37,872 matches
-
intervențiile lui parlamentare au fost și ele adunate în volume. Operele lui au fost traduse în unsprezece limbi. Iorga și-a fondat propria editură și și-a publicat multe dintre cărți, adesea în mai mult de 500 de exemplare. Se plîngea mereu că nu are destui cititori 93. Unii susțineau că stilul lui Iorga este "prea fierbinte ca să fie înghițit". El respingea cu furie ideea că stilul său pătimaș ar putea jigni pe cineva 94. Construia fraze complicate și folosea cuvinte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din cauza dificultăților financiare, gest datorat în cea mai mare parte conflictelor dintre el și membrii redacției "Sămănătorul". Dimitrie Anghel, prieten al lui Iorga, susținea că era imposibil să colaborezi cu el150. Chiar și protejatul lui Iorga, Mihail Sadoveanu, s-a plîns de comportamentul lui dictatorial, așa cum a făcut și I. Scurtu 151. După plecarea lui Iorga, "Sămănătorul" nu a mai fost niciodată ceea ce fusese. A lîncezit (sub conducerea lui Scurtu) pînă în iunie 1910. Să analizăm audiența și țelurile colaboratorilor lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie nevoie de interpretarea lor de către străini sau ca aceștia să se amestece"10. Soția lui, Regina Maria, o prințesă britanică, era din tot sufletul de partea Aliaților și împotriva germanilor și austriecilor. Ambasadorul austriac, contele Ottokar Czernin, s-a plîns o dată că nu era destul de simpatizat de societatea bucureșteană, rugînd-o pe Regina Maria să-l ajute să fie mai popular; Este îngrozitor de greu să-l faci popular pe un austriac în România"11, a răspuns aceasta. Contele Czernin și-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
II-lea. Chiar și litaniile în registrele joase ale tradiției ortodoxe ruse (după părerea lui Iorga) "ni se păreau, în ciuda credinței noastre ortodoxe comune, ca o invazie străină, o dominație străină insultătoare care apăsa greu asupra sufletelor noastre"68. Se plîngea tot timpul de comportarea rușilor, care violau fete chiar mai mici de 10 ani, de jefuirea proprietăților românilor, de ciocnirile cu militarii și civilii români. Odată cu generalizarea mentalității revoluționare și cu răspîndirea anarhiei, aceste incidente se vor înmulți spectaculos 69
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prevedea emanciparea evreilor după război. Conflictul dintre Iorga și Cuza în privința chestiunii evreiești va deveni mai evident în lunile următoare și va constitui cel mai important, aproape unicul motiv al rupturii dintre ei. În ultimele luni ale războiului, Iorga se plîngea întruna de uzurpare, mai ales de "uzurparea Partidului în Basarabia" practicată de Cuza și de Ion Zelea Codreanu; "atitudinile provocatoare" ale lor etc.14 Era esențial ca Iorga să caute sprijin în interiorul Partidului și să-și regrupeze susținătorii în vederea unei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din perioada interbelică, a ieșit din guvern și a devenit președinte al Băncii Naționale. Iorga voia ca locotenentul său, Dimitrie Munteanu-Râmnic, să fie ministru de interne, dar Carol se simțea mai în siguranță cu Argetoianu. Argetoianu a început să se plîngă că "nimeni nu vrea să-mi încredințeze ministerul de interne". În timpul discuțiilor nu a ezitat să se prefacă că plînge. Lacrimile sînt întotdeauna o dovadă a sincerității. A continuat să-l implore pe Iorga să-l numească ministru de interne
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Munteanu-Râmnic, să fie ministru de interne, dar Carol se simțea mai în siguranță cu Argetoianu. Argetoianu a început să se plîngă că "nimeni nu vrea să-mi încredințeze ministerul de interne". În timpul discuțiilor nu a ezitat să se prefacă că plînge. Lacrimile sînt întotdeauna o dovadă a sincerității. A continuat să-l implore pe Iorga să-l numească ministru de interne: " Nu sînt chiar un monstru și dacă nu obțin Ministerul de Interne voi demisiona din guvern!" Așa că Iorga i-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mic. Regina Maria era furioasă. Argetoianu își amintește scena de la Palatul Cotroceni, care a avut loc chiar în salonul în care Regina Maria fusese găsită în brațele colonelului canadian Boyle. Regina Maria avea un temperament necontrolat, făcînd crize de isterie, plîngînd și rîzînd rînd pe rînd. L-a numit pe prințul Nicolae "mizerabilul ăsta". După care s-a întors spre Iorga și spre Argetoianu spunînd: "și voi sînteți niște mizerabili!" În cele din urmă s-a aruncat în brațele lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de bani. Între timp, boierii din Istanbul s-au alarmat (aflînd despre toată povestea aceasta) și au obținut de la vizir un "firman" care poruncea eliberarea (evreilor), iar vinovații au scăpat teferi". Giurescu continua descrierea incidentului, afirmînd că: "... evreii s-au plîns, considerîndu-se înșelați și jefuiți" etc.168 S-ar părea că, în această privință, Noua școală de istorie recunoscînd o acuzație de crimă rituală s-a întors în plin Ev Mediu. Iorga a susținut întotdeauna că "o națiune nu înseamnă doar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cap în alfabetul românesc (latin): "Agroi", făcînd apel la cele mai josnice sentimente antisemite 116. Ca să nu se lase mai prejos, Iorga a replicat printr-o lovitură sub centură. După instaurarea Dictaturii Regale, la 15 februarie 1938, el s-a plîns lui Călinescu de "intolerabilele insulte ale lui Tudor Arghezi"117. Iorga continua să scrie piese pe aceeași linie ca și mai înainte, care trezeau puțin interes, puse însă în scenă de Liga culturală la Teatrul Popular și prezentate și pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de capitularea regelui Leopold III al Belgiei, amintindu-și că "suveranii capitulează, așa cum a făcut-o Napoleon III, dar popoarele nu se predau". El îi amintea regelui belgienilor faptul că tatăl acestuia nu capitulase, "iar poporul belgian nu s-a plîns de suferințele de nedescris pe care a trebuit să le îndure". Pentru Iorga, Cardinalul Mercier devenea "șeful moral al statului" belgian. Apoi, Iorga a atacat problema națiunilor mici. El îi amintea Luxemburgului înfrînt (anexat de Reich) că drumul lui în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
produs în România (în special la București) a fost de nedescris. Amărăciunea umplea inimile oamenilor. România pierduse în două luni mari teritorii în care majoritatea locuitorilor erau români. În ziua de 30 august nu era ceva neobișnuit să vezi oameni plîngînd pe străzile Bucureștiului. Starea de spirit era revoluționară. Sistemul politic care ceda o treime din teritoriu fără să tragă un foc de armă lăsînd milioane de români pradă unui jug străin (căci un jug avea să fie și încă unul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alte panouri ilustrînd cultul morții, al Legiunii pe care era scris: Trăiască Moartea! Trăiască Biruința Legionară! Dar pentru un militar conservator ca Antonescu, sarcina primordială a guvernului era mai curînd menținerea și asigurarea vieții decît preamărirea morții. El i se plîngea tot mai des lui Sima că "nu pot trăi în anarhie!"30 Pe la sfîrșitul lui septembrie, Bucureștiul devenise tot mai greu de suportat pentru Iorga. Statutul de universitar îi fusese retras și li se puneau bețe în roate activităților Institutului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
despre "vremurile de odinioară". Deoarece trăisem vremurile acelea pe cînd eram copil și scrisesem o istorie a Mișcării Legionare, erau multe lucruri despre care puteam sta de vorbă. La un moment dat, Boeru a fost atît de mișcat încît a plîns. (Cea de a treia doamnă Boeru comenta ulterior că "L-ați făcut chiar și să plîngă!"). Dincolo de speranța de a obține unele informații și de a-l întîlni pe Traian Boeru, venisem să-l văd ca să-i pun doar o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a Mișcării Legionare, erau multe lucruri despre care puteam sta de vorbă. La un moment dat, Boeru a fost atît de mișcat încît a plîns. (Cea de a treia doamnă Boeru comenta ulterior că "L-ați făcut chiar și să plîngă!"). Dincolo de speranța de a obține unele informații și de a-l întîlni pe Traian Boeru, venisem să-l văd ca să-i pun doar o întrebare: "Cum a fost posibil, din moment ce Nicolae Iorga era un naționalist român atît de înfocat și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Iorga că Seton-Watson era liber să-și exprime punctul de vedere, oricare ar fi acesta. Mulți politicieni români i-au trimis telegrame lui Iorga: Grigore Gafencu, dr. Lupu, P. Halippa, D. Ioanițescu și Gheorghe Brătianu, în care aceștia se plîngeau de metodele brutale utilizate împotriva lor. Plîngerile erau tipic adresate nu sursei (Argetoianu), ci lui Iorga, care era considerat a fi foarte diferit de acesta. Iorga a dat răspunsuri stereotipe (scrise pe spatele fiecărei telegrame de protest) cum că "nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
erau mai avantajați decât la ei acasă. Iar lucrătorii sovietici (peste 2 milioane munceau În Germania În septembrie 1944), chiar dacă fuseseră aduși cu forța, nu erau neapărat nefericiți - cum povestea după război una dintre muncitoare, Elena Skriabina: „Nimeni nu se plângea că a fost luat de nemți să lucreze În industria germană. Era singura noastră ocazie să ieșim din Uniunea Sovietică”. Nu toate persoanele strămutate erau la fel de Încântate. Supraviețuitorii lagărelor de concentrare au avut de suferit pentru felurite „crime”, precum opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
președintelui Beneš. Am văzut deja cum ministrul de Externe Jan Masaryk și colegii săi n-au ezitat În vara anului 1947 să decline, la cererea Moscovei, ajutorul oferit prin Planul Marshall. Pe scurt, Stalin n-avea nici un motiv să se plângă de Cehoslovacia. Cu toate acestea, În februarie 1948 comuniștii au orchestrat la Praga o lovitură de stat, profitând de demisia imprudentă a miniștrilor necomuniști (din motivul credibil, nedemonstrat, că poliția fusese infiltrată de comuniști), pentru a obține controlul asupra țării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condominiu franco-german În care Bonnul sponsoriza Comunitatea, iar Parisul Îi dicta politica. Dorința nemților de a face parte din Comunitatea Europeană a fost plătită scump, Însă Adenauer și succesorii săi au suportat acest preț decenii la rând fără să se plângă, preferând alianța franceză surprizei britanice. Între timp, francezii „europenizaseră” subvențiile și compensațiile lor agricole, fără să cedeze Însă În ceea ce privește suveranitatea. Aceasta a fost o preocupare majoră În strategia diplomatică franceză. În 1955, la Messina, ministrul francez de Externe Antoine Pinay
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1978. În Franța, investițiile În publicitatea din revistele adresate adolescenților au crescut cu 400% În anii crucialii 1959-1962. Pentru mulți, lumea, așa cum era prezentată În reclame, era Încă de neatins: În 1957, majoritatea tinerilor francezi chestionați În sondaje se plângeau că nu aveau acces la divertismentul preferat, la o vacanță așa cum și-o imaginau, la propriile mijloace de transport. Dar este interesant faptul că respondenții priveau deja aceste bunuri și servicii ca pe niște drepturi de care erau privați, și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1968, Uniunii Sovietice Îi păsa mai puțin de securitatea militară și mai mult de faptul că partidul Își pierdea monopolul. Încă de pe 21 martie, la o Întâlnire a Biroului Politic sovietic, șeful Partidului Comunist din RSS Ucraineană, Petro șelest, se plângea că exemplul cehoslovac e molipsitor: zvonurile de la Praga afectau negativ starea tineretului ucrainean, raporta el. Liderii polonez și est-german le-au făcut reproșuri similare colegilor sovietici la Întâlnirea din Dresda În aceeași lună (confruntându-se cu tulburări la el acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cu fiecare pas spre liberalizare făcut la Praga, Moscova era tot mai Îngrijorată. Dubček și-a dat fără Îndoială seama: pe 4-5 mai, el și alți comuniști cehi au mers la Moscova, unde liderii din blocul sovietic li s-au plâns În fel și chip despre evoluțiile din țările lor. Deși Dubček susținea că partidul controlează În continuare totul și că, oricât de liberă ar deveni exprimarea În Cehia, nu se punea problema ca țara să-și Încalce obligațiile frățești, loialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Stat Warren Christopher În toiul războiului din Bosnia, era o „problemă infernală”. Cât despre iugoslavi, nimeni nu a ieșit din război cu fruntea sus. Căderea sistemului federal iugoslav a fost precipitată de Belgrad, dar Ljubljana și Zagrebul nu s-au plâns. Musulmanii bosniaci, ce-i drept, au avut puține ocazii să comită crime de război - fiind, În cea mai mare parte a timpului, ținta agresiunii altora. Pierderile lor sunt cele mai deplorabile - iar distrugerea orașului Sarajevo un motiv aparte de tristețe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oricine avea un venit fix sau pensie de stat (adică exact profesorii, doctorii și inginerii, care fuseseră odată mândria socialismului) avea motive Întemeiate să evoce trecutul cu nostalgie. Mulți oameni din Europa de Est - Îndeosebi cei trecuți de 40 de ani - se plângeau cu amărăciune de schimbările negative În materie de siguranță materială, cost al vieții și serviciilor, ceea ce nu Însemna neapărat că tânjeau după o reîntoarcere la comunism. După cum le explica jurnaliștilor străini o ingineră din armata rusă, pensionară În vârstă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părinții și bunicii lor. La un deceniu de la declararea independenței, un sondaj făcut printre tinerii slovaci scotea la iveală prăpastia dintre generații. Tinerii erau complet rupți de trecutul de dinainte de 1989, despre care nu știau mai nimic. În schimb, se plângeau că În minunata lume nouă a Slovaciei postcomuniste părinții lor erau debusolați și neputincioși: ei nu le puteau oferi nici ajutor și nici sfaturi copiilor lor. Această ruptură Între generații a avut pretutindeni consecințe politice: alegătorii mai bătrâni și săraci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]