devenit cu timpul o figură incomodă și bizară. Incomodă, fiindcă nu putea fi
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
a Islamului sau a Indiei. "Teoriile care fac carieră în filozofia istoriei, și mai ales cele despre viitor, păcătuiesc în general prin lipsă de moderație; sunt cele care transmit un mesaj puternic. Specialiștii în Absolut care citesc fără vreo ezitare trecutul, prezentul și viitorul au totdeauna cîștig de cauză în fața unor interpretări mai puțin convingătoare: nuanțate, ezitante, relativiste... Din păcate, scenariile lor, mult prea perfecte, nu se potrivesc cu o lume mai curînd imperfectă." (p. 213) Interpretarea lui Lucian Boia ia
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
n-au grijă - o Cenușăreasă al cărei pantof pare să se fi pierdut pentru totdeauna? Cîțiva nostalgici, acolo, un posibil protest firav din partea unor tipi ciudați care n-au altă treabă mai păguboasă decît să citească și să resusciteze un trecut uitat și, oricum, neinteresant într-o vreme a tuturor afacerilor. Să vedem cum stau cîțiva oligarhi. Ion Creangă are două case, la Humulești și în }icăul Iașului; e adevărat că sînt modeste, una la țară, cu mîțe, motocei și cuptor
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
însemnat în momentul respectiv". Adică fără a interveni ulterior, "așa cum procedează Livius Ciocârlie sau Nicolae Balotă sau alți autori de jurnale , adică să introduc paranteze, subsoluri sau adaosuri, care să arate atitudinea mea de astăzi față de evenimente, situații, personaje din trecut". Ar fi lăsat textul "așa cum l-am consemnat", dar, atît de precaut, "cu mici retușuri, pentru că am mai omis unele pasaje". Deci, pentru început, o "fidelitate" filtrată. Participant la o dezbatere la ProTV inițiată de Nicolae Manolescu, pe marginea jurnalului
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
literară din țară. La 6 februarie 1927 îi scria prietenului său I. Valerian de la revista Viața literară: "Eu mă lupt cum pot cu Parisul pe care îl suport cu eroism. L-aș suporta mai ușor dacă n-aș avea nici un trecut literar în București." Contactul cu scriitorii din țară este atestat și de scrisoarea din 24 februarie 1927, adresată lui I. Valerian, prin care îi mulțumea că i-a trimis volumul de Poeme cu îngeri al lui V. Voiculescu, romanul Concert
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
la Viața Romînească, numeroase, pare-se, în iernile de altădată, cînd Gherea își pierdea vremea cu Rodica, iar revistele cu facerea literaturii, a ideologiei, cu discuții despre cum trebuie să arate o democrație, una scăpată de ciocnirile de arme ale trecutului și care nu ghicea încă nimic din spaimele viitorului. La fel de temeinică, chitită pe informație, mai mult decît pe împunsături tandre, ocrotite de dulcea și veniala nelegiuire a anonimatului, este Revista revistelor. Panorama presei naționale - revistele "capitaliste", în speță, sînt vizate
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
filozofic, sub unghi cibernetic este un bun definitiv cîștigat. Ar fi o iluzie să ne închipuim că oamenii vor renunța la expresie dintr-un scrupul ținînd de corectitudinea ei etimologică. Limba e un fenomen viu ce nu ține seama de trecutul etimologic al cuvintelor. Și astfel realitatea virtuală este acel spațiu din interiorul calculatorului care a devenit pentru foarte mulți o lume ce este cu mult mai aievea decît viața concretă. Lumea aceasta nu numai că ne absoarbe, dar ne modifică
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici pe departe un apologet al fanariotismului. Originalitatea sa remarcabilă îl face să întrevadă, dincolo de preferințele personale, valoarea emblematică a trecutului și să coboare astfel la originile romantismului european. E cel dintîi scriitor român care privește trecutul nu ca un moldovean ori un muntean aflat în prea rapidă tranziție, ci ca un romantic incurabil, care descoperă valoarea ontologică a timpului trecut
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]