4,112 matches
-
Îl ai?”. Trebuia să spui tot, cine ți l-a dat, vroiau să nu știi nimic... Cum a fost eliberarea? Eliberarea? Au fost niște anunțuri: „Bă, voi aveți să plecați acasă!”. Parcă am fost mai liber În suflet. Parcă te umflai când se auzea așa, ba de la unu’, ba de la altu’... Și atuncia parcă erai mai relexat... Da’ când te videai a doua zi iar cu bătaie... ziceai: „Bă, aicea ne omoară! Ăștia nu ne mai lasă”. Și În ’53 m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am dus coala de hârtie supraveghetorului. Neavând ce face și voind să și dea seama despre ce putea un absolvent de liceu, mi-a luat compoziția și a avut răbdarea să o citească până la sfârșit. Deodată îl văd că-l umflă râsul. Apoi ridică capul și întreabă: — Cine e domnul Bacalbașa? Mă scol răscolit de emoție și de o secretă mulțumire, și răspund liniștit: — Eu, domnule profesor. — Bine, ședeți jos. anul 1876 293 37. În original: cetim. La examenul oral, deși
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
plină, și al altor umiliți? Cerșetoria e o realitate. Ni-i teamă s-o recunoaștem? Am recitit, aproape cu lacrimi, scrisoarea primită de la Lucica, în care îmi descrie starea în care se află tata, că „orice ar mînca i se umflă ficatul”, că „de la o vreme încoace nu mai poate sta culcat, din cauza unei răni la șoldul drept și că atunci cînd încearcă să meargă își simte grele picioarele”. Problema cu ficatul se adaugă altora mai vechi cu inima și plămînii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fluentă. *Vînt învolburat, de o furie nemaipomenită și rafale intempestive de ploaie. Impresie de demolare a tuturor lucrurilor. Încerc să ațipesc, dar fiecare nouă bubuitură mă ține treaz. La un moment dat, geamul camerei mele s-a deschis cu violență, umflînd perdeaua și ridicînd coperțile cîtorva cărți de pe birou. În balcon a fost răsturnată o sticlă cu vin rămasă de la revelion. Afară, cei ce se întorc din vizite (sîntem pe 2 ianuarie 1976) par niște jucării instabile. Vorbesc tare între ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Din zori și pînă la nouă: o lumină portocalie, crepusculară, nefirească. După aceea, de-a lungul zilei, vreme închisă, umedă, rece. Nici un eveniment nu ne smerește! Cutremurul a devenit pretext de ziceri proaste. Bețiile s-au înmulțit, rîsul s-a umflat și mai tare. *Din 2 aprilie, „campania de presă” cu răspunsuri la atacurile unor ziare și posturi de radio occidentale, care s-au referit la felul cum e (mai exact cum nu e) rezolvată la noi problema „drepturilor omului”. În
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
jenă. Mătușa mi-l creditează și ea, indirect, povestind cum a scăpat de gîlci. La 14 ani a descoperit ceva sub pielea gîtului: „mai întîi ca niște boabe de mazăre, apoi ca niște fasole boance”. După război, acestea s-au umflat. A mers la babe s-o descînte. Una a încercat „cu fuse vechi”. Leacul cel bun i l-a găsit însă alta: o fiertură de ceapă și săpun, aplicată sub formă de comprese. A schimbat apoi vorba, trecînd la o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aștept crîmpeie mici de gingășie”. *M-am trezit murmurînd: De teama barbarilor/ nopțile mi-s tot mai lungi și mai albe // Fă i, Doamne, să ne ocolească, / Trimite-i asupra Groenlandelor și Saharelor lumii! // De teama barbarilor, / spaimele s-au umflat, au crescut / M-apasă ca umbra unui munte, vara. De teama barbarilor, / vîntul mi se pare potrivnic, / ploaia-năvala unei hoarde! // De teama barbarilor, / lumina din gînduri abia mai pîlpîie... *Recenzînd, n-am fost văcsuitor de șcrabi, și nici n-o să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe Buzura, pe Sălcudeanu. „Am să susțin enormitatea că Vasile Baran e mai bun decît Bălăiță”, mi-a declarat. La autorul Lumii în două zile crede că sînt urme din Márquez: de pildă, copilul din Albala care mănîncă pămînt, se umflă și crapă. „Aici nu-i spirit românesc”, conchide. În ultimii ani mi s-a insinuat, tot mai adînc, sentimentul precarității și inutilității. N-am fost dintotdeauna așa. Cîndva, am fost ardent, pasionat. Am pus suflet chiar și în discuțiile fără de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și pleoape roșii, lăcrămoase, de evreu care a citit la lampă. Surîde la vorbele lui Cs. (cu care e, pare-se, amic) și răspunde politicos la întrebările sau remarcile noastre, adresîndu-se fiecăruia cu apelativul „Maestre”. în timpul discuției, Genoiu s-a umflat iarăși în pene, replicîndu-i la un moment dat musafirului, care îi sugerase să țină seama de anumite critici, că dacă lui i-ar fi fost frică de „toate fîlfîirile”, ar fi stat cu mîinile în sîn, n-ar fi realizat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
uratul, acesta din urmă zice: „Lîngă chipul țării / Cu gîndirea trează / Elena Ceaușescu / E-a primăverii (sîntem în 7 ianuarie 1989 - n.m.) rază” etc. Un „limbiot” experimentat nu-și poate îngădui asemenea naivități. El adoptă o manieră afectuoasă, pentru a umfla gogoașa laudei, muncește pentru covrig, ca în versul „Fiică a libertății de cuget și simțire înflorind lada de zestre a plaiului strămoșesc”. „Limbiotul” știe întotdeauna cam ce anume excită, umblă la cutia cu rafinamente, polemizînd nevăzut cu cei care cred
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o carte într-o pagină, o pagină într-o frază și această frază într-un cuvînt, acela sînt eu”. Uneori simt la fel ca Joubert, autorul afirmației de mai sus, alteori regret lipsa din mine a fermenților care să-mi umfle aluatul textelor. Am consumat prea mult material pentru cîte o țandură de „aforism”. Aproape obosit, acum îmi dau seama de imposibilitatea procesului invers, adică de a mă întoarce de la fragment la nuvelă sau roman. *La numai cîteva minute după ce-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
astăzi, tehnica laserului, care se zice că face minuni: practic nu se operează prin deschidere, iar pacientul poate pleca imediat pe picioare. Vă doresc totuși să rezolvați pe calea tratamentului, și să simțiți ameliorare și În starea generală. Picioarele se umflă de la așa ceva? Cum vă mai simțiți cu amețelile? Cum vă mai Înțelegeți cu medicul acela credincios și uman? (Altă specie pe cale de dispariție!). Domnule Dimitriu, să nu lăsăm nemarcat faptul că aceasta e prima epistolă În care nu vă „storc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ce i-ar trebui și nu găsește în magazinele statului nostru socialist multilateral dezvoltat... V-ați îngăduit, totuși, să pretindeți că noi am fi prea grași, iar asta pentru că mâncăm prea mult. Da, ne îngrășăm, dar nu cu mâncare, ci umflându-ne de foame, de lipsa alimentelor strict necesare pentru a exista. De exemplu, cartofii, ceapa, fasolea, ba chiar și zarzavaturile au dispărut din magazinele statului. Începând din toamna anului 1980 și până în prezent nu am mai putut găsi în magazinele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să cumpărați câte ceva. În primul rând, va asigur că veți fi primiți cu ostilitate de către majoritatea vânzătoarelor, acrite și ele de viața asta plină de privațiuni. Apoi, presupunând că veți găsi câte ceva de cumpărat, veți vedea cu câtă nonșalanță se umflă prețurile sau cu câtă bucurie nu vi se mai dă restul; dacă veți scoate carnetul, veți vedea cum unele produse zac pitite prin depozite. Despre ambalaje, nu mai are rost să vorbim. Astea sunt pentru risipitorii din capitalism. La prânz
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
faci pe cei de care îți bați joc cu bună știință să-ți mulțumească pentru tot ceea ce le iei, să-ți hrănească morbul orgoliului și al infatuării cu urale și ovații, cu sacadate strigăte mecanizate, inconștiente și contagioase, care le umflă palmele și le dilată coardele vocale, ca într-un coșmar colectiv demn de cei mai temuți torționari ai închisorilor comuniste. în zilele acestui congres, e bine să nu ieși din casă decât mânat de nevoi absolute. E bine să ocolești
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sine, „Mai spre sfârșitul vieții/ de unde să Începi să țeși din nou/ jocuri fără plasă/ sub cupola bordeiului sud-dunărean!?” (Embargou). În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mele... nu știu de partea cui este dreptatea, de aceea măsura mea este toleranța și iubirea... am trăit cu mine Însumi, fără să-i spun altuia: fă la fel”. Șoapta sa nu se mai aude, Însă, orbirea și surzenia au umflat eul și anulat dialogul. Zgomotele planetei isterizate acoperă, azi, prea adesea, pulsul isterizat al solitarilor. Întrebarea veche nu s-a devalorizat, Însă. „Până unde se poate glumi?”... Pragmatismul competiției cinice și al consumului copilăresc, față În față cu fanatismul ucigaș
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adâncă, parțial complice. „În lagăr existau doar situații predeterminate și Înăuntrul lor alte predeterminări”, va explica impasibilul observator. Abia la Întoarcerea la Budapesta, imediat după război, pus să confrunte pe cei care Îl sfătuiesc să uite totul sau pe cei umflați de retorica pateticelor caracterizări de tipul „cercul ultim al infernului”, Înțelege că experiența sa nu este transmisibilă celor care nu au trăit-o. Nu se va putea adapta Între ei. „Viața era mai pură, mai simplă acolo”, Își spune În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
liniște și luptă în disciplină pentru biruința Mișcării, ci mereu îți scoate ochii cu cei 5-6 gălăgioși pe care dușmanul îi folosește de trambulină și unelte cu care să te poată lovi. Pentru acest lucru le crează piedestal și le umflă importanța la maximum. în timpuri normale orice defecțiune sau abatere de la disciplina corpului organizat este ușor lichidată. Dacă organismul e sănătos, elementele răzlețite se desprind ca niște crengi uscate și Mișcarea își continuă drumul ei, nestingherită. Primejdia defecțiunilor își face
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui, Căpitanul, cu mâna streșinită pe bolta frunții, vedea de jur-împrejur, colți de lup, lupi prădalnici și flămânzi și mai departe dincolo de munți, spre soareapune, vedea steaguri multe, cete multe care se luptau cu fiarele pădurilor. Teascul pieptului Căpitanului se umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la frate la frate.... A fost grozava
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
râul se lățea considerabil, o lua printre tufișuri și se îndrepta spre locul în care ne aflam noi. După ultima lui curbă, la capătul pajiștii, râul se liniștea brusc și devenea de un albastru închis. De rău augur parcă. Se umfla ca un șarpe ce digera un animal fără apărare. Acolo era vârtejul. Am luat-o pe malul râului spre el. — N-ai voie să te apropii! strigă ea, trăgându-mă de mână. La suprafață pare el calm, dar e acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de pâine pe care le puneau bătrânii pentru ele. Aceștia stăteau de vorbă la soare. Eu eram singurul care trebuia să fugă de lumina astrului. După ce s-a lăsat seara, m-am ridicat din pat și mi-am clătit ochii umflați cu apă rece. Mi-am pus ochelarii fumurii și am coborât dealul, pornind spre bibliotecă. N-am putut citi ca altădată. După ce descifram visele unui craniu, ochii mă înțepau din pricina luminii pe care o emanase. Aveam senzația că erau plini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
știi că o să cam lase urme dacă o smulgem. M-am așezat lângă Profesor și fata lângă mine. A scos o cutie cu chibrituri din buzunar, a scăpărat unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese ceva sânge. Era umflată ca un dop de plută. Când a atins-o cu chibritul, a sfârâit și a căzut. S-a chircit toată, dar fata a strivit-o imediat cu talpa tenisului. Am simțit o arsură pe piele. Când am întors puțin capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și m-am dus la spital. Mi-am dat seama că ieri a fost o zi cu totul diferită, dar nu-mi aminteam în ce fel. Se transformase într-un cocoloș încețoșat de timp și arăta ca o ceapă uriașă, umflată de apă. Nu-mi mai era nimic clar. Totul se învârtea în capul meu ca roata norocului. Evenimentele se apropiau sau se îndepărtau. Nu le puteam localiza. Când naiba îmi făcuseră rana de la burtă cei doi? Când am așteptat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și am coborât până la Consiliul Popular, etc “ N.n. Un cunoscut reporter ieșean, într-un articol publicat în ziarul “Monitorul”relatează cum l-a văzut pe Spiridon în ziua de 22 dec. treversând Piața Unirii, chinuindu-se la pas din cauza tălpilor umflate de bătaie. Eroul dlui Simirad susține altceva: a trecut pușcă prin Piață în mașina lui Geoge Pruteanu spre sediul pcr. Pag. 274 - (Savoarea se dilată). “Când coboram Copoul, m-am întâlnit cu actualul senator George Pruteanu, care rupea operele genialului
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]