4,573 matches
-
învelite în hârtie simplă. Îngrămădite într-un colț erau un glob, o cutie cu cretă și o carte mare, care părea să fie scumpă. Nu voia să-și saboteze descoperirea luând ceva din dulăpior. Lana Lee, cu ochii ei de vultur și nasul de ogar, ar fi observat imediat lipsa. Se gândi o clipă, apoi luă creionul de pe casa de bani și ținând tot vraful de pachete în mână scrise cât de mic putu pe o parte a fiecărui pachet adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ultima cifră. — Ia stai... — Domnule? Chiar atunci, o mașină lucioasă opri lângă bordură și afară țâșni silueta cunoscută a unui individ scund, Înfășurat Într-un palton negru și luptându-se să deschidă o umbrelă de aceeași culoare. — Se pare că vulturii se Învârt deja pe deasupra prăzii. Logan luă și el o umbrelă de pe hol și păși afară În ploaie. Apa Înghețată lovea cu zgomot pânza umbrelei În timp ce Îl aștepta pe Colin Miller să urce treptele. — Comisare! spuse Miller zâmbind. Nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mine: am povestit despre tine. — Da? Urma ceva neplăcut: simțea el. — E ziua ta norocoasă, domnule Erou al Poliției. Mai primești o șansă să strălucești. 17 Logan se duse direct la inspectorul Insch. Inspectorul stătea pe marginea biroului ca un vultur mare, rotund, și asculta calm cum Logan se plângea că doamna inspector Steel Îi pusese În cârcă și ancheta celui fără genunchi. Era doar un sergent! Nu putea să se ocupe de mai multe cazuri de crimă În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
poate fi pătrunsă. 29. El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin. 30. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31. dar cei ce se încred în Domnul își înoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc." $41 1. "Tăceți, ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze, și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună. 2. Cine a ridicat de la răsărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
neajutorat, agitînd brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și-l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducînd c-un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mîna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucît nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și-l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducînd c-un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mîna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucît nu-i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe fugă, care-ncotro, temîndu-se să nu cadă pe vreunul din ei trupul care se prăvălea din cer. Urmă o scenă năprasnică. Precum un sac umplut cu nisip jilav cînd cade din căruța chirigiului sau precum oaia scăpată din ghearele vulturului, tot așa se izbi de pămînt și trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să-i tragă pe ochi șalul pe care i-l dăduse, dar nu găsi atîta putere, Închizînd ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu multe nuanțe de verde și maroniuri autumnale... Amory n-a zis nimic, așa că mama lui a continuat: — Regretul meu e că n-ai fost Încă În străinătate, dar, fiind bărbat, e mai bine să te maturizezi aici, sub aripile vulturului care rânjește - am folosit termenul corect? Amory Încuviință. Ea n-ar fi apreciat invazia japoneză. — Și când plec la liceu? — Luna viitoare. Va trebui s-o pornești spre Est ceva mai devreme, ca să-ți dai examenele. După aceea ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vegetații. Pe de altă parte, el seamănă cu arborele cosmic Yggdrasil (Frasinul lumii) din mito logia nord- -euro peană, care susține cele trei paliere cosmice și la rădăcina căruia sălășluiește balaurul Haosului, Nidhöggr, la trunchi - capra Heidrun, iar în coroană - vulturul Wederfölmir. Aceste toposuri se regăsesc până la identitate în folclorul românesc, în basme, dar mai ales în bocetele de „petrecere a mortului”. În peregrinarea sa, sufletul ajunge la „marea cea mare”, în mijlocul căreia, „în groapa mărilor”, crește „bradul zânelor”. Sufletul defunctului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
galbeni”. Un șoim îi fură „Fașa fiului,/ Brâul Domnului” și-și face cuibul în paltini. Șoimul e blestemat sau este omorât, cuibul e stricat, paltinii sunt tăiați (72, p. 249 ; 152 Ordine și Haos 16, pp. 260-262 ; pentru paltin cu vultur în vârf ca prototip al „copacului lumii”, vezi 126, pp. 31, 40). În colinde „vânătorești”, leul (100) sau cerbul dorm sau își au sălașul „Sub un paltin nalt,/ Nalt și minunat” (18, p. 76). În balade, șarpele fugărit de Iorgovan
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de munte se opreau locului și se uitau lung la alaiul neobișnuit de japonezi. O pasăre plutea domol, purtată de curenții de aer pe cerul care din pricina soarelui arzător bătea mai degrabă în culoarea micăi decât în azuriu. Era primul vultur pleșuv pe care-l vedeau japonezii în viața lor. Câmpurile sălbatice se preschimbară în ogoare neroditoare de porumb și în livezi de măslini, dar după o vreme locul acestora era din nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după o vreme locul acestora era din nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde erau ogoare se ridicau câteva colibe indiene cu pereți din chirpici și acoperișuri din frunze și ramuri de copac pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe subțiri de granit. Prin piețele pustii, șuiera un vânt uscat. Auzind șuierul vântului, samuraiul își aduse aminte de cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
târau prin podișul larg, mereu neschimbat. Velasco și cei trei soli mergeau călare în jurul celor câțiva măgari împovărați cu desagi, iar în urma lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra desișului de bananieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în șir indian printre piscurile parcă presărate cu sare. Aveam simțurile tulburate și ni se întâmpla uneori să luăm desișurile de cactuși drept cete de oameni. Pentru o vreme, am făcut popas. Eu priveam dus pe gânduri la zborul unui vultur pleșuv care se rotea pe deasupra piscurilor. Valea era atât de tihnită, încât simțeam o neliniște nelămurită. Deodată, o umbră neagră zvâcni pe unul din dealurile dimprejur. La început, am crezut că e o pasăre. Dar nu era pasăre. Pe vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la el. Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună dintr-un clopoțel. Era semn că începea dezbaterea. Așezați pe scaune drept în fața lui Velasco și a părintelui Valente, episcopii cu chipuri de vulturi pleșuvi tușeau grav sau discutau apropiindu-și capetele. Episcopul care îndeplinea funcția de președinte al consiliului se ridică și începu să citească dintr-o hârtie pe care o avea în mână. Spuse că acea întrunire a Consiliului Episcopal din Madrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndemnat pe japonezi să trimită încoace soli. Cu alte cuvinte, japonezii nu-și doresc propovăduirea Evangheliei, ci se folosesc de libertatea propovăduirii ca de o momeală, urmărind de fapt cu totul altceva. — Și ce urmăresc? întrebă un episcop ca un vultur pleșuv negru, sprijinindu-și bărbia cu mâna. Ce urmăresc japonezii în afară de negoțul cu Nueva España? — Vor să ne fure iscusința și drumurile marinărești pentru a traversa Oceanul Pacific. Fără îndoială că au aflat toate acestea în timpul călătoriei lor până aici. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un înscris oficial datat noiembrie 1614. Iscălitura guvernatorului Juan de Silva țopăia ca un pitic pe ultimul rând. Velasco își păstră cumpătul. În momentul acela îi trecea prin fața ochilor imaginea judecății episcopilor din Madrid. Chipul acelui episcop cu înfățișare de vultur pleșuv care citise în fața lui scrisoarea sosită de la Macao. — Vaticanul nu vrea să se supună și la alte primejdii. Nu putem să încurajăm Spania sau Portugalia să facă negoț cu Japonia unde creștinismul este proscris și prigonit pe față. Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
momentul în care, trăgând un sertar dintr-un scrin vechi, a scos de acolo insigna de pilot militar al Aviației Regale Române, insigna pe care a purtat-o în Crimeea. Pentru ea, este mai prețioasă decât orice decorație. Și, mărturisesc, vulturul cu aripile desfăcute căpătase o patină nobilă și nu-și pierduse nimic din frumusețe! Pe nedrept, despre Stela Huțan-Palade s-a vorbit mai puțin. Am încercat să repar această situație, dedicându-i un capitol amplu, bogat ilustrat cu imagini inedite
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
George Balș camarad, suflet. Dar las pentru mai târziu. Din depărtarea zilelor voiu vedea mai bine și voiu face portretul lui mai viu..."8. Pentru activitatea ei pe frontul de Est, în afară de "Virtutea Aeronautică", Nadia Russo a mai primit Ordinul "Vulturul German" clasa a III-a și Crucea "Regina Maria" clasa a III-a. Ca și colegele ei, s-a bucurat de o mare popularitate în epocă, mai ales datorită fotoreportajelor de pe front publicate în reviste românești și germane. N-au
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
a muririi fiului său, iar pentru tată o zi a încă nenăscutului fiu scriptic. E un fel de ghem aici în miezul căruia miezul fiind începutul însuși nu pot, "cu puterile neajutate/ Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul/ Care au lucrat împrejurul/ Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan", nu pot străbate cu mintea și imaginația, de vreme ce timpul meu mă ține mereu la suprafața ghemului care de-atunci, din acea existentă-neexistentă zi, se tot deapănă, până într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trageri, datorită pregătirii sale matematice și ingeniozității, depășind în acțiunile sale pe ofițerii activi. Despre privațiunile indurate, dramele și nenorocirile din război, profesorul Traian Galan povestea adesea cu groază. Cu o statura atletica, o voce tunătoare și o privire de vultur, profesorul Traian Galan își pironea adesea interlocutorul într-un ring imaginar și numai bună credință și pregătirea acestuia îi confereau un partenariat de invidiat dintre cei doi. El ură minciună și pe cei care o foloseau indiferent de circumstanță, cuvântul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
piatră și pe niște pătucuri, așternute fiecare cu câte o saltea. Lângă el îi pun și merinde pentru trei zile, pentru ca, în tot cursul acesta, sufletul nu se depărtează nicidecum de corpul lui. A patra zi mortul e dat pradă vulturilor și dacă ei îi mănâncă întâi ochiul cel drept, aceasta se consideră de ei ca o prevestire fericită pentru dânsul. OSIRIS. Egiptenii sunt cei dintâi care au stabilit, în principiu că sufletul este nemuritor și că, în momentul când corpul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aș pune la zid! Numai că, într-adevăr, dânsul are baftă: în secolul XX, e declarat doar persona non grata. Dacă trăia știu eu când, zeii l-ar fi pedepsit ca pe cel care le furase focul, dându-l la vulturi, să-i ciugulească măruntaiele. Dar așa-i când omul știe să-și nimerească până și secolul... 15: Când vreun scriitor scrie ceva mai trăsnit; când trăsneala nu-i pricepută imediat - căci regula cere ca orice trăsnaie să fie pricepută imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce „elefanții, cămilele și măgarii” se îneacă în valuri. Din cei trei tauri albi de pe arcă se nasc toate națiile pământului: lei (babilonieni), pantere (edomiți), lupi (egipteni), câini, hiene, mistreți (perși), vulpi, porci, păsări răpitoare, vulturi, corbi (ultimele trei, grecii) și încă un taur alb (Avraam). În felul acesta, parcurgem toată istoria sfântă a poporului lui Israel (simbolizat printr-o oaie albă începând cu Iacob-Israel), de la Avraam până în zilele autorului (164 î.Hr.)98. Ultimul episod este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]