4,590 matches
-
inițiativă, ci și un edil destoinic și ambițios în planurile sale de construcție. Constantinopolul copiază Roma în ce privește organizarea instituțiilor, arhitectura și, atât cât a fost posibil, planul urbanistic al centrului. Traseele principale din capitală, proiectate pentru a fi parcurse în triumf de reprezentanții puterii sau de armata învingătoare, sunt adaptate la planimetria Bizanțului și la structura sa tradițională, de vechi oraș grecesc. Sediile instituțiilor sunt și ele construite asemănător, însemnele puterii sunt copiate sau chiar aduse de la Roma. O bogată literatură
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sale, iar pe de altă parte, la transformarea concretă a bazelor religiei romane republicane târzii, cu efecte politice și sociale ireversibile, precum întărirea principatului, în defavoarea aristocrației senatoriale. Generalii învingători nu au mai obținut din partea senatului altceva decât dreptul la însemnele triumfului - și doar cu acordul împăratului lor − și dreptul de a avea o statuie în forumul public; în schimb, augustul a ajuns să se identifice cu însăși zeitatea tutelară a Romei, Jupiter Capitolinul. Pentru reprezentarea exclusivistă a naturii sale de divus
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
resimțit însă și atunci, prin faptul că senatul a decis ca ceremonia dedicată lui Traian pentru a-l omagia ca divus să fie dublată și de ceremonia de adventus pentru noul împărat, Hadrian. Un context particular al comemorării divinatorii a triumfului militar roman − consacrat prin Columnă, axis mundi politic și suprem model iconografic (v. fig. 14 și fig. 15) −, dar care nu a putut înlătura calculele pragmatice ale instituțiilor decizionale de a legitima puterea în exercițiu. Ulterior, împărații romani din secolele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Calitatea de invictus era atribuită în primul secol al principatului doar zeilor și fondatorului Romei, lui Romulus. Ulterior, ea este folosită și în relație cu imperiul, apoi cu însuși împăratul, până acolo încât devine un atribut fundamental în ceremonialul dedicat triumfului militar. Motivația este complexă; ea se află în strânsă legătură cu simbologia puterii și va fi destul de bine reprezentată și în teocrația bizantină. Împăratul, pentru că întrupează virtuțile prin excelență, poate nu doar să guverneze just, ci și să triumfe, pentru că
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
noua structură și simbolistica implicită a puterii, reflectată de fiecare componentă majoră a scenografiei publice. Cum ea este "transferată" dinspre Republică înspre instituția imperială ca un patrimoniu suprem al puterii romane, iar începând cu Augustus este folosită pentru a celebra triumful militar al acestuia, cetatea și autocratul ajung în plan simbolic și ideologic o unitate identitară caracterizată de un set de virtuți absolute. Nici măcar în plan administrativ Roma și Milano nu vor putea demonstra mai târziu că se pot (auto)gestiona
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru victoriile sale militare și reprezentat de statui (în forumuri) sau în altoreliefuri (frizele care ornau frontoanele arcurilor dedicate lui). Maiestatea imperială romană și puterea erau exprimată și prin acest limbaj iconografic, bogat conotat și foarte eficient în ce privește (co)memorarea triumfului, dar și în transferarea semnificației lui în imaginarul colectiv. Spre exemplu, procesiunea soldaților înarmați care îl însoțea pe împărat atunci când acesta trecea linia perimetrului "sacru" al cetății (pomœrium) simboliza un mod de utilizare a spațiului, de cucerire și apoi de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cultura de origine a soției sale), împăratul roman își însușește o trăsătură majoră a puterii autocrate. Constantin I menține atributele Sol invictus și victor, continuând tradiția de la sfârșitul secolului IV și începutul secolului III î.Ch. de care țineau zeii triumfului militar (Benoist 268). Stăpân al lor, Jupiter Capitolinul, reprezentantul poliadei mitologice, deși este cel căruia Constantin I refuză să i se mai închine, îi "împrumută" acestuia componenta sa cultuală sacră, cea a solarității. Pentru că împăratul renunță la tetrarhia politică (v.
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
exercitare a funcțiilor înalte de conducător, și cu Roma, apărată, dar nu și locuită de el, mai ales după ce începe să se comporte în reședința sa din Orient ca un autocrat (posibil) convertit. În cele din urmă, ceremonialul conjunctural dedicat triumfului militar va fi înlocuit de adventus, care (co)memorează puterea absolută (solară) și virtuțile unice ale basileului; ales al divinității, el nu mai are nevoie să fie reconfirmat, nici prin omagierea victoriilor sale armate, nici prin consecratio finală (Benoist 341
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
s-a născut o adevărată teologie imperială, copleșitoare retoric, imagistic și simbolic și așezată direct sub semnul și auspiciile zeului-soare. Vocabularul puterii imperiale primește prin această interpretare romană târzie un nou lexic, un complicat ritual militar și civil al consacrării triumfului, cu o ideologie, în schimb, mai puțin schematică, dar cu un arsenal scenografic la scară urbană impresionant (așa cum am discutat pe larg anterior); toate acestea vor fi preluate de instituția basileică și vor fi transmise imperiului creștin, printr-o amplă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ascetică la Sfântul Ioan Scărarul (veacul VII), la Sfântul Isihie Sinaitul (veacul VIII), la alți dascăli ai vieții duhovnicești din Orientul creștin. (Lossky 209-10) Cu o bază teologică stabilită în cea mai mare parte de Grigorie Palamas, isihasmul, al cărui triumf a fost asigurat de sprijinul politic al lui Ioan VI Cantacuzino (împărat care nu a excelat prin știința de a practica puterea, ci prin anvergura sa culturală, dovedită și ca monah, după ce a ieșit din funcția basileică), a reprezentat cea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu o altă ideologie. În cele din urmă, uitarea a fost definitivă. Un eseu istoric despre memorie este această carte, în căutarea unor răspunsuri la întrebarea: cum s-a format imaginarul bizantin? Așa cum Roma a dat o scenografie urbană a triumfului, ceremonialul său imperial a dat o formulă de raportare la trecut, preluată de credința creștină din ritualul păgân, dar în plan simbolic. Cum religia monoteistă a oferit dintr-o dată mai mult decât ar fi putut orice altă comunitate din imperiu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
oază a descărcărilor nemulțumirilor inițiale după ce a parcurs un început de călătorie labirintică. Cu toții cunoaștem momentele identificării lăuntrice cu un vulcan de resurecții și petiții aruncate spre cerul unei Divinități ce ne apare atunci necruțătoare. Dar răzbaterea prin labirint și triumful posibilei ieșiri din el depind fundamental nu de rămânerea la nivelul actului revoltei, ci de cel al depășirii acestuia, al înlocuirii răzvrătirii care doar neagă cu acțiunea ce caută perseverent soluții. În revoltă pierzi conexiunea transcendentă cu cei dragi, gândirea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cataclism asistăm la o răsturnare devastatoare în care ceea ce este natural devine insular sau proiectat la periferia extremă, iar ceea ce este nenatural, nefiresc se instaurează drept extensie suverană. Cataclismul nu aduce un dezechilibru secundar ca episod secvențial, ci guvernarea și triumful cuceritor al dezechilibrului. Aici natura devine non-natură și firescul universal se preschimbă în nefirescul general. Este o răsturnare în care firea este înlocuită de nefire, iar viața tinde să se autoanihileze fraternizând cu adversara ei de drept, moartea. Cataclismele apocaliptice
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de unde surâde din icoane mereu aceeași fiară ce l-a însoțit ispititor pe Adam din răsăriturile Edenului și până în apusurile timpului. Căderea Babilonului, evocat de strgătul angelic, este o prăbușire finală în care scena istoriei omului decadent este inundată de triumful sluțeniei sufletești, urâciunea evocată în atenționările cristice și ale profetului Daniel (Matei 24.15), (Daniel 12.11). Sfârșitul lumii sosește atunci când urâciunea pustirii coboară peste locul sfânt, dar și peste întreg pământul. Este așternerea clipei apocaliptice a eclipsei în care
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Internat se-ntorc copii tăcuți și triști. Se mai cântă de asemeni iarmaroacele, birturile, cafenelele (sub-stituindu-se, în evocarea tragicului cotidian, cheiurilor, suburbiilor belgice), albumele, băncile de școală, ceasornicele, pianinele, natura moartă în genere. ADRIAN MANIU Poezia lui Adrian Maniu e triumful stilisticii și al manierei. Ca un nou Crivelli, poetul se întemeiază mai cu seamă pe contururi și invenții de atitudini ceremoniale și, deși nu în teme, el este primul poet bizantinist, precedând cu un deceniu pe Lucian Blaga. Preferința este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
epocă -, pe când vechea școală critică, reprezentată mai ales de A. Russo, va fi cu precauțiune, constituționalistă liberală, va lupta mai mult pentru păstrarea originalității limbii și spiritului românesc, insistând asupra curentului poporan și istoric, și va lupta mai puțin pentru triumful bunului-gust literar și respectarea adevărului în știință sau formei științei -, dl Maiorescu va avea dispreț și neîncredere față de constituționalismul liberal, va lupta mai puțin pentru păstrarea originalității limbii și a spiritului românesc, va insista foarte puțin asupra curentului poporan și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dl Maiorescu va avea dispreț și neîncredere față de constituționalismul liberal, va lupta mai puțin pentru păstrarea originalității limbii și a spiritului românesc, va insista foarte puțin asupra curentului poporan și aproape deloc asupra celui istoric, va lupta mai mult pentru triumful bunului-gust în literatură și a respectării adevărului în știință, sau a formei științei. Aceste deosebiri se explică și prin mentalitatea acestor critici, prin deosebirea de temperamente și de cultură. Analiza temperamentelor și a culturii lor ne va explica și ea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
personalității sale "bonjuriste". Să urmărim mai departe atitudinea lui Alecsandri. Enache Damian, la 1842, râde, se miră, se crucește de bonjurism, dar nu-l combate. Ce ar fi simțit el oare după 1848, după 1859, după "revoluție", după Unire? După triumful bonjurismului? O știm. Alecsandri ni-l arată în 1862, numai cât sub alt nume: Sandu Napoilă, Ultra-retro-gradul1. Sandu Napoilă e Enache Damian, din Iorgu de la Sadagura, după triumful liberalismului. Și dacă Enache Damian i-a fost simpatic lui Alecsandri în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
simțit el oare după 1848, după 1859, după "revoluție", după Unire? După triumful bonjurismului? O știm. Alecsandri ni-l arată în 1862, numai cât sub alt nume: Sandu Napoilă, Ultra-retro-gradul1. Sandu Napoilă e Enache Damian, din Iorgu de la Sadagura, după triumful liberalismului. Și dacă Enache Damian i-a fost simpatic lui Alecsandri în 1844, trebuia să-i fie simpatic și acum, după 1859, căci nu e nimic mai firesc, mai logic decât ca Enache Damian de atunci să fie Sandu Napoilă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ultra-retrogradul" e un epitet ironic la adresa "revoluționarilor". Acum, când bonjuriștii și duelgiii, în sfârșit, triumfă (să ne aducem aminte cum Alecsandri se indigna pe la 1840 că ei n-au trecere în Moldova), Alecsandri, nemulțumit, îi caricaturizează, le ridiculizează lupta și triumful. Acum se vede clar că tendința, să-i zicem, "junimistă" (în înțelesul ce am dat cuvântului când am vorbit de C. Negruzzi), e mai puternică în el decât tendința cealaltă. Și cu cât trece vremea, cu cât Alecsandri îmbătrînește și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Același autor numește victoria lui Domițian asupra lui Gezino ,,hiperboreus triumphus” și mai departe: ,,De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori și-a scăldat calul în zăpezile geților; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merita și n-a adus cu sine decît renumele de a fi învins lumea hiperboreenilor”. Și în acele vremuri ținutul din partea stîngă a Istrului era cunoscut de către romani și greci ca țara hiperboreilor. Erau toți smintiți și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
5. Zeii religiei hinduse în religia hindusă există foarte multe divinități. Dintre acestea, roluri sociale foarte importante au avut divinități precum: a) Aditi, zeița enigmatică, Mama Zeilor; b) Ușas, zeița dimineții; c) Rărtri, zeița nopții; d) Marea Zeiță, expresie a triumfului religiozității extrabrahmanice; e) Dyauș, zeul indo-european al cerului, respectiv Varuṇa, un zeu suveran. El a luat locul lui Dyauș. Este regele universului și face parte din familia divină cea mai veche, numită Asura. Ea se află în conflict cu zeii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
județe, au venit într-adins la Iași ca să-i ofere spontaneu concursul lor, influențând pe lângă rude, prieteni și cunoscuți în favorul candidaturii filosofului antisemit. El se alese în sfârșit cu mare majoritate, împreună cu tovarășii săi de luptă, Ciupercescu și alții. Triumful său a fost cu bucurie auzit de toată țara. Radu Mihaiu apucase deja să previe guvernul că nici o putere omenească nu va putea să împiedece alegerea lui Conta.” (Apud O.Minar: „Filosoful Conta”, p. LXVIII-LXIX, nota). Bravul polițai l-a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
murit, legionarii lui Iisus. Nemuritoarea lor moarte de martiri vădește adâncul credinței legionarului. Iubirea de Neam și de Hristos. Ea va călăuzi pururi pașii celor dornici să trăiască în spiritul Evangheliei și în Duhul lui Hristos, în drum spre marele triumf, ÎNVIEREA. Să slăvim și să valorificăm cu fapte mărețe acest sacru zăcământ! GROAPA COMUNĂ Fortul 13 Jilava Aprig călău, smintită arătare, Robit de rang și-al trupului desfrâu, Înscrie țării crima cea mai mare Curmând vieți curate, ca apa unui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cea mai consistentă o reprezintă eseurile pe teme sociale, istorice și culturale semnate de A. D. Xenopol (Starea românilor în cele dintâi veacuri ale stăpânirii ungurești, Postulatul psihologic), A. Baldacci (Românii din Imperiul Otoman), C. R. Pascu (Românii în Canada), Corneliu Moldovanu (Triumful ibsenismului - Invazia artistică străină), N. I. Apostolescu (Clasicism, romantism, realism, Românii în literatura franceză), T. V. Ștefanelli (Chestiunea bisericească în Bucovina), Emil Nicolau (Amintiri din teatru - Moartea artistului Grig. Manolescu) ș.a. Articolul Jubileul lui Caragiale de Mihail Dragomirescu trezește reacții în
ŢARA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290070_a_291399]