5,174 matches
-
a încheiat cu o lejeră bâlbâială. Unii dintre participanți i-au aruncat priviri surprinse. Așa că amândoi suntem încântați să fim aici, a concluzionat Amanda cu grația unui cap încoronat aflat doar în vizită. Nu-i așa, dragul meu? Hugo a tresărit din cauza cotului violent pe care i l-a dat Amanda și a clătinat din cap fără prea multă convingere. În realitate, Amanda știa foarte bine, el nu era deloc încântat să fie acolo. Se opusese cu ferocitate ideii ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de tact, s-a îndepărtat cu paharul de bar și s-a așezat pe un balot de fân, mirosind aerul cu parfum de iarbă. E grozav, nu-i așa? a spus vocea catifelată a unui bărbat din apropiere. Alice a tresărit. I-a aruncat o privire celui care vorbise. Îi era greu să vadă cum arăta persoana în cauză, fiindcă omul avea capul plasat între ea și soarele care apunea. Totuși, Alice a reușit să distingă niște umeri lați și musculoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i s-au părut ore, timp în care decojise roșia de pe receptor, femeia s-a întors. — În momentul acesta, soția dumneavoastră e dilatată la trei centimetri. Hugo și-a adus aminte de măsurătorul de paste al lui Lotti și a tresărit. — Nu, e o greșeală, a insistat el. Ați încurcat persoanele. —Numele soției dumneavoastră e Amanda Hardwick? Un val de sânge cald i-a invadat chipul lui Hugo. —Ăăăă, da. Da, ăsta e numele soției mele. —Ei, atunci ea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să renunțe la acest drept. —Oricum. Jake și-a terminat laptele, s-a prelins de pe scaun, apoi l-a pocnit în joacă pe umăr pe Hugo. —Trebuie să mă car. Ne mai vedem, Yogi. —Numele meu e Hugo. Hugo a tresărit din cauza violenței loviturii. Nu și dacă te văd eu primul, a murmurat el cu dinții strânși. Capitolul 9tc " Capitolul 9" Alice își adora fiica. Din prima secundă în care o ținuse în brațe pe Rosa, un val puternic de sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spiritului, Rosa s-a dovedit a avea un somn destul de neliniștit. Noapte după noapte, Alice stătea în întuneric și o asculta scâncind înainte de a izbucni într-un urlet devastator, care-ți făcea nervii țăndări. Târându-se afară din pat, Alice tresărea din cauza durerilor pricinuite de încă proaspăta cicatrice obținută în urma operației de cezariană. — Totul e în regulă? a întrebat Jake somnoros când, în noaptea aceea, ca de obicei, Alice a traversat dormitorul îndreptându-se către hamac. —E bine. Trebuie doar schimbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
blugi strâmți cu talia joasă, care stăteau să plesnească pe ea. Hugo a observat că Laura avea un talent deosebit de a face ca și cea mai inocentă remarcă să pară a avea un dublu sens. —Azi a început. Hugo a tresărit când Laura s-a apucat să-i adune fulgii de Weetabix 1 de pe revere. Era un gest mult prea intim pentru ora aceea matinală - de fapt, pentru orice oră. Și Django e aici, a spus ea. Asta când nu stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zâmbit lui Joss. —Ai vreun plan de vacanță pe anul ăsta? l-a întrebat ea apelând la o formulă, într-adevăr deloc originală, de deschidere a conversației. Dar trebuia să înceapă de undeva. —OGFO, a răspuns Joss. —Poftim? Alice a tresărit. De ce lătrase Joss? —Oportunități Globale la Ferme Organice, a lămurit-o Joss nerăbdător cu aceeași tonalitate scâncit-nazală. M-am înscris în ’95. Am lucrat în vacanțe în Bosnia, Tibet, Slovenia, în Țara Galilor și-n Albania. Pot să spun „Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dacă vedea drumul care i se întindea înainte. În schimb, în fața ochilor îi pluteau zâmbetul ei leneș, părul blond, ochii albaștri, mari și surprinși. S-a întrebat dacă autobuzul lui Alice sosise. S-a întrebat, atât de pe negândite încât a tresărit, trăgând de volan, cum ar fi s-o sărute pe Alice, cum ar fi să-i dea la o parte părul acela superb și să apropie de el fața aceea de înger. La Chicklets, Hugo a avut mai multe motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
A tras coșul de gunoi - o fostă cutie de vopsea- și a început să curețe locul. Alice era absorbită de această treabă când cineva din spatele ei a zis: Hei! cu un mârâit sugestiv, scos pe o voce joasă. Alice a tresărit când Jake i-a înconjurat talia cu brațele lui musculoase, pentru ca apoi să înceapă să urce cu mâinile ca să-i mângâie sânii. Când Jake i-a întors capul către el, Alice a încremenit. —Îmi pare rău, Jake. Nu prea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deja audierea? Nu, dar o să aibă loc în curând. Și nu mă aștept să ies de-acolo învingător. Sigur că tu vei fi citată în calitate de persoană cu care am comis adulterul, a spus Hugo zâmbindu-i cu regret. Alice a tresărit. Citată ca adulterină într-un proces de divorț. În calitate de cealaltă femeie. De seducătoare malefică. Nu era rolul în care-și imaginase vreodată c-o să evolueze. — Dar nu i-l pot da pe Theo Amandei, a protestat ea. Legea Copiilor îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Theo, acel mecanism cu care trebuia să învețe să meargă, și, din greșeală, i-a dat drumul. „Hei! Hai să ne jucăm!“ Când vocea cu accent american a jucăriei s-a făcut auzită, în mod misterios, în cameră, Hugo a tresărit. S-a uitat agitat către mormanul de jucării, o amestecătură colorată de ochi de carton holbați, zâmbete de plastic și membre rigide ițite în unghiuri dramatice. Imaginea asta i s-a părut lui Hugo de-a dreptul sinistră. Fără Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Avea tonalitatea pe care o folosești atunci când te adresezi unui invalid. Dar n-am fost. Am fost... Jake părea jenat, ceea ce era ceva complet necaracteristic. — Am fost... eu... mă văd cu altcineva. —Știu, i-a răspuns Alice calmă. Jake a tresărit. —Știi? — Sigur că da. Ai o aventură cu Jessamy, nu-i așa? —Jessamy? —Ei, termină, Jake, i-a sărit muștarul lui Alice. De luni de zile, îți petreci toate serile cu ea. Ai spus că ieși cu ea și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să facem căsnicia să meargă. Ție și Rosei v-ar fi mult mai bine fără mine. Borcanul de gem s-a izbit de podea și s-a făcut țăndări. Pământul s-a împrăștiat peste tot. — Vrei să spui...? Jake a tresărit șocat la auzul zgomotului produs de borcan și s-a uitat surprins la murdăria de pe podea. —Ăăăă... da. Poți să dai divorț pe motiv de adulter. Sau de comportament inacceptabil. Sau poți să invoci ambele motive. Sau orice alt motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Douglas, acompaniind o sosie a lui Catherine Zeta Jones cu strungăreață. —Yogi! a spus cineva cu accent străin. Yogi! Hugo a clipit, amintindu-și unde era. Înapoi la cursul prenatal, cu Lotti zâmbind în direcția lui. —Scuze, a zis Hugo tresărind. Eram cu gândul departe. Ce-ai spus? Am întrebat pe toată lumea cum se simte la gândul că va avea un copil, i-a explicat Lotti, clipind plină de seriozitate în spatele ochelarilor. E o ocazie ca oamenii să-și exprime temerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o activitate extrem de plăcută pentru un criminal care va fi fotografiat bust, față și profil, apoi va lua contact cu oprobriul public și va asculta înmărmurit sentința. Care nu poate fi decât una singură, fie vorba între noi. Apoi va tresări atunci când judecătorul nervos va lovi cu ciocănelul în bucata de lemn și va realize că un drum s-a sfârșit și că urmează un altul, unul închis. Pentru toată viața. Sau pentru cel puțin vreo douăzeci și cinci de ani, fiindcă eliberarea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
înainte de a fi dus către eșafod. - De ce neapărat un eșafod? Poate fi dus către un perete, către un scaun electric, către o injecție letală. Ești superficial, ca de fiecare dată. Nu iei în calcul toate posibilitățile. Ți-am mai spus... Tresări. Întoarse capul, iar Magicianul îi întinse paharul. În lichid pluteau două cuburi de gheață - nu teai înșelat, chiar ți-a umblat prin frigider, dar numai pentru că vroia să te ajute, de ce nu înțelegi? Gura i se umplu de salivă, îmi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Matrix-ul tău este chiar mintea ta. Mintea aceasta obosită, care are nevoie de pauză, dar nu pentru că au răpus-o gândurile, ci pentru că a răpus-o, fii atent la ceea ce spun acum, dubla realitatea în care trăiești de multă vreme. Tresări. Mi-au răspuns gândurile sau mi-a dat replica același Magician nenorocit care vrea cu tot dinadinsul ca spectacolul să nu se mai termine niciodată? Tuși, apoi continuă să vorbească, făcându-se că nu a înțeles nimic din acele două
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gândul neterminat. Pe urmă? Pe urmă, ce? Poate te apuci de scris, de ce nu?, doar ești scriitor, nu lucrai la romanul vieții tale? Ai obiceiul urât și nefolositor de a trage de timp, iar pe urmă arunci vina pe edituri... Tresări. Vocea îi apăruse în minte, nu o gândise. Dăduse buzna fără să bată la ușă, fără să sune la sonerie așa cum făcuse individul acela cu geamantanul (e mort, acum, banii sunt la tine - vocea se infiltră din nou), intrase în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dumneavoastră! Călătoria nu vă costă niciun ban, poate doar câteva fire albe pe la tâmple și, uneori, chiar viața. Dar nu vă sfiiți, nu fiți iepuri, lăsați tremuratul la intrare... Poftiți, dragii mei! Tunetul care urmă invitației zgudui orășelul, iar Scriitorul tresări și... 6 Deschise ochii. Presupuse, instantaneu, că stătuse cu ei închiși în timpul... visului? Filmului? Leșinului Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând, dacă nu cumva sunt, deja, acolo, mi-au dat pilulele, mi-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atotputerniciei necunoscutului, cu resemnarea se împletea un fel de revoltă, inima îi clocotea în piept, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvratire împotriva acestei nedrepătăți. Loviturile inimii în pieptul lui, raăsunau în ureche ca bătăi de clopot. Tresări. Gânduri nebune alergau prin goana sângelui...I se urcă în tâmple, în creier... întreaga ființă se prefăcu într-un strigăt, pe care îl sfărâmă intre dinți.. .îl înnăbuși cu pumnii. „ - Nu-mi voi afla pacea sufletului tot restul vieții ... „ își
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și răul” cită el din Înțelepciunea lui Solomon. Și, din nou un val de tristețe îi cuprinse sufletul. Singur, cu sine, își revărsă lacrimi de recunoștință, Celui care ne dă și mâhnirile și bucuriile pe această lume. ...Preoții cădelnițează. Iorgu tresări... parcă, trezit din somn. Mirosul de tămâie plutește in aer... Lacrimi de durere in jur. ”- Ce s-ar face lumea fără lacrimi ?!... Lumea, viata are nevoie de lacrimi ca de aer, ca de apă... ca de soare și de lumină
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
alimentar din str. Cetinei, pentru mici cumpărături. Peste puțin timp, ușa se deschise și în prag apăru o tânară foarte frumoasă, corpolentă, cu fața toată o lumina. Era Vasilica... doamna de la biblioteca tehnică a fabricii. La vederea ei inima îi tresări și începu să-i bată mai tare... O salută și îi oferi rândul în față... Ea îi mulțumi, toată, îmbujorată. El dorea mult s-o cunoască, și acum sosise momentul. La ieșirea din "Alimentară”, el îi ceru voie s-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întreaga aramă a frunzelor, sunau uscat la fiecare adiere de vânt. Iorgu, foarte tânăr pe atunci, stătea culcat pe spate, cu tristețea și singurătatea lui, și aștepta, aștepta și nu știa ce. Când, o bătaie în ușă îl făcu să tresară și, în prag apăru Vasilica. Surpriză mai mare nu s-ar fi putut... Într-un târziu, amândoi se aflau în fața ferestrei. ”-... Ce liniștite sunt serile toamnei !” zise ea după o vreme, în fața ferestrei, privind crizantemele aurii, din grădinița din față
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui, se uita cu o privire rătăcită pierdută pe cer... peste oraș... peste orizont. O albeață de argint acoperea orașul... Cerul nopții era limpede ca gheața. Vasilica văzu prima stea a serii înălțându-se dinspre pădurea Trestiana. ”- Uite, prima stea...!” tresări ea, strângânduse lângă dânsul. ”- Ce-ți dorești, când vezi prima stea ?!” O întrebă Iorgu, încet, abia șoptit, uitându-se și el pe cer. După o scurtă gândire, ea îi răspunse... ”- Să mai văd una !” și continuă să privească departe, departe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu în genunchi cu privirea spre cer. Deodată, într-o clipă de răgaz, în tăcerea aceea de cimitir, în care se auzea doar foșnetul molcom al frunzelor, se auzi un glas limpede, abia șoptit: Goguu!... Ai venit la mine?!” El tresări, recunoscând vocea Vasilicăi, și-și îndrepta privirea dincotro venea chemarea. Vru să răspundă... Da, da, Fată!”, dar, nu putu; limba nu-l asculta, parcă i-ar fi luat-o cineva în stăpânire. Umplut de mirare și uimire, privirea i se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]