38,855 matches
-
la participarea la o conferință medicală la Valencia în mai 2009 și două prezentări poster la conferințe în România. În octombrie 2009 Bjørklund a pregătit, organizat și desfășurat un program de două săptămâni de instruire universitară în Norvegia pentru doi cercetători (Conferențiar Dr. Maria Dronca și Șef lucrări Dr. Tiberiu Nistor) din cadrul UMF, Cluj-Napoca. Programul a fost realizat sub îndrumarea Institutului de Cercetare Pediatrica de la Spitalul Național (Rikshospitalet), Universitatea din Oslo. În 2003 fundația Albert Lindsay von Julin din Helsinki i-
Geir Bjørklund () [Corola-website/Science/323035_a_324364]
-
duce la mai buna înțelegere de ansamblu. Încă de la începuturi, ea a fost practicată atît de către specialiști cât și de către amatori. În unele țări speologia este instituționalizată și aici putem vorbi despre profesia de speolog. Biologi, geologi și diferiți alți cercetători se ocupă de aspecte specifice, iar nespecialiștii de explorare la modul general. Această simbioză dedicată cunoașterii peșterilor a făcut ca termenul de speolog să fie atribuit ambelor categorii. În țările anglofone se preferă folosirea unor termeni distincți. În România, în
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
etc. Întîlnim două paliere: cel al speologiei de amatori și a celei profesionale. Această distincție trebuie înțeleasă din punct de vedere al carierei, nu neaparat al competențelor. În unele tări speologia beneficiază de un cadru instituționalizat și în acest caz cercetătorii din acele structuri se pot numii speologi profesioniști. Datorită caracterului de sinteză al speologiei, mimeni nu poate cunoaște totul despre toate, astfel speologii amatori se ocupă de explorare la modul general, cunoscînd din toate cîte puțin. Bineînțeles există și cercetători
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
cercetătorii din acele structuri se pot numii speologi profesioniști. Datorită caracterului de sinteză al speologiei, mimeni nu poate cunoaște totul despre toate, astfel speologii amatori se ocupă de explorare la modul general, cunoscînd din toate cîte puțin. Bineînțeles există și cercetători specializați pe un anumit domeniu și care fac explorare la modul general. Celula de bază al mișcărilor speologice este "Clubul". Cluburile de speologie se regăsesc în orașele din apropierea masivelor calcaroase, în aceste zone organizînd "ture" în weekenduri. La nivel regional
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
în care regimul comunist trimitea opozanții pe care nu dorea să îi mai vadă revenind în societate. Având în vedere că Puiu era considerat spion de către autoritățile comuniste, în 2014 dosarul lui nu este nici declasificat și nici disponibil pentru cercetători. Este aproape sigur că Gogu Puiu a intrat în contact cu serviciile secrete franceze și americane la Viena, în 1945-1947, apoi, probabil, a fost format în vederea luptelor clandestine și a celor de gherilă. Carismatic, întotdeauna îmbrăcat în uniformă militară, Puiu
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
καλλόγερον, "kalloueron", însemnând „bătrân frumos”, spiritualicește sau fizic) de la Mănăstirea Bobbio din nordul Italiei. Lucrarea s-a transmis într-o singură copie. Nici originalul (sec. III-IV), nici copia (sec. VII-VIII) nu au titlu. Denumirea de "Appendix Probi" este dată de cercetătorii moderni. În traducere, acest titlu înseamnă „Adaosul lui Probus”. Formă "Probii" este genitivul de la "Probus", pentru că această listă este un adaos la o lucrare de gramatică. Lucrarea respectivă, "Instituta Artium" (titlu modern) a fost alcătuită în sec. III-IV d.Hr
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
adaos la o lucrare de gramatică. Lucrarea respectivă, "Instituta Artium" (titlu modern) a fost alcătuită în sec. III-IV d.Hr. și a fost atribuită, greșit, gramaticianului Valerius Probus (= cinstitul), care, în realitate, a trăit în sec. I-II d.Hr. Cercetătorul englez C.A. Robson (de la Oxford) a publicat în 1863 un articol în care propune denumirea de "Appendix Bobbiensis". Totuși, numele consacrat este "Appendix Probi". În privința originalului din sec. III-IV d. Hr. sunt mai multe ipoteze: Aceste două ipoteze sunt
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
Iisus Hristos ca bebeluș. Este expusă la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg, Rusia. Există multe replici ale operei create de alți pictori renascentiști. O schiță preliminară a capului Fecioarei desenată de Leonardo se află la Muzeul Luvru din Paris. Unii cercetători consideră că nu este opera lui Leonardo ci a elevului său Giovanni Antonio Boltraffio, în principal din cauza poziției ciudate a copilului. A fost pictată în anii 1480 pentru casa de Visconti din Milano, urmând ca mai târziu să ajungă la
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
categorie fac parte jucăriile care dezvoltă imaginația, competiția, logica, motricitatea, creativitatea etc. În același timp, jucăriile educative rămân jucării, oferind copilului plăcere, divertisment, cheltuind energia acestuia, jocul fiind lipsit de responsabilitate și mergând în general pe ficțiune. Unul din primii cercetători în domeniul jucăriilor și a jocului, aparținând sfârșitului de secol al XIX-lea, a fost psihologul și esteticianul german Karl Groos (1861 - 1946). În concepția sa exprimată în lucrarea „Die Spele der Manaker” (1896), jocul este o pregătire pentru viață
Jucării educaționale () [Corola-website/Science/323141_a_324470]
-
inovatoare au contribuit la producerea elementelor cu masa atomică între 102 și 118 astfel colaborând la descoperirea:rutherfordiu, dubniu, Seaborgiu, Bohriu, Ununtriu, și Ununhexiu, Ununquadiu. Aceste descoperiri nu i se pot atribui în mod unic lui sau grupului lui de cercetători, aceste studii făcându-se în cooperare cu institute din alte țări dar el este principala sursă a fundamentelor teoretice. La descoperirea acestor elemente a cooperat cu institutele:Berkeley și Livermore, CERN de la Geneva și GSI din Darmstadt. Ultimul element descoperir
Iuri Țolacovici Oganesian () [Corola-website/Science/323135_a_324464]
-
institute din alte țări dar el este principala sursă a fundamentelor teoretice. La descoperirea acestor elemente a cooperat cu institutele:Berkeley și Livermore, CERN de la Geneva și GSI din Darmstadt. Ultimul element descoperir de Iuri Oganesian împreună cu grupul său de cercetători a fost ununoctiul în octombrie 2006. Iuri Oganesian a primit nenumărate premii dar le vom aminti pe cele mai însemnate:
Iuri Țolacovici Oganesian () [Corola-website/Science/323135_a_324464]
-
la data de 8 noiembrie. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. a fost construită în anul 1808, fără a se cunoaște locul inițial unde a fost amplasată. Potrivit informațiilor din Cronica Parohiei Humoreni, consemnate de cercetătorii Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu, această biserică ar fi fost înălțată inițial în satul Stulpicani. Informațiile care atestă că biserica ar fi provenit din Stulpicani sunt contrazise de cercetătoarea Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta ar fi ctitoria stăpânilor
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
colecțiile sale de manuscrise din toate epocile. Scopul său este „să conserve cărțile și manuscrisele, actele suveranilor pontifi și ale dicasterelor Curiei Române, si sa le transmită, prin secole”, si mai ales „să pună la dispoziția Sfanțului Scaun și a cercetătorilor din lumea întreagă tezaurele de cultură și arta” al căror "sipet" este (Ioan Paul al II-lea). Printre piesele cele mai faimoase ale Bibliotecii Vaticane se află Codex Vaticanus, cel mai vechi manuscris al Bibliei cunoscut. conține astăzi: Din 1985
Biblioteca Apostolică Vaticană () [Corola-website/Science/323191_a_324520]
-
al Bibliei cunoscut. conține astăzi: Din 1985 există un catalog informatic. O parte din obiectele Bibliotecii Apostolice Vaticane sunt expuse în prezent în Muzeul Bibliotecii Apostolice Vaticane al Muzeelor Vaticane. Accesul în Biblioteca Apostolica Vaticană este permis doar docenților și cercetătorilor universitari. Actualul prefect al Bibliotecii este Monseniorul Cesare Pâșini; din 25 iunie 2007 până în 9 iunie 2012 bibliotecar al "Sfintei Biserici Române" a fost cardinalul Raffaele Farina.
Biblioteca Apostolică Vaticană () [Corola-website/Science/323191_a_324520]
-
pentru prima oară în volum de Laffite în 1920. Victorien Beaugrand (povestitorul) își petrece vacanța la unchiul său, Noël Dorgeroux, din Meudon, așteptând numirea sa ca profesor la Grenoble. El întreține o idilă cu Bérangère Massignac, fina unchiului său. Dorgeroux, cercetător solitar care lucrează în secret într-un laborator aflat în spatele curții, îi va dezvălui că se află în curs de finalizare a unei descoperiri fantastice care l-a bulversat. O bucată de zid misterios pe care care cercetătorul îl ascunde
Taina celor trei ochi () [Corola-website/Science/323204_a_324533]
-
său. Dorgeroux, cercetător solitar care lucrează în secret într-un laborator aflat în spatele curții, îi va dezvălui că se află în curs de finalizare a unei descoperiri fantastice care l-a bulversat. O bucată de zid misterios pe care care cercetătorul îl ascunde de obicei sub un văl negru face să apară, odată activat, un ochi stilizat imens (un fel de "triunghi cu laturi curbate"), în interiorul căruia doi ochi expresivi par să se miște ca și cum ar fi vii. Apoi se derulează
Taina celor trei ochi () [Corola-website/Science/323204_a_324533]
-
Regele Suro. Doi dintre cei zece fii ai cuplului au ales numele mamei.Clanurile Heo le-au indicat originea lor și față de Heo că fondatorul descendenților lor. Gimhae Kims au urmat originea lor la alți 8 fii. În 2008, doi cercetători au analizat mostrele coreene de ADN luate de pe site-ul celor două morminte regale, care le-au permis să stabilească existența unei legături genetice între grupul etnic coreean și anumite grupuri etnice din India, Malaezia și Thailanda. Cercetarea continuă. Arheologii
Heo Hwang-ok () [Corola-website/Science/323213_a_324542]
-
several other things, as Hammers, Mauls, Iron-Crows, Spits, and other Utensils, as came into their Hellish minds, and this for space of a quarter of a year." William Roll, Hans Bender, și Harry Price sunt probabil trei cei mai renumiți cercetători de poltergeist în analele parapsihologiei. Harry Price investigated Borley Rectory which is often called "the most haunted house in England." Dr. Friedbert Karger a fost unul din doi fizicieni de la Institutul Max Planck, care au ajutat pentru a investiga cazul
Poltergeist () [Corola-website/Science/323232_a_324561]
-
Charles Hoy Fort (n. 6 august 1874 - d. 3 mai 1932) a fost un scriitor și cercetător american al fenomenelor neobișnuite. Astăzi, termenii "Fortean" și "Forteană" sunt folosiți pentru a caracteriza diverse fenomene neobișnuite. Cărțile sale s-au vândut bine și sunt tipărite și astăzi. Charles Hoy Fort s-a născut în 1874 în Albany, New York, de
Charles Fort () [Corola-website/Science/323244_a_324573]
-
plasate într-un câmp electric și expuse la lumină, unele dielectrice dobândesc polarizare electrică permanentă în zonele expuse. Această polarizare persistă în întuneric și este eliminată de lumină. Chester Carlson, inventatorul fotocopierii, era inițial un avocat de brevete, ca și cercetător și inventator în timpul liber. Locul său de muncă la oficiul de brevete din New York presupunea executarea unui număr mare de copii ale documentelor importante. Lui Carlson, care era artritic, acest proces i se părea a fi dureros și anost. Acest
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
seria Dragonriders of Pern. Romanul este scris de Anne McCaffrey și publicat prima oară în august 1989. Din punct de vedere al cronologiei de pe Pern, cartea este a doua, după "" și înainte de "Red Star Rising (Dragonseye în Statele Unite)". Deși unii cercetători se întreabă dacă nu cumva seria este fantastică și nu științifico-fantastică, romanul "" stabilește în mod clar natura science-fiction a seriei, prin definirea științei din spatele dragonilor lui Anne McCaffrey. Romanul de asemenea, prezintă detaliat dezvoltarea genetică a dragonilor de către prima generație
Dragonsdawn () [Corola-website/Science/323313_a_324642]
-
-lea. Mai târziu Theodros nu a uitat de prezicerea lui Abba Mehari și a permis evreilor Beta Israel să iasă la drum spre Ierusalim. Motivele încercării de a părăsi Etiopia și de a pleca în Țara Sfântă erau, după opiniile cercetătorilor - teama de convertiri forțate, dorința de a putea continua nestingheriți ritualurile de sacrificii animale, dorul după Ierusalim, și consimțământul împăratului, interpretat ca un semn divin. O parte din cercetători considera ca acordul lui Theodros al doilea pentru planul plecării a
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
Etiopia și de a pleca în Țara Sfântă erau, după opiniile cercetătorilor - teama de convertiri forțate, dorința de a putea continua nestingheriți ritualurile de sacrificii animale, dorul după Ierusalim, și consimțământul împăratului, interpretat ca un semn divin. O parte din cercetători considera ca acordul lui Theodros al doilea pentru planul plecării a o parte din supușii lui evrei în Palestina se datora ambițiilor sale politice și mesianice de a-si extinde imperiul (de pe o poziție adversă Imperiului Otoman care deținea Locurile
Mehari Suthal () [Corola-website/Science/323354_a_324683]
-
de ani mai târziu, amiralul englez Raleigh îl introduce în Insulele Britanice și în Țările de Jos. În vremea aceea, cartoful era considerat toxic pentru om deoarece se considera că provocă lepra și nu era folosit decât la hrănirea vitelor. Cercetătorul Tjomsland în 1956 spunea că această plantă a ajuns în Europa prin intermediul grădinilor de plante medicinale. Potrivit scrierilor contelui Berchtol (1842) cartoful a fost amintit prima oară de călugărul spaniol Roman Pane cel care a fost lăsat ca misionar în
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
de Francis Drake în 1586. Timp de 300 de ani, pe baza acestei erori, s-a considerat că planta este originară din Virginia și nu din Peru. Cartoful ar fi ajuns în Virginia la 150 de ani după menționarea sa. Cercetătorii consideră că Gerard a confundat cartoful cu "Glycine apios", o plantă care crește în Virginia și pe care băștinașii o numesc "openowk". Pe baza descrierilor lui John Gerard și ale lui Harrcot s-a crezut mult timp că în Anglia
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]