KorAP: Find »[drukola/base=trupă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1509 1510 1511 ...1524 >

38,095 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

din Franța până În Ucraina și din Norvegia până În Grecia. Lupta armată propriu-zisă a avut loc doar la Începutul și la sfârșitul conflictului. În rest, a fost un război de ocupație, de represiune, de exploatare și de exterminare, În care soldații, trupele speciale și polițiștii au dictat traiul zilnic și Însăși supraviețuirea zecilor de milioane de oameni captivi. În unele țări, ocupația a durat aproape tot războiul; pretutindeni, ea a adus teamă și sărăcie. Așadar, spre deosebire de primul război mondial, al doilea - războiul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
poporul german a Început să resimtă impactul restricțiilor și al lipsurilor provocate de război abia În 1944. Până atunci Însă, conflictul militar Îi afectase destul de mult, mai Întâi prin seriile de bombardamente organizate de Aliați, apoi prin apropierea simultană a trupelor aliate, deopotrivă dinspre est și vest. Abia În ultimul an de război, În timpul scurtei și intensei campanii spre vest a Uniunii Sovietice, a avut loc cea mai gravă distrugere fizică. În ochii contemporanilor, impactul războiului nu se măsura În termeni

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sufletul”. Dar dacă Maria lui Fassbinder duce povara deziluziilor furioase ale unei generații ulterioare, femeile reale din Germania anului 1945 se confruntau cu probleme mai concrete. În ultimele luni de război, milioane de civili - majoritatea germani - au fugit din calea trupelor sovietice care Înaintau prin Europa Centrală și estul Prusiei. Diplomatul american George Kennan descrie astfel scena În memoriile sale: „Dezastrul care s-a abătut asupra acestei regiuni odată cu invazia sovietică nu are termen de comparație În Europa modernă. În anumite

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
reușit: Între 1945 și 1947, aliații au returnat 2.272.000 de cetățeni sovietici. În primele luni de după război au avut loc scene sfâșietoare, când partizanii ucraineni și emigranții ruși care nu trăiseră niciodată În URSS au fost adunați de trupele britanice sau americane și Împinși (uneori chiar la propriu) peste graniță, În brațele NKVD7. Odată ajunși pe mâinile sovieticilor, ei au Îngroșat rândurile celorlalți repatriați, alături de unguri, germani și alți foști inamici. Armata Roșie i-a deportat În masă În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
major care a afectat fermele, digurile, drumurile, canalele și oamenii s-a desfășurat În ultimele luni de război. Belgienii au beneficiat de statutul privilegiat al orașului Anvers, singurul mare port european care a ieșit din război neatins, și de concentrația trupelor aliate pe teritoriul lor, care au pompat un flux constant de bani lichizi Într-o economie specializată În cărbune, ciment și metale semifabricate, toate vitale pentru efortul de reconstrucție. Norvegia, În schimb, o ducea mult mai rău. Jumătate din flota

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sud-estul Europei, războiul se terminase la sfârșitul anului 1944, iar forțele sovietice controlau pe deplin nordul Balcanilor. Până În mai 1945, În Europa Centrală și de Est, Armata Roșie eliberase și reocupase Ungaria, Polonia și cea mai mare parte din Cehoslovacia. Trupele sovietice trecuseră prin Prusia și ajunseseră În Saxonia. În vest, unde americanii și britanicii duceau practic două războaie separate În nord-vestul și, respectiv, sud-vestul Germaniei, Eisenhower ar fi putut intra În Berlin Înaintea rușilor, dar nu a fost Încurajat În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fuseseră cândva În aceeași situație. De la jumătatea secolului al XVIII-lea până la trimiterea Corpului Expediționar Britanic În Franța, În 1914, englezii preferaseră să lupte „prin procură”: fără o armată permanentă, evitând implicarea serioasă pe continent și abținându-se să desfășoare trupe pe pământ european. În trecut, o putere maritimă În căutare de mercenari se putea orienta spre spanioli, olandezi, elvețieni, suedezi, prusaci și, bineînțeles, spre ruși. Dar vremurile se schimbaseră. De aici și decizia britanică, În ianuarie 1947, de a-și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Bolșevismul aureolat de putere devenise seducător. Fiindcă Uniunea Sovietică era realmente puternică: În ciuda pierderilor imense din primele șase luni ale invaziei germane - când Armata Roșie a pierdut 4 milioane de oameni, 8.000 de avioane și 17.000 de tancuri -, trupele sovietice s-au refăcut, devenind În 1945 cea mai mare putere militară din istoria Europei: numai În Ungaria și România au fost staționați, până În 1946, 1.600.000 de oameni. Stalin controla direct sau (În cazul Iugoslaviei) indirect o suprafață

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
militară din istoria Europei: numai În Ungaria și România au fost staționați, până În 1946, 1.600.000 de oameni. Stalin controla direct sau (În cazul Iugoslaviei) indirect o suprafață imensă din Europa Centrală și de Est. Numai avansul rapid al trupelor britanice comandate de Montgomery i-a Împiedicat pe ruși să ajungă prin nordul Germaniei până la frontiera daneză. Cum știau prea bine generalii din Occident, nimic nu putea sta În calea Armatei Roșii dacă Stalin i-ar fi ordonat să avanseze

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a Poloniei, Încât speranțele polonezilor din timpul războiului - Înainte și după Yalta - pot părea absurde. În Ungaria Însă, perspectiva unei „căi maghiare spre socialism” nu era complet fantezistă. Pentru Moscova, Ungaria postbelică prezenta interes doar ca un posibil culoar pentru trupele Armatei Roșii, dacă trebuiau să se deplaseze spre vest către Austria (sau, mai târziu, spre sud către Iugoslavia). Dacă ar fi existat un amplu sprijin popular pentru comuniștii locali, sfetnicii lor sovietici ar fi ales să joace până la capăt cartea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și Poloniei, și, evident, redistribuia la discreție teritoriile rămase În zonă după deportarea populațiilor (germani și alții). Toate acestea aminteau - dacă mai era nevoie - de omniprezența Armatei Roșii. Armata a 37-a de pe Frontul 3 ucrainean a fost detașată de trupele care ocupau România În septembrie 1944 și staționată În Bulgaria, unde a rămas până la semnarea tratatelor de pace din 1947. Forțele sovietice au rămas În Ungaria până la jumătatea anilor ’50 (și din nou după 1956), iar În România până În 1958

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
până la jumătatea anilor ’50 (și din nou după 1956), iar În România până În 1958. Republica Democrată Germană s-a aflat sub ocupație militară sovietică În toți cei 40 de ani ai săi de existență, iar Polonia era tranzitată regulat de trupele sovietice. URSS nu avea de gând să părăsească această parte a Europei; așa cum evenimentele aveau să confirme, viitorul Estului rămânea strâns legat de soarta gigantului vecin. Cehoslovacia părea să fie, desigur, excepția. Mulți cehi i-au Întâmpinat pe ruși ca

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
anglo-americană) numai În sudul Balcanilor. La Trieste și În peninsula Istria, ambițiile teritoriale iugoslave Îi Împiedicau pe Aliați să Încheie Tratatul de pace cu Italia: când acesta a fost În sfârșit semnat, În septembrie 1947, viitorul zonei Trieste era incert, trupele aliate păstrându-și pozițiile pentru a bloca o anexare iugoslavă. În Carintia Învecinată, districtul cel mai sudic al Austriei, Tito pretindea o soluție teritorială În favoarea Iugoslaviei, În timp ce Stalin prefera să nu rezolve avantajosul statu-quo, ce permitea Uniunii Sovietice să mențină

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
aliate păstrându-și pozițiile pentru a bloca o anexare iugoslavă. În Carintia Învecinată, districtul cel mai sudic al Austriei, Tito pretindea o soluție teritorială În favoarea Iugoslaviei, În timp ce Stalin prefera să nu rezolve avantajosul statu-quo, ce permitea Uniunii Sovietice să mențină trupe În estul Austriei și, În felul acesta, și În Ungaria. Amestecul titoist de iredentism iugoslav și fervoare revoluționară partizană era, prin urmare, o neplăcere crescândă pentru Stalin. Conform Official British History of the Second World War, În cercurile militare occidentale

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de a impune noua valută a zonei estice În Berlinul de Vest - o chestiune de principiu importantă, fiindcă orașul era administrat de patru mari puteri, iar zona vestică fusese până atunci tratată separat de Germania estică ocupată de sovietici. Când trupele sovietice au Întărit controlul asupra legăturilor de suprafață cu orașul, guvernele american și britanic au optat pentru aprovizionarea zonelor proprii pe cale aeriană: la 26 iunie, pe aerodromul Tempelhof din Berlinul de Vest ateriza primul avion de transport. Blocada Berlinului s-

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
o prezență militară semnificativă a Statelor Unite pe teritoriul Europei, pe termen nelimitat. Acest succes i se datorează lui Ernest Bevin, ministrul de Externe britanic, care i-a determinat pe americani să preia conducerea operațiunilor, odată ce Marshall și generalul Clay, comandantul trupelor americane În Berlin, l-au convins pe Truman că riscul merita asumat. Francezii au fost mai puțin implicați În criza Berlinului fiindcă, Între 18 iulie și 10 septembrie 1948, traversau o criză politică internă În absența unei majorități clare În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a fost promulgat după trei luni de discuții, pentru că era Înfățișat ca un pact atlantic de apărare, și nu ca o alianță euro-americană. Apărând inițiativa guvernului În fața Senatului, Dean Acheson n-a uitat să sublinieze că America nu va desfășura trupe numeroase În Europa. și aceasta era, Într-adevăr, intenția americanilor. Dacă Statele Unite se angajau, În premieră, Într-o complicată alianță europeană, era pentru că la Washington mulți vedeau În NATO, ca și În Planul Marshall, un mod de a ridica moralul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
acum, a rușilor. NATO era așadar de două ori important pentru Paris: deplasa linia defensivă antisovietică mai departe către est - cum observa Charles Bohlen cu câteva luni Înainte de semnarea Tratatului, „francezii se agață de o licărire de speranță: multe, puține, trupele americane stau Între ei și Armata Roșie”. Mai important, NATO reprezenta pentru ei o poliță de asigurare Împotriva revanșismului german. Guvernul francez, Încă marcat de consecințele primului război mondial, nu și-a dat aprobarea pentru un stat vest-german decât În schimbul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
antrenate de izbucnirea conflictului -, Marea Britanie avea o flotă navală completă În Atlantic, una În Mediterana și o a treia În Oceanul Indian, precum și o „stație chineză” permanentă. În Întreaga lume existau 120 de escadrile ale Aviației Regale Britanice, iar armatele sau trupele erau staționate permanent În Hong Kong, Malaysia, Golful Persic și Africa de Nord, Trieste și Austria, Germania de Vest și, bineînțeles, Marea Britanie. Pe deasupra, un amplu și costisitor corp diplomatic, consular și de spionaj, Împrăștiat peste tot În lume, pe lângă funcționarii din colonii: o

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
o confruntare Între capitalism și comunism era inevitabilă și din ce În ce mai probabilă. Din 1947 până În 1952, blocul sovietic a fost permanent pe picior de război: producția de arme În Cehoslovacia a crescut de șapte ori Între 1948 și 1953, mai multe trupe sovietice au fost deplasate În RDG și s-au făcut proiecte pentru o escadră de bombardiere. Astfel, arestările, epurările și procesele constituiau un avertisment public despre viitoarea confruntare, o justificare pentru temerile Uniunii Sovietice și, În același timp, o strategie

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ele pentru dominația mondială. Europa nu mai are ce spera În direcția asta și orice european care tânjește Încă după puterea mondială e sortit deznădejdii sau ridicolului, ca Napoleonii fără număr din spitalul de nebuni. Max Frisch (iulie 1948) Fiindcă trupele noastre erau acolo, europenii nu și-au mai făcut treaba. N-au făcut sacrificii nici măcar pentru siguranța propriilor soldați. Dwight Eisenhower Motivul principal pentru care francezii nu trebuie să aibă capacitate nucleară e efectul pe care l-ar avea asupra

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
serios Notele lui Stalin și i-au declinat oferta. S-a dovedit Însă că aveau perfectă dreptate. Nici măcar conducerea sovietică nu acorda o importanță deosebită propriilor propuneri și nu se aștepta realmente ca americanii, britanicii și francezii să-și retragă trupele, lăsând Germania neutră și dezarmată să plutească În derivă În inima continentului. Stalin și succesorii săi erau chiar mulțumiți de prezența militară permanentă a Statelor Unite pe teritoriul german: pentru liderii sovietici din acea generație, prezența soldaților americani În Germania de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
armată de cel mult jumătate de milion de oameni, iar Germania adera la NATO ca stat suveran 4. Când aceste tratate ratificate intrau În vigoare, ocupația Germaniei avea să ia practic sfârșit, iar Aliații vestici să semneze pacea cu inamicii. Trupele aliate urmau să rămână În Republica Federală pentru a Împiedica o recidivă germană, dar numai În cadrul unei prezențe europene și conform unui acord reciproc. Francezii nu aprobau unanim aceste planuri, dar cum refuzaseră tocmai alternativa pe care tot ei o

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Războiul exacerbase diviziunea istorică din Italia: În vreme ce Nordul, Începând din septembrie 1943, trăise doi ani de stăpânire germană și rezistență politică, urmate de ocupația militară de către Aliați a orașelor radicalizate, sudul Italiei a fost scos prompt din război de sosirea trupelor aliate occidentale. În Mezzogiorno, structurile sociale și administrative moștenite de la fasciști au scăpat neatinse din sângeroasa lovitură de stat prin care Mussolini a fost Înlocuit cu unul dintre generalii săi. Vechiul contrast economic și politic dintre sudul și nordul Italiei

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Marea Britanie a pierdut un imperiu și nu și-a găsit Încă un rol. Dean Acheson, discurs la West Point (5 decembrie 1962) Vă vorbește Imre Nagy, președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Ungare. În primele ore ale acestei dimineți, trupele sovietice au lansat un atac asupra capitalei noastre, cu intenția evidentă de a răsturna guvernul maghiar legal și democratic. Informez poporul și opinia publică mondială că trupele noastre luptă și guvernul este pe poziție. Imre Nagy la Radioul ungar (4

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]