KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1510 1511 1512 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

fusese În pericol. Mi-am amintit ziua aceea de august din 1926 când i-am zărit numele pentru prima oară. Era Într-un anunț din 8-Uhr Abendblatt, care vorbea despre „eternul feminin“ Într-o manieră care nu-mi prea dădea pace. Am frunzărit ziarul În mod repetat ca să cântăresc textul care asundea o promisiune tainică. („Poți deveni femeia cu acel ceva În plus! Dora, soră experimentată, dezvăluie feminitatea ascunsă și În tine!“) Oare cuvintele chiar Însemnau ceea ce Încercam eu să cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu vor, cei care chiar nu reușesc să-și confrunte propria privire, refuză, până mă las păgubașă. Și râse discret. De obicei, sunt cam aceiași bărbați care Își inventează un nume fals. Și atunci ce-a făcut? — Îi lăsam În pace, normal. De ce i-aș fi forțat? N-aș putea să fac așa ceva. “ Privirea i se Încețoșă. De fapt, nu-i adevărat. Odată chiar am forțat pe cineva. Un caracter demn de dispreț, cu o voce ca de șmirghel. Cu verighetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
gândeam că ar fi mai bine să le las neinvestigate, am hotărât să fac un invetar despre faptele concrete despre care aveam cunoștință. Dacă nu mă ajută la nimic, măcar aș putea afla răspunsul la Întrebarea lui Anton: a cui pace am perturbat-o. Știam, de pildă, că numele prietenei mele nu era Dora, ci Dorothea, și nu Wilms, ci Walter - cel puțin jumătate din viața ei. Știam că provenea din Kolberg, de lângă Marea Baltică, de la aproximativ trei sute de kilometri de aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
strălucitoare, oglindită pe o suprafață de apă stătătoare). Contemplând dezastrul, mi-am dat seama c-ar fi bine să fac stânga-mprejur. Asta nu fusese o vizită de curtoazie, ci o declarație de război. Și totuși, curiozitatea nu-mi dădea pace. În camera care-mi servea drept dormitor și cameră de zi În același timp, situația arăta și mai rău, dacă era cu putință. Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de cele Întâmplate. Și paginile tipărite pe care-mi aruncam din când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile pentru a nu fi distras și am Început să schițez povestea. Totuși, tentația nu-mi dădea pace. Cu câteva minute În urmă, spre exemplu, am citit un pasaj din Mâinile sus!, după care a urmat unul din studiile lui Froehlich din 1910. La Început nu mi-am dat seama că erau pagini din cărți diferite. Dar apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de cele Întâmplate. Și paginile tipărite pe care-mi aruncam din când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile pentru a nu fi distras și am Început să schițez povestea. Totuși, tentația nu-mi dădea pace. Cu câteva minute În urmă, spre exemplu, am citit un pasaj din Mâinile sus!, după care a urmat unul din studiile lui Froehlich din 1910. La Început nu mi-am dat seama că erau pagini din cărți diferite. Dar apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai târziu, poliția ar fi aflat că același lucru i s-a Întâmplat și lui Anton. Se va dovedi că „AK“ e fiul Dorei - ucigașul ei, dacă nu În persoană, atunci În spirit - și pe mine m-ar lăsa În pace. În plus, mai era și obiectul ăla din bucătăria Dorei care, mă gândesc, că ar fi fost bine să dispară de acolo. Dar În loc să mă ocup de asta, eu stau Închis În apartamentul ăsta, care În curând n-o să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Ce altceva? Cu un gest cumpătat, Manetti băgă portțigaretul În buzunar. Am nevoie de o declarație despre cele Întâmplate. Și despre cele neîntâmplate. Promit că persoana la care ne-am referit cu numele de Felix Karp va fi lăsată În pace. În paranteză fie spus, adăugă, atingând buzunarul hainei, același lucru se va Întâmpla și cu băiatul din filmul acesta - oriunde, oricine ar fi el astăzi. Se ridică. Da, să zicem că l-ați văzut pe Doctorul Karp sâmbăta trecută. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

peste alții! a continuat Zeliha, prefăcându-se că nu auzise lecția soră-sii. Nu doar țara aceasta, nu doar Întregul Orient Apropiat și Balcanii, ci Întreaga lume va auzi de numele ei. Copilul acesta va conduce mulțimile și va aduce pace și dreptate lumii! Zeliha s-a oprit și a respirat adânc. — Oricum, am vești bune pentru voi! Am păstrat copilul! Nu peste mult timp o să punem Încă o farfurie la masă. — Un bastard! a exclamat Gülsüm. Vrei să aduci În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
mai comun efect secundar al resentimentului postmarital cronic: te făcea nu numai să vorbești singur, ci și să te Înverșunezi Împotriva celorlalți. Chiar dacă erai periculos de aproape să cedezi, nu o făceai niciodată. „De ce nu ne-ați lăsat niciodată În pace?“ Rose puse aceeași Întrebare, rând pe rând, celor trei surori ale soțului ei - mătușa Surpun, mătușa Zarouhi și mătușa Varsenig - În timp ce se uita furioasă la borcanele cu babaganoush de pe rafturile băcăniei. Rose părăsi secțiunea cu mâncare etnică, descriind o curbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
În altele veneau singuri. Grupul era un organism auto-regulator În care diferențele individuale se manifestau, Însă nu puteau prelua niciodată controlul, ca și când organismul avea o viață proprie În afara și dincolo de personalitățile care Îl alcătuiau. Printre ei, Asya Kazanci Își găsea pacea lăuntrică. Café Kundera era sanctuarul ei. În locuința familiei Kazanci trebuia să-și corecteze Întotdeauna purtările, luptându-se pentru o perfecțiune care era dincolo de puterea ei de Înțelegere, pe când aici, la Café Kundera, nimeni nu te silea să te schimbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
pe cât era și ieri. Tu, copil al expatriaților! Trebuie să-ți pui iarăși și iarăși această Întrebare veche cât lumea: care va fi poziția ta cu privire la acest paradox; vei accepa rolul de ienicer? Îți vei abandona comunitatea pentru a face pace cu turcii și Îi vei lăsa să Înălbească trecutul pentru ca, după cum spun ei, să putem trece cu toții mai departe? Lipită de ecran, Armanoush a luat o gură din restul de măr și a mestecat-o nervos. Niciodată nu mai simțise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Ai un potențial distructiv nelimitat. — Ei bine, nu distrug pe nimeni, nu-i așa? a simțit Asya nevoia să se apere. Nu vreau decât să fiu liberă, să fiu eu Însămi și tot rahatul ăsta... Dacă aș fi lăsată În pace... Dacă ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
bine, nu distrug pe nimeni, nu-i așa? a simțit Asya nevoia să se apere. Nu vreau decât să fiu liberă, să fiu eu Însămi și tot rahatul ăsta... Dacă aș fi lăsată În pace... Dacă ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Domnului că faza asta a trecut repede. După aceea, am luat lecții de pictură și vai, m-au obligat chiar să iau lecții de balet până când maică-mea s-a prins că nu mă duceam și m-a lăsat În pace. Armanoush a dat din cap cu familiaritatea cuiva care recunoștea fragmente din propria poveste În povestea altcuiva. Se putea raporta la dragostea copleșitoare a propriilor mătuși, Însă nu se simțea În largul ei vorbind despre asta. În schimb, a Întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Și după această revelație a ridicat paharul Într-un toast: — Șerefe! CAPITOLUL PAISPREZECE Apă — Să intru și să le spun să dea mai Încet? a Întrebat mătușa Feride. Stătea În fața camerei fetelor cu ochii la clanță. — Of, lasă-le În pace! a strigat mătușa Zeliha de pe canapeaua pe care se prăbușise. Sunt un pic amețite și când ești un pic amețit asculți muzică la maxim. Ca să-și impună punctul de vedere a strigat apoi: — LA MAXIM! — Amețite! a urlat bunica Gülsüm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
asta se Întâmpla să fie partea care-i plăcea cel mai puțin. — În cele din urmă, În arca lui Noe erau oameni buni de toate credințele, a continuat mătușa Banu. David era acolo; la fel și Moise, Solomon, Iisus și, pacea să fie cu el, Mahomed. Astfel echipați s-au Îmbarcat și au Început să aștepte. Curând a venit potopul. Allah a poruncit: „O, cerule! A venit timpul! Lasă-ți apele să curgă. Nu te mai Înfrâna. Trimite peste ei apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

submarinelor sovietice? Întrebă Norman. — Asta le-am spus celor din Honolulu. Trebuie să cunoști regula jocului ca să obții ce-ți trebuie Într-o operațiune ca asta. Trebuie să știi cum se rechiziționează echipamentul În marina militară modernă. Dar fiți pe pace, sovieticii nu vor ajunge aici. — Sunteți sigur? Norman simțea că Într-un fel sau altul Îi scăpaseră premisele acestei conversații și Încerca să le intuiască. — Este foarte improbabil. Desigur, ei știu că suntem aici. Deja de vreo două zile ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
cu toate că, bineînțeles, bănuiesc că am pierdut vreun avion și Încercăm să-l recuperăm de-adevăratelea. S-ar putea chiar să suspecteze că Încercăm să recuperăm niște focoase nucleare, cum am făcut În Spania, În '68. Dar ne vor lăsa În pace pentru că, din punct de vedere politic, nu vor să se amestece În problemele noastre nucleare. Ei știu că și așa avem necazuri cu Noua Zeelandă. — Ăsta-i motivul acestei vânzoleli? Întrebă Norman. Focoasele nucleare? — Nu, slavă Domnului! În cazuri de-astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
primul grupaj și anume cu zeroul dublu. — Vreau să rămână stabilit, interveni Ted, că sugestia de a Încerca comunicarea cu extraterestrul a pornit de la mine. — S-a marcat, Ted, confirmă Barnes. — Harry? insistă Ted. Da, Ted, răspunse Harry. Fii pe pace, a ta e ideea. Harry tastă: 00032125252632 Numerele se Înșiruiră pe ecran. Urmă o pauză. Se auzea zumzetul ventilatoarelor și pulsația Îndepărtată a generatoarelor diesel. Priveau cu toții la ecran. Nu se Întâmpla nimic. Ecranul se Înnegri și afișă: 00223025109530132132 Norman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
și să se amuze apoi de reacțiile acesteia? Fusese oare Încântat când observase emoțiile puternice provocate de calmar? Aceasta era oare ideea lui despre joc? HARRY, MAI FĂ ODATĂ. HARRY, MAI FĂ O DATĂ. — Hei, tipule, făcu Harry supărat. Dă-mi pace! MULȚUMESC. ÎMI FACE PLĂCERE. ASTA A FOST ROȘIE DE ASEMENEA. ACUM FIȚI BUNI ȘI ADUCEȚI ÎNAPOI ENTITĂȚILE DISPĂRUTE. Norman avu o idee: — Jerry, spuse el, dacă vrei entitățile, de ce nu le aduci tu Înapoi? NU SUNT ÎNCÂNTAT SĂ FAC ASTA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
dacă ai vrea, ai putea s-o faci. POT SĂ FAC ORICE. — Da, bineînțeles că poți. Și atunci de ce nu-ți aduci Înapoi entitățile dorite? NU. NU MĂ BUCUR SĂ FAC ASTA. — De ce nu? Întrebă Harry. HEI, TIPULE. DĂ-MI PACE. Nu te supăra, Jerry, spuse Norman alarmat. Pe ecran, nici un răspuns. — Jerry? Ecranul nu răspunse. — A dispărut din nou, spuse Harry, clătinând din cap Îngrijorat. Cine știe ce mai pune la cale micul ticălos. ANALIZE SUPLIMENTARE Norman urcă În laborator ca s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Înviorat. Se Întinse, căscă și se ridică din pat. Harry continua să doarmă. Norman Îi mută laringofonul la loc și sforăitul se auzi din nou. Se duse la consola din Cilindrul D. Pe ecran rămăseseră cuvintele: HEI, TIPULE. DĂ-MI PACE. — Jerry? Ești acolo, Jerry? Ecranul nu-i răspunse. Jerry nu era acolo. Norman văzu teancul de foi listate, rămas pe o margine a consolei. „Cred că ar trebui să mă uit prin chestiile astea“, Își spuse. Pentru că Îl deranja ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
În privința lui Jerry. Nu putea spune exact ce anume, dar chiar dacă cineva Își imagina extraterestrul ca pe un copil răsfățat, comportamentul lui Jerry nu avea nici o logică. Pur și simplu nu se potrivea. Inclusiv ultimul mesaj: HEI, TIPULE. DĂ-MI PACE. Argou de bulevard? Sau doar Îl pastișa pe Harry? În tot cazul, nu era modul lui normal de comunicare. De obicei.. Jerry era agramat și ușor demodat, vorbind despre entități și conștiință. Dar, din când În când, devenea brusc foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
o am. Atunci de ce spui că aș avea-o?“ Știu. „Mi-am imaginat ușa deschizându-se“. Da. Se legănă În spumă, așteptând alte răspunsuri, dar nu mai primi nici unul. Simți doar mișcarea gingașă a spumei, o suspendare temporală plină de pace, și se simți cuprins de toropeală. După un timp, Își spuse În gând: „Scuză-mă, dar aș vrea să-mi explici mai clar și să nu mai vorbești În ghicitori“. Pe planeta voastră aveți un animal pe care-l numiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]