37,872 matches
-
abordarea franceză. François Mitterrand a propus mai Întâi o „Confederație Europeană” vag conectată la UE: un fel de pătură exterioară de membri asociați, deschisă tuturor doritorilor, fără condiții, dar și fără avantaje materiale. În anii următori, diplomații francezi s-au plâns de abandonarea acestei idei, regretând că nu au avut ocazia „să colaboreze calm” pentru extinderea Uniunii. Dar, la vremea respectivă, propunerea a fost privită, pe bună dreptate, ca o stratagemă transparentă pentru aglutinarea statelor est-europene recent eliberate Într-o „comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deprimant este reacția lui Lech Wa³êsa, eroul Solidarității și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, la apariția În 2000 a cărții istoricului american Jan Tomasz Gross, Neighbours, un important studiu despre masacrarea evreilor de către polonezi În timpul războiului. Gross, s-a plâns Wa³êsa Într-un interviu la radio, vrea doar să semene discordia Între evrei și polonezi. Este un „scriitor mediocru... un evreu care Încearcă să facă bani”. Experiența maghiară ilustrează cât de greu este să Înglobezi exterminarea evreilor În memoria contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
temnița și moartea, sub guvernarea Anei Pauker (omul Moscovei), a lui Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu... Astfel, legionarii au fost din nou măcelariți cu aceeași cruzime din trecut. Așadar, iubite cititor, aruncă-ți privirea și în trecut și să nu plângem doar durerea de astăzi! Pătimirea noastră s-a acumulat progresiv, datorită unor netrebnici conducători, până în zilele noastre. Azi trăim la un nivel de degradare morală și de sărăcie de neimaginat și de neacceptat iar cauzele se datoresc și fiecărui individ
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
o trecere din vremelnic în veșnicie. Nu există moarte ci numai fiori, Moartea este atunci când te temi să mori! Viața noastră-ncepe abia în ceasul morții, Căci numai prin moarte ne-ntoarcem vieții! O, tu, moarte - doliu, cum te mai plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți... Spini, pălămidă, fruntea ne-ar încinge Gemete, scrâșniri, sudori și sânge, Nedreptatea lumii, pururi nedreaptă, N-ar avea sfârșit, n-ar mai fi curmată. O, Iisuse veșnic, tron însângerat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le luaseră în buna credință că se făcea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
gumă de șters, un briceag, un țigaret... „E el!... Și un țipăt sfâșietor străbate liniștea...” Mama și-a recunoscut fiul. Familia lui Ion Caratănase deplânge moartea lui. Nu-i inimă care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul Caratănase Ion. Fiecare din cei de față au în amintire imaginea celui de pe lespede. Fiecăruia i se umezesc pleoapele. E sigur Caratănase. Într-un buzunar s-a găsit o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Au fost ștrangulați sau împușcați... De unde e sângele?... Este adus și el pe lespede. Tatăl lui Trandafir e alături de fiu... Părul cărunt parcă a devenit și mai alb. Fața i-e palidă. Dar unde mai poți privi? Cu cine să plângi?... Cu toții.... Iancu Caranica Dintre cadavre este scos un pachet învelit în hârie albastră. Înlăuntru se găsesc rufe cu inițialele lui Caranica. Cadavrul lui este scos și identificarea e făcută de mama martirului. Căpitanul În partea dinspre miază-zi s-a aflat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
scrisă o rugăciune. Al șaptelea e scos Căpitanul. A fost recunoscut în primul rând după bocanci. E scos și așezat pe lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
zâmbește strâmb dintr-un colț, căci este îngrijorată de ropotul căderii sale. Printre straturile de unde fuseseră scoși cartofii, pământul bolovănos privește posomorât. Ploaia bibiuiește nemiloasă pământul trudit. Copacii și pădurile stau nemișcate în așteptarea iernii. Ei au rămas singuri și plâng. Fiecare frunză este o lacrimă căzută după căldura și lumina toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu știe unde s-a ascuns vesela verde dumbravă, în care forfoteau viețuitoarele, bucurându-se
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
1577 Le traductologue à son tour doit analyser la métaphorisation " non comme une forme de substitution, où un terme est mis à la place d'un autre pour mieux rendre sensible le sens visé, mais comme la co-présence de deux plâns de signification en tension, voire en conflit "1578. Grace à la révolution sémantique qu'elle propose, la métaphore a été souvent associée au discours poétique ; leș deux arrivent parfois à se confondre : " La métaphore est avânt tout pleine de signification
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Dar munții unde-s ?/Et leș montagnes où sont-elles ?) (Miclău, 1978 : 155) ; " picuri de lumină/și stropi de pace " " des gouttes de lumière/et de paix " (Stalactita/La stalactite) (Miclău, 1978 : 175) ; " gheare de lumină " " șes griffes de lumière " (Vei plânge mult ori vei zâmbi ?/ Vas-tu pleurer ou sourire ?) (Miclău, 1978 : 185) ; " solzii de ispita " " écailles de tentation " (Pax magna/Pax magna) (Miclău, 1978 : 189) ; " cornul de luna " " le croissant de la lune " (Veniți după mine tovarăși ! Suivez-moi camarades !) (Miclău, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
herbes ne peuvent pas être " vides ", mais " nues " (" goale "). " stau în cruce " (" je reste en croix ") " je me croise " (Asfințit/Soleil couchant) (Villard, 2010 : 99) ; " o dimineață-ți va ucide-odată visul " " un matin va tuer, une fois, ton rêve " (Vei plânge mult ori vei zâmbi ?/ Vas-tu beaucoup pleurer ou bien sourire ?) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 81). L'adverbe " odată " (" un jour ") est traduit par " une fois ", solution qui rend le texte cible confus. " O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu/mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Îl n'y a aucune voie. " (Epilog/Épilogue) (Romanescu, 1998 : 22) ; " Nu știi/că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi ? " " L'ignorais-tu vraiment/que dans leș lacs boueux/Poussent leș plus beaux/Leș plus purs nénuphars ? " (Vei plânge mult ori vei zâmbi ?/Pleureras-tu ? Souriras-tu ?) (Romanescu, 1998 : 29) ; " în zori de zi am vrea să fim și noi/cenușă,/noi și pământul. " " Je voudrais tânt/que țoi et moi/La terre avec,/Soyons aussi cendres brûlantes. " (Noi și pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
căiesc/c-am adunat în suflet și noroi -/dar mă gândesc la tine. " " Non, je ne regrette pas/D'avoir parmi leș perles/ Du coffre de mon âme/Un peu de boue./ Mon problème ce n'est que țoi [...]. " ( Vei plânge mult ori vei zâmbi ?/Pleureras-tu ? Souriras-tu ?) (Romanescu, 1998 : 28) ; " îmi pare/că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul/din care tainic curge noaptea peste vai [...]./Așa-s de negri ochii tăi,/lumină mea. " " Je sens que ton regard n'est plus
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Criza descoperirii adevărului, a adevărului personal și a adevărului celuilalt, la toate vârstele - de la adolescență la maturitate, este narată fluent, în scene echilibrate, cu un dar remarcabil al revelării amănuntului semnificativ. Cel mai reușit roman al autoarei este De ce dracu’ plângi? (1994), al cărui titlu familiar-detașat maschează o viziune funciar tragică a existenței. Romanul e construit printr-o foarte fină punere în abis: o scriitoare se împrietenește cu o tânără asistentă socială care, stimulată de dorința de a străluci în ochii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
scriitură alertă și o știință a construcției care ar fi trebuit să-i asigure în fața criticii literare un loc mai însemnat. SCRIERI: Iliada, din nou, București, 1969; Amnios, București, 1977; Mater priensis, București, 1987; Profil pierdut, București, 1987; De ce dracu’ plângi?, București, 1994; Versuri noi despre mâțe și cotoi, București, 2003. Repere bibliografice: Ileana Mălăncioiu, „Iliada, din nou”, LCF, 1969, 11; D. Micu, Victoria Dragu, „Iliada, din nou”, RL, 1969, 15; Vasile Rebegea, „Iliada, din nou”, AFT, 1969, 4; Nicolae Baltag
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
dacă într-adevăr literatura ne eliberează de emoții, nu e oare o greșeală ca ele să fie cheltuite pe ficțiuni poetice ? Sfântul Augustin mărturisește că în tinerețea lui a trăit în păcat de moarte ; totuși "toate acestea nu le-am plâns, eu care am plâns moartea Didonei". Oare există o literatură incitantă și o literatură cathartică, sau există doar cititori cu reacții diferite?* 17 Pe de altă parte, se pune întrebarea: trebuie orice artă să fie cathartică ? Acestea sunt probleme care
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ne eliberează de emoții, nu e oare o greșeală ca ele să fie cheltuite pe ficțiuni poetice ? Sfântul Augustin mărturisește că în tinerețea lui a trăit în păcat de moarte ; totuși "toate acestea nu le-am plâns, eu care am plâns moartea Didonei". Oare există o literatură incitantă și o literatură cathartică, sau există doar cititori cu reacții diferite?* 17 Pe de altă parte, se pune întrebarea: trebuie orice artă să fie cathartică ? Acestea sunt probleme care vor îi tratate la
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de la zâmbetul îngăduitor, solidar cu duioșia, până la distanțarea sarcastică. Sub camuflajul ironiei și al jovialității sudice, cu tentă caragialescă (s-a vorbit de „miticismul” naratorului și al eroilor săi), se ascunde un liric și un sentimental care râde ca să nu plângă, dotat cu înțelepciunea celui ce privește viața, semenii și pe sine însuși ca spectacol. Povestirile avându-l ca protagonist pe Neagu Beagu îl înfățișează și în postura - nu mai puțin autentică și atractivă - de scriitor pentru copii. SCRIERI: Dragostea noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
popular românesc își găsește locul în spiritul unui ecumenism estetic-decorativ printre sofisticatele rochii de marchiză, distanțele culturale sunt dizolvate pentru a pune în valoare estetica fiecărui costum. "Marchizele se atingeau în treacăt de rumenele noastre țărăncuțe, zâmbind prințeselor venețiene sau plângând soarta cadânelor, atât de oropsite pe vremuri, când nu le puteau zări curtezanii celui de-al doilea imperiu"192. Artur Garguromin Verona realiza cu ocazia primei expoziții a Tinerimii artistice un portret ale prințesei Maria ca împărăteasă bizantină, iar o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revine în pictura lui Octav Băncilă, care abordează la rândul său teme religioase. Pictorul îi cunoaște îndeaproape pe maeștrii Lenbach, Kaulbach și Franz von Stück, precum și cercul din jurul revistei Müncheneze Jugend. În După 2000 de ani (1927), Christ este pictat plângând, înfățișând durerea lumii și eșecul creației. După Primul Război Mondial, sensul redempționist al prezenței lui Iisus s-a diminuat, eșecul său este un eșec al umanității în ansamblul ei. Cei 2000 de ani de creștinism nu oferă o perspectivă luminoasă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prima monografie Băncilă în 1930, simte această tensiune indusă și de titlul tabloului, încercând o explicație care să scoată tabloul din sfera unui pesimism evident, eliminând orice posibilă lectură oblică orientată spre erezie. "Tabloul e simbolic și nicidecum ateu. Poate plânge Dumnezeirea? Artistul a răspuns afirmativ, în sens simbolic: Până și Christ plânge văzând grozăviile din lume. Acesta e rezultatul învățăturilor creștinești după două mii de ani? Homo homini lupus! Ce grozăvie!"252. Avem o abordare simbolistă a religiosului într-o relație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tabloului, încercând o explicație care să scoată tabloul din sfera unui pesimism evident, eliminând orice posibilă lectură oblică orientată spre erezie. "Tabloul e simbolic și nicidecum ateu. Poate plânge Dumnezeirea? Artistul a răspuns afirmativ, în sens simbolic: Până și Christ plânge văzând grozăviile din lume. Acesta e rezultatul învățăturilor creștinești după două mii de ani? Homo homini lupus! Ce grozăvie!"252. Avem o abordare simbolistă a religiosului într-o relație simbiotică cu tema socială în Recunoașterea și Înmormântarea (1908) sau în Pribeagul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]