12,807 matches
-
proprietari. A dat fuga la proprietăreasă și s-a întors cu o tigaie excelentă, cu un aragaz mic și cu un furtun. — Ei, ce zici? — Grozav! am exclamat eu, admirativ. Am cumpărat de la un magazin mic din apropierea casei carne de vacă, ouă, legume și t½fu. Am ales și un vin alb care să se potrivească mâncării. Am insistat să mă lase să plătesc eu, dar Reiko n-a vrut. — Gândește-te ce o să mai râdă familia de mine dacă află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și apă tonică. Dar parcă totuși nu ți-ai risca viața pentru așa ceva, așa că n-o fi vrut decît să bea ceva În barul nostru. Cunoscîndu-l pe el și știind și localul, e de Înțeles. În ziua aia tăiaseră o vacă la ambasadă și portarul ne sunase la hotelul Florida să ne spună că ținuseră pentru noi patru kile de carne proaspătĂ. M-am dus să o iau străbĂtînd Madridul peste care se lăsa o seară vremelnică de iarnă. Doi soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Madridul peste care se lăsa o seară vremelnică de iarnă. Doi soldați cu puști săteau de gardă În fața ambasadei, așezați pe două scaune, iar carnea ne aștepta În ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de treabă, s-a gîndit să-i continue linia În loc să-l trimită-n arenă, unde ar putea fi ucis. Așa că l-a ținut pentru prăsilă. Dar taurul Ăsta era destul de ciudat. Prima oară cînd l-au lăsat la pășune alături de vaci a văzut-o pe una care era tînĂră și frumoasă, mai slabă și mai vînoasă, mai strălucitoare și mai drăguță decît toate celelalte. Și, cum tot nu avea voie să lupte, s-a Îndrăgostit de ea, pe restul ignorîndu-le cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe pedala dreaptă și noi Începurăm să tragem asupra lui și a celorlalți. Un om Împușcat pe o bicicletă e Întotdeauna o priveliște tristă, chiar dacă nu la fel de tristă ca cea a unui cal Împușcat În timp ce este călĂrit sau a unei vaci Împușcate-n stomac cînd nimerește Într-un schimb de focuri. Dar cînd Împuști de la distanță mică un bărbat aflat pe o bicicletă, se atinge cumva o coardă mult prea intimă. Și Ăștia erau patru, pe patru biciclete. Era ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
moarte de palmier și să pîrjolească mugurii de mango care scăpaseră cumva. Îngălbeni Însă frunzele plopilor și azvîrli praful și frunzele moarte În piscină. Suflă praful În casă și-l lăsĂ să se depună pe tablouri și printre paginile cărților. Vacile stăteau cu fundul În vînt și mîncarea pe care o rumegau era plină de nisip. Domnul Wheeler Își amintea că furtunile țineau cît zilele de post. Așa le și spuneau oamenii de prin partea locului - furtuni de post. Toate furtunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scenă. Sunt sigur că la asta s-a gândit. Ticălosul! Și ea la fel! Putea să-mi spună și mie! Doi nenorociți! Atunci nu-i nici o pierdere, încerc eu să-l încurajez. —Târfa! Mi-e mult mai bine fără ea! Vaca! E supărat, dar dacă ea ar coborî și i-ar spune că a făcut o greșeală, el ar îngenunchea la picioarele ei și ar ierta-o. De fapt, ca să fiu sinceră, nu mi se pare că ea a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vreun ciudat, nu va ști unde locuiești. —Vorbești serios? — Foarte serios. Drace, de-abia aștept să le spun tuturor ce cățea e Vanessa. A încercat să mă sune de două ori ca să vorbim despre neînțelegere, ce ziceți de asta? O vacă. Bineînțeles că i-am trântit telefonul în nas. Nu mai am cuvinte. N-aș fi crezut niciodată că Finn ar fi de acord cu așa ceva. Te-a căutat cineva? întreabă Finn. Hai să vedem! se entuziasmează Davey. Întoarce monitorul computerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ce drăguț! Sunt de aceeași părere. De la: Daisy Pentru: Rebecca Subiect: Bărbații sunt niște porci. Păi, dacă domnii preferă blondele, ce tot plânge Finn în pumni după Vanessa (care e brunetă) și, mai mult, de ce tot cască Lewis ochii la vaca aia roșcată de la el din birou? Nici acum nu pot să cred că n-a sunat. Am petrecut o noapte minunată și, înainte să plecăm fiecare pe drumul lui, mi-a zis: „Te sun mâine“. Nenorocitul! Mă simt sfâșiată! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi pe butucul viței-de-vie. Toamna viitoare ciorchinii erau iar grei ca un uger de vacă. Nea Miluță n-a mai avut niciodată succesul pe care i-l asiguraseră poeziile dedicate partidului și secerișului. Niciodată n-a mai făcut turnee de recitare în țară; niciodată n-a mai plescăit la aceeași masă cu bardul neamului. Tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
descheie șlițul. Voia să scoată un timp mai bun decât data trecută. în mod straniu, monitorul se albi. Niște litere de culoarea pielii se așternură într-o frază. Începu să citească: Știți care e diferența între un bou și o vacă?..........când este muls, boul zâmbește..... - Hai măi, șefa! acuma de ce mă demotivezi? Știi ce implicat, ăăă, sorry, ce involved sunt în project-ul ăsta!! LXVI Cum intrăm pe ulița Muzicuței, tanti Cucu începe să strige peste gardurile unse cu păcură ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani. Băiatul ei, Vasilică, încă frecventa ciclul secundar. Elevul nu avea tată - fusese obținut prin viviparitate și punct. Mama lui îi pregătea sandvișuri cu telemea de vacă și castraveți în fiecare dimineață. Cel mai tare o speriaseră pe madam Ciolpac cărțile. Îi ocupaserăm toate rafturile de pe hol. Dacă aveam de gând să stăm la ea până terminam de citit totul, o băgase pe mânecă. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
continuu, puroiul rezultat închegându-se, ici și colo, în insule neregulate, cu cruste roz-gălbui, mustoase, ce răzbat pe sub prețioasele feșe și bandaje de satin. O să dea cangrena în ea și-o s-ajungă sigur la amputare, dacă mai pipează multă mahorcă, vaca, dar nu-i pasă! informase deja Adrianus, binevoitor, pe cine era și pe cine nu era dispus să îl asculte. Acum, Domnișoara se odihnea întinsă pe sofa și sprijinită disuasiv în cotul drept, pe o perniță verde de velur, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
descoperite, despre care nu se poate afirma cu certitudine dacă sunt din lut sau din metal (că doar n-or fi din lemn, Doamne ferește!) și în care plutesc, în iahnii râncede și în sosuri dubioase, bucăți macerate de carne de vacă sau de porc, în mozaic cu resturi de oase, de măruntaie și cu rotocoale de grăsime tulbure. Vasele canope, cum îi plăcea Poetului să spună! Băi, șerife, nu că sunt eu curios, dar... Păhărelele astea au fost spălate vreodată? Măcar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sigură, camuflați la adăpostul întunecos al unor boscheți de lemn câinesc și scăpați din torpoarea de etuvă a Secției, în răcoarea jilavă a nopții campestre și în mreaja unor efluvii amestecate, dulcege, de urină de porc, lături și balegă de vaci. Miroase-a râme! constată Dănuț. Pst, pst..., Boss, ce fac urâciunile alea mascate? șopocăiește Fratele, cu o mână pregătită să-i astupe gura lui Bogdănel cel tembel, la caz de nevoie. S-au pus în mișcare, cătinel-cătinel, 'tu-le mămulișca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
usucă limbile și ceru'gurii, pân' la omușor! Mișcă din copane, umblă și tu după lichidități și după culinare, prin frigider și prin congelator... Dă-ne să-mbucăm! Ca să nu-ți umblu eu ție pe sub capotă, pupăză marxistă ce ești! Vacă proastă și tâmpită..., mai mormăie el stins, după dispariția ei. În mijlocul mesei, zăceau: O sticlă golită de tequila, expunându-și propria inocuitate, printre coji de alune smălțuite cu sare grunjoasă și feliuțe străvezii de lămâie, mozolite și stâlcite; o jumătate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cuviință... Apoi îi măsură pe rând, încet și rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită răsună atunci deodată aspru, prelung: "Huo, boală, fire-ai a dracului!" Un argat adăpa vacile. Erau în ograda conacului. Cârduri de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului I-ar fi smuls dintr-o toropeală. Să vorbiți cu conița dacă n-o să vă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bufni printre dinți cu ură înăbușită: ― Nu-l mai satură Dumnezeu de moșii, mînca-l-ar viermii să-l mănînce! Miron Iuga rămase pe loc ca un stâlp. Se uita după dânșii și nu mai auzea nici cârâitul găinilor, nici răgetul unei vaci care-și chema vițelul despărțit. Prin creieri îi alerga mereu același gînd: "Pămînt și iar pământ, atâta știu netrebnicii!" Când se întoarse, în portița dinspre conac, văzu pe Grigore cu Titu Herdelea. Hoinăriseră pe câmp ca să profite de vremea frumoasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ionescu o restaurase acum câțiva ani și o rezervase pentru el și soția sa. Platamonu întrebuința numeroasele acareturi de aici mai mult ca magazii și depozite. Grajdurile și cotețele stăteau aproape goale. Un căluț pentru îngrijitorul conacului, Dumitru Chiliei, o vacă de lapte, câteva păsări, ca să aibă boierii, când vin pentru câteva zile sau măcar pentru trebuințele imediate. Dacă stau mai îndelung, arendașul se îngrijește să trimită de la Gliganu completările necesare. În toată hărăbaia de curte locuia numai Dumitru Ciulici cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iarbă. Peste gârlă se afla șesul satului, unde fiecare gospodar avea câte o bucată de iarbă pentru a cosi sau a-și paște vitele. Peste gârlă, din locul unde ne aflam, era și moș Costache Pălimar, zis Șorloagă. Era cu vaca și juninca la păscut pe bucata lui. Văzând că nu mai plecăm acasă, așa cum au făcut cam toți veniți la pescuit în ziua aceea, s-a apropiat de noi ca să ne privească cu ochii lui sașii, ascunși sub niște sprâncene
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să veniți după mine? Noi ne-am oprit, dar de peste gârlă moș Șorloagă, că așa era mai cunoscut în sat, râdea, fiindcă înțelesese ce i s-a întâmplat mătușii Pălădoaia. Ea, parcă indignată, i-a strigat: - Vezi-ți de păscut vacile dumitale și nu te uita la curul meu! Cum moș Costache era și un hâtru la cei aproape optzeci de ani, i-a răspuns: - Dă, fă, Măndiță, ți-o intrat chișcarul unde nu a mai intrat alt chișcar de la moartea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și aici, în satul nostru. Nemții erau în sat sau pe șes ori pe drumul de la Țurchea, iar rușii erau sus pe deal, spre Curteni. Rușii trăgeau asupra satului. Mama mi-a spus să mă duc să dau mâncare la vaci și la cal. Calul era bine ascuns în grajd de tata, care era plecat în concentrare încă din prin luna mai. Mascase bine grajdul de teamă să nu-l rechiziționeze pentru armată. Când m-am dus să iau fân din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de popușoi de jur împrejur, lăsând o mică intrare în fața ușii grajdului pe unde să i se dea de mâncare și apă. Mama i-a spus fratelui să se ducă să dea de mâncare și apă la cal și la vaci. Când s-a dus să ia apă, la vreo douăzeci și cinci de pași de el a explodat un brand, o bombă de dimensiuni mai mici trasă de rușii care ce aflau pe culmea dealului, spre satul Curteni. Când a făcut explozie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
avea capacitatea organizatorică de a veni în sprijinul populației. Aceasta urma să se descurce cum putea în anul foametei 1947. Țin minte că de Crăciunul din 1946, tata a tăiat doi porci pe care-i crescuserăm doar cu zer de la vaci și cu buruieni. Pielea se jupea de pe porc și se făceau opinci de încălțat pe timp de iarnă. Opincile, dacă nu le țineai atârnate sus, într-un cui bătut în grindă, pe hol, pisicile ți le rodeau și nu mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
rodeau și nu mai aveai cu ce să te încalți a doua zi. Grăsimea de la porc era topită și pusă în oale cu carne prăjită, iar oasele se afumau și erau folosite la făcut borș. Noi aveam în gospodărie trei vaci, un cal și vreo cincisprezece oi. Spre primăvară, tata a tăiat o vacă care era mai bătrână pentru a avea carne pentru cele nouă suflete din gospodărie, adică tata, mama, cinci copii și cele două bunici care locuiau cu noi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]