4,882 matches
-
la necredință a fost treptată -, penisul meu s-a afirmat drept inepuizabil obiect de spovedanie. El îmi inspira cele mai temerare păcate. Desfrâu cu îngeri. Până și o oaie virgină i-a devenit accesibilă. Făcutele și nefăcutele lui îi provocau uimire până și confesorului meu, părintele Wiehnke, cel pentru a cărui ureche nimic din ce e omenesc nu era străin. Mie, însă, spovedania îmi ajuta să mă despovărez de tot ceea îi putea fi atribuit ori inventat, ca sursă de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care nu voia să-l ia în mână, pe numele lui armă. Atitudinea lui începea să ne schimbe. De la o zi la alta se mai fărâmița câte puțin din ceea ce păruse a se fi consolidat. În ura noastră se amesteca uimire, până la urmă admirație deghizată în întrebări: „Cum de rezistă idiotul ăsta?“, „Ce l-o fi făcând așa de căpos?“, „De ce nu se declară bolnav, că în ultima vreme oricum arată ca o bucată de brânză?“. Am început să-l lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
blindat: ca stângaci ce eram, cu brațul stâng ridicat. Se poate ca vehicolul care se apropia cu atâta repeziciune să mă fi uimit, fiindcă venea cu toate farurile aprinse și, când vehicolul blindat a oprit la doi pași în fața mea, uimirea mea a fost confirmată. ăsta nu putea fi decât rusul, care nu făcea economie de lumină și care, fără să stea pe gânduri... „E Ivan!“ am strigat eu spre grupa aflată pe marginea drumului, dar nu mi-am lăsat timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au venit mai aproape, și mai aproape și care cu greu ar fi putut fi luați drept vânători, mai degrabă ca emisari rurali ai Mafiei, până când au ajuns să alcătuiască un cerc în jurul străinului cu pălărie de paie care provoca uimire. Mi-am golit rucsacul și mi-am înșirat la vedere catrafusele. După ce conducătorul lor, care purta un veșmânt lung, asemănător cu o rasă de călugăr, m-a întrebat de unde vin și unde vreau să ajung, a oprit - atunci când într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la loc, înfloresc din nou, se răspândesc, și nu numai Italia are o climă care le favorizează. Oricât de mult am umblat, nu am văzut cine știe ce, pentru că Anna și cu mine nu încetam să ne descoperim unul pe celălalt, cu uimire. Constituiam o surpriză reciprocă substanțială și doar puține lucruri păreau potrivite să ne abată de la noi înșine. Până și când desenam sau făceam acuarele stăteam strânși unul într-altul. Din această călătorie, în afara pățaniilor mărunte la autostop - Anna, temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îl ascultasem pe Lud Schrieber pe când își invoca încă o dată munca și existența, mizeria demodaților ptolemeici și totodată măreția arhaică; mai nou, aveam în urechi vocile unor scriitori la fel de tineri ca mine. Acrobațiile verbale ale lui Hans Magnus Enzensberger provocau uimire. De fluxul verbal al lui Martin Walser mă lăsam purtat orișiunde. E adevărat că profesorul meu, Karl Hartung, mă proclamase în puține cuvinte elev eminent, dar o bună parte din timpul meu trecea în văgăuna din ruina de lângă lacul Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pentru Întâia oară m-am Îndoiat: iera să crez că-și râdeau dă măndel. Da pă loc am auzit un urlet. Pă zău meu că nu m-am Înșelat cu zodiile; da mai Întâi dă furie și p-ormă dă uimire, poa că m-am Înșelat totuși. Niciodată nu zic că alba care o văd io ie neagră. M-am Întors și, pipăind cu varga, am dat buzna În secretariat. M-am poticnit În ceva dă pă dușamea. M-am ciucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
imitație de crocodil, a scos două etuiuri identice și pe unul din ele l-a deschis. Nu mai Încăpea nici o Îndoială. În culcușul acela de catifea strălucea fratele bun al lui Koh-i-noor. Nimic din ce este omenesc nu-mi trezește uimirea. Mi s-a făcut milă de bietul Goliadkin, care ieri Împărțise În trecere patul cu o Fiodorovna, iar azi, Într-un cupeu care scârțâia din toate Încheieturile, Își spunea păsul unui domn argentinian care nu avea să-i refuze bunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu prima poștă. Scoate lovelele dân salteaua care tre să fie ca cornu abundenței. Pă jumate dificultos la vorbit, mi-a răspuns târziu: — Marafeții nu iera ai mei. I-am scos din casa dă la firmă. L-am privit cu uimire și scârbă. — Stau, adicălea, dă vorbă c-un manglitor? am Întrebat. — Da, c-un manglitor, a zis chestia aia dă nimic. Am continuat să-l privesc și-am zis: — Pramatie improdentă, nu știi că asta mă Întărește. Suveranitatea mea ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că iera convinși dă argumentele damei. Despărțirea n-a fost amară. Ne-am Înțeles să ne adunăm Încă o dată, pentru altă porțe dă tăieței cu Chianti. IX Da, don Bustos, când buchiseam azi-dimineață ziaru iera să dau pă spate dă uimire. Apoi mi-am adus aminte dân memorie. Ieri, când m-am Întors dă la ghiftuială și m-am soilit În debara, a cârâit telefonu. Iera Pérez, care m-a năucit la cap cu Încrederea lu pretenara, că Fonseca Îi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
eu, cel ce-aș putea să iert toate stângăciile voastre și să vă fac să trăiți încă o sută de ani. Auzind toate acestea, în genunchi am căzut pentru a-i cere întunericului iertare și-n goană, am trântit cu uimire sentimentele pe alte căi nepătrunse în care-mi stă de pază Prințul MEU de poezie, și cu-n ultim surâs palid al nevinovăției voi încerca să supraviețuiesc doar pentru mine și pentru frumoasele năluci ale destinului. DESFRUNZIREA ÎNCĂRUNȚITĂ A UNDELOR
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și m-a dus, plutind, până departe. Ușor, ca un fulg, am ajuns într un grajd, lângă o iesle. Din iesle mă privea un copilaș cu ochi mari și blânzi, din privirea căruia izvora, în valuri, acea lumină. Înmărmurit de uimire m-am simțit învăluit de razele strălucitoare. Spre cer se înălța o muzică pe care nu o auzisem vreodată. Eram mirat dar nu mă înfricoșam. Am întins mâna să-l mângâi. El m-a oprit ridicând din sprâncenele ce abia
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
dorite de tine! Nu-mi venea să cred. Am alergat la bradul de Crăciun, de unde am luat în mâinile tremurânde darul mult visat. Am sărit de gâtul mamei și i-am promis că nu voi mai greși niciodată. Priveam cu uimire patinele care erau la fel ca cele din vis. În acest timp, la fereastră, un grup de copii vesteau Nașterea Domnului, colindând cu mare bucurie: “Astăzi s-a născut Hristos Mesia chip luminos...” Domnul Iisus este mulțumit de mine și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cărțile acolo în rafturi. După edituri și domenii, după autor și felul cărții. În felul acesta găsești repede ceea ce cauți. Și pentru că nu au mereu bani sămi cumpere toate cărțile, m-au dus la biblioteca orașului. Am privit mut de uimire rafturile lungi pline de cărți. Îmi trebuie două vieți să le citesc pe toate! O doamnă de acolo m a învățat cum să împrumut cărți. Mi-a explicat și cum să am grijă de ele, să le păstrez, să le
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
am raporturi sexuale cu nimeni. M-am gândit că dacă foloseam noțiunea de „raport sexual“, în loc să spun „sex“, reușeam să neutralizez atmosfera jenantă și stânjenitoare care părea să se fi instalat dintr-odată. —O, a exclamat el scurt. Tăcerea și uimirea doctorului Keating îngreunau aerul din cameră. E timpul s-o șterg, m-am gândit. Haide, Kate! Și-am plecat acasă. — Cum a fost? a întrebat mama când ne-a deschis ușa. —Bine, am spus. Bine. Kate ia în greutate așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
față am un bloc. În spate, la dreapta, la stînga, tot blocuri. Cred că și deasupra e unul. Vizibil numai pe ceață, cînd sună sirena vapoarelor ce pleacă din intersecție. Din clasa a III-a locuiesc cu plăcere și continuă uimire la bloc, În același cartier. PÎnă acum trei ani am stat la mama, și deosebirea față de situația de-acum era că-n față n-aveam un alt bloc, ci un loc de veci. Cu multă verdeață. Am ținut morțiș să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-a enervat generalul care-și iubea mama, luînd-o ad litteram, s-a postat În fața soldaților ce nu păreau să-și fi revenit din uimire, și le-a ținut un discurs scurt, În engleză, pentru aș umili și Învinge adversarul Încă din alocuțiuni, ce le-a spus, oșteni, zice, ne aflăm aici pentru a scrie o pagină pentru eternitate, și ăia dă-i și aplaudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din ochi. Un mare actor, care are ceva din expresivitatea unui dulap aflat În mișcare involuntară, el iubește cangurii, trăiește la antipod, și, spre deosebire de Christopher Lambert comparat recent cu Marlon Brando În pofida ori poate tocmai din pricina permanentei lui stări de uimire, de nemuritor, de strabism, este incomparabil. Ca Andreea Marin și spre deosebire de Julia Roberts, comparată la fel de recent cu Audrey Hepburn. Îți vine să te călugărești, să miroși petunii, să privești cerul. Și Audrey are un Oscar, primit pentru Vacanță la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Marilyn și Brigitte Bardot la un loc”, Audrey, mai feminină decît frate-său ori decît un pelican, Julia. În plus, amîndouă au fost ambasadoare UNICEF. Astfel de alăturări de lucruri, ființe sau fenomene În scopul stabilirii similitudinilor te umplu de uimire, de comparații, te fac să izbucnești În lacrimi ca spectator, ca ființă. Le mauvais goût méne au crime, spunea Stendhal În 1848, zîmbind. ZÎmbea pentru că nu se inventaseră Încă frații Lumiere, comparațiile. Altfel n-ar mai fi rostit „crime” ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîfÎitul. Camera se depărtează: lîngă ziarist merge la fel de grăbit un bărbat care vorbește răgușit: Ne-au invadat orașul. Dac-aș avea o pușcă. În clipa următoare se aude o Împușcătură și bărbatul cade Împleticindu-se, cu o expresie de nesfîrșită uimire. Cer parțial senin, vînt moderat. Tăiat la: Cadru interior: Redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Ziaristul intră În clădire. Radu G. Țeposu e În Franța, Buduca la spital, dar Radu Călin Cristea, George ȚÎra, Filip Florian, Constantin Rudnițchi, Mircea Țicudean și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că-i incendiată. M-am repezit spre ea, am băgat mîna-n buzunarul ce fumega tot mai vizibil și-am scos mucul aprins de țigară pe care unul dintre cei doi marocani Îl aruncase cu precizie Înăuntru. PÎnă am terminat cu uimirea și Înjurăturile, ăia doi dispăruseră după un colț. Numai că din capătul opus se apropia un polițist, uite că gara nu era deloc pustie, un tip de vreo doi metri Într-o uniformă neagră strălucitoare, cu fireturi, curelușe, pistoale, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nenumărate neoane portocalii, există cu prisosință pe absolut toate drumurile, chiar și pe cele de țară, lucru unic În Europa, am aflat, o inconștientă risipă de electricitate, paralizantă pentru cineva venit din zodia Întunericului amplificat de lampa cu gaz, și uimirea unui cosmonaut american, care constata, În vreme ce se rotea În jurul pămîntului prin anii șaptezeci, că singurul punct luminos vizibil din spațiu pe Terra e Belgia, mi-a mai venit inima la loc abia peste cîteva zile cînd am văzut, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cercetare mi-au confirmat un lucru pe care orice femeie Îl știe: În fiecare bărbat se ascunde un băiețel”. Păcat de atîta muncă, gemete, deces. CÎnd mai simplu ar fi fost ca anii ei de cercetare să se concentreze asupra uimirii unuia dintre corespondenți: „De fiecare dată mă minunez de cantitatea de păr ce se ascunde În intrările ei secrete”. Părul din vagin și umbra lui stufoasă. Uite ce trebuie să-ți pui vara pe cap, la mare. * Nancy Friday, Fantasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
timp sprijinit de tocul ușii, privind imaginile tremurate transmise de televizorul vechi, dar prinzându-le într-un colț al vederii și pe cele două femei încremenite, una cu palmele așezate pe genunchi, frământându-le fără oprire, cu buzele întredeschise a uimire, cealaltă puțin adusă de spate, nu atât de bătrânețe, cât de miopie, aplecându-se să vadă mai bine prin sticla tulbure și probabil neștearsă a ochelarilor, mărunțind din buze de parcă ar fi psalmodiat. Dar toate astea erau ca și cum nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pus-o să jure pe tot ce avea ea mai scump că își va ține gura și nu va spune nimănui unde s-a dus, să târâie cufărul și geamantanul până la tramvai, iar la gară să ia primul tren, spre uimirea copiilor, mari de-acuma, care tot întrebau unde ne ducem, unde ne ducem, nu-i mai bine să stai să vorbești cu el și să plece el din casă? Dar nu mai era timp nici de vorbit, nici de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]