38,151 matches
-
descrie ororile, așa că a divagat în tehnica cinematică. Combinația e un gen de artă nou, care oripilează. Lectorul e deopotrivă revoltat și entuziasmat. Se simte inteligent fiindcă a scos dopul unei sticle al cărei conținut e pe cale să-l otrăvească. Cititorul se simte deștept, dar lectura textului lui Amis e una deprimantă. După cum s-a văzut deja, povestea romanului e extrem de simplă: se naște un băiețel neamț, se însoară, se face doctor, are un copil care-i moare. Intră foarte devreme
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar victimmele să fie fericite la culme. Evreilor li se redau sănătatea, averea și iubirea familiei. Primul contact cu derularea inversă imaginată de Amis poate să ne facă să râdem, dar râsul se stinge rapid. Flecărind, autorul ne scrutează: oare, cititorule, vei lua de bună ce-ți spun, ori te vei folosi de propriul sistem de valori pentru a dovedi că greșesc, pentru a-mi pune la îndoială buna credință? Evident că-l punem la îndoială, altfel romanul nu și-ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înghiontit de istorie. Habar n-avem că se identifică cu eroii (lucru pe care nu-l face David Lodge de obicei) până la ultimele fraze ale romanului: Nu se mai fac pariuri, viitorul e nesigur, dar o să fie interesant de urmărit. Cititorule, adio! Aceste ultime fraze sunt probabil cea mai reușită parte a cărții, care, altfel, e un manual despre cum pot fi contraziși catolicii (majoritatea de origine irlandeză, dar nu numai) pe tema vieții sexuale, mai precis a contraceptivelor. Totul se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cine gândește aici". Când Ralph, când Helen, când lectorul însuși, care se identifică cu fiecare erou creat de Lodge. Lodge captează lectorul și-l aduce să aprobe ceea ce n-ar fi acceptat în condiții normale, lărgindu-i astfel universul, gustul. Cititorul lui Lodge nu poate să-și păstreze distanța față de text. Ironia jocului este că surâsul autorului ajunge la noi ca tandrețe, nu ca ironie. Robyn Penrose, eroina din Nice Work, e aici universitarul teoretizant: "E extrem de profund", zise Jasper. "Jargon
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pe când era încă universitar și se supunea regulilor universitare, a încercat să facă accesibile cuvintele specializate într-un text accesibil, și a reușit de minune. Și-a lărgit vocabularul cu termeni utili, dar s-a asigurat că îi pricepe și cititorul lui, adică i-a explicat bine înainte de a-i folosi. N-a neglijat absolut niciodată ceea ce numește Helen "plăcerea lecturii". Propria lui critică literară e un joc de idei, învelite într-un discurs clar. Nu renunță niciodată la accesibilitate. Este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter "comedii ale amenințării", mulți discută însă vulnerabilitatea personajelor, a căror tragedie stă tocmai în aparenta lor putere ori neputință. Cert este că în textele lui Pinter frica și râsul merg mână în mână, iar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alcătuit mai mult pentru a se feri de acuzația de plagiat și le-a dat spre publicare la cererea editorului, care a scos poemul într-un volum independent și a vrut să-l facă mai impunător. După prima ediție, niciun cititor nu a mai vrut să audă de poem dacă nu avea Note. Cât privește importanța lor în interpretarea poemului, în eseul scris la bătrânețe, Critica criticului, Eliot însuși mărturisește că se căiește pentru că și-a îndreptat criticii să caute "potcoave
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai puternic decât criticul din el, așa că el a descoperit ideea criticii de atelier, critica ce acordă intâietate voinței creatorului. Dacă, așa cum spune Eliot, poezia poate comunica inainte să fie înțeleasă, atunci criticii nu-i rămâne decât să îmbie pe cititor la lectură și, uneori, să-i facă drumul mai accesibil, dar fără pretenția de a se substitui creatorului, care, singur, are puteri depline asupra operei. În tinerețe, Eliot a căzut și el în păcatul de a născoci teorii critice, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu ne uimește în permanență inventivitatea lui Eliot de a născoci rime. Aflăm deci că Eliot știa multe despre muzica poeziei. Cu toate acestea, în poemele majore, el a refuzat aceste reguli. A dat o nouă formă poeziei, convingându-și cititorii că rimele și ritmurile știute nu pot transmite muzica adâncă a sufletului. Aceste poeme feline îi dezvăluie poetului fața ascunsă. Îl așează de fapt în adevărata lui lumină: aceea a unui poet care a refuzat muzica tradițională în poezie, fiindcă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conjugat, atributiva de substantivul lămurit, conjuncția de subordonată, verbul de complementul direct, de circumstanțiale, adverbul de verb. Această strategie a întreruperii se bate cap în cap cu începutul previzibil (cu literă mare) al versurilor, care parcă l-ar liniști pe cititor că e vorba de o poezie ca toate poeziile, că are de-a face cu vechea convenție poetică, nu pune nimeni nimic la cale. În realitate n-a mai rămas nimic din convenție: peste tot fraze întrerupte, sensuri fracturate, capcane
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eșec reluat, dar cine poate fi sigur că l-a mai văzut? Nesiguranța e una din stratagemele preferate ale lui Brownjohn. E un poet retractil, nu vrea cu niciun chip să fie cel care dă cu piatra ori face legea. Cititorul singur trebuie să decidă. Poetul nu poate dicta înțelesul, deși el e cel care îl sădește. Între sensul poemului și al lecturii plutește un nor de incertitudine. Ezitant și precaut, Alan Brownjohn are totuși ceva important de spus. Limpezimea lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a contrazice tot ce-i iese în cale, inclusiv dorința lectorului de a citi în versul următor cuvântul potrivit, sunetul pereche. Rima este supărător de previzibilă pentru această poetă care își dorește mai cu seamă să-l contrarieze pe cititor. Finalul poemului de mai sus folosește rima la modul Eliotian, cu ironie distrugătoare: Trebuie ridicat un mormânt superb: Ca amintire pentru aceste prințese, Victime ascultătoare ale destinului lui. Un monument care e încă acolo, cu toate că Palatul e demult ruine. Cavalerul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Fainlight cu basmul. Prințul, "care a fost cândva broască țestoasă" și a rămas cu prințesa până la adânci bătrâneți (noțiune pe care poeții Desperado o desființează), redevine broască. Poemul se întreabă: ce va face prințesa? Zâna nu mai e invocată. Cititorul simte din forța interioară a acestui poem că singurul răspuns posibil este surâsul tandru. Poeta încheie astfel: "Să reînceapă toate". Când bătrânețea se apropia, Yeats a făcut ceea ce îndemna Dylan Thomas mai târziu, adică nu a intrat "cu blândețe în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mânie. Mânia se îndreaptă spre poemele bâlbâite, care nu comunică nimic pentru că nu au curajul să folosească limbajul cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar înainte de tandrețe, resimte mânia inspirată de poeții care înjosesc poemul, făcându-l o enigmă. Deși întodeauna interpretabile din mai multe unghiuri, versurile ei sunt pentru toate gusturile: și simple și complicate. Poemele ei ascund, dar și explică deopotrivă. Căsătoria
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întâmplat atâtea, m-aș putea gândi la nesfârșit. Derulez iar istoria și ascult vocile din trecut. E mereu ceva nou de schimbat. Și visele mele ajung perfecte. Istoria, în sensul de povestire, e în mintea poetei și e pentru mintea cititorului. E în primul rând vorba de o povestire, nu numai de o simplă stare de spirit: Ca muzica pe pagină care trebuie cântată și auzită, chiar dacă doar de un singur om, cuvântul, expresia aceasta, poemul, nu există până ce nu-l
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu există. Viața e un fir plăpând, o nevoie nesfârșită de altceva și în această nevoie veșnic flămândă stau exasperarea și bucuria ei. Capitolul 4 Interviuri 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" Născut la Londra în 1949, Peter Ackroyd, cititor și autor precoce (respectiv la vârsta de cinci și nouă ani), este, după multe voci critice, cel mai însemnat și cu certitudine cel mai prolific autor britanic contemporan. Romanele lui Ackroyd sunt un inegalabil amestec de proză, lirism, dramă, erudiție
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o bibliotecă. LIDIA VIANU: Autorul Desperado ține morțiș ca lectorul să se abandoneze textului în transă. Cărțile tale fac naveta în timp, de la prezent spre secolele trecute și înapoi, de la inteligența care le creează la alte inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin de suspans și istorii palpitante, romanul tău este o experiență
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și "ficțiune". LV. Îți creezi propriul lector, un lector părtaș, care trebuie să se dea pe mâna expertă a autorului, iar acest autor nu are liniște până ce nu ajunge la o comuniune absolută. Cât pe ce să-l aduci pe cititor la punctul unde se transformă în autor. Lectura e parte dintr-un ritual sacru, care e în fond imaginația ta. Ești conștient de faptul că îți creezi un lector creator? PA. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce să-l aduci pe cititor la punctul unde se transformă în autor. Lectura e parte dintr-un ritual sacru, care e în fond imaginația ta. Ești conștient de faptul că îți creezi un lector creator? PA. Mă bucură dacă cititorii intră în lumea pe care le-o deschid și o recreează. Mare parte din înțelesul operei mele stă în intenția de a construi o realitate alternativă. Mai bine zis o realitate mai intensă, în care forțele sacre ale lumii sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
supraviețui. La sfârșitul veacului trecut au fost nenumărate profeții despre moartea literaturii, dispariția cărții. Cred că se-ntâmplă exact pe dos. Acum se citesc mai multe cărți (empirice majoritatea), sunt mai multe librării ca niciodată în Londra, și mai mulți cititori ca oricând, așa că, în ce privește supraviețuirea literaturii, ea mi se pare neîndoielnică. Student: Ați schimba ceva în literatura contemporană, ca s-o faceți mai valoroasă? PA: Eu unul nu prea citesc literatură nouă. Și nu romane. Când citesc, citesc biografii, istorie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
până ce ajungeam să scriu în limba secolului XVIII la fel de curgător cum scriu în limba secolului XX. După câteva luni mi-a ieșit, și, ca de atâtea ori, după aceea limbajul a creat realitatea. Mi se pare mai indicat să introduc cititorul în istorie, nu să încep, ca alte romane istorice, cu îmbrăcăminte, clădiri etc. Încep cu limba și, recreând limba, recreez perioada cu mai multă autenticitate. Cititorul e absorbit de text în cu totul alt mod decât se întâmplă în proza
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori, după aceea limbajul a creat realitatea. Mi se pare mai indicat să introduc cititorul în istorie, nu să încep, ca alte romane istorice, cu îmbrăcăminte, clădiri etc. Încep cu limba și, recreând limba, recreez perioada cu mai multă autenticitate. Cititorul e absorbit de text în cu totul alt mod decât se întâmplă în proza istorică. Și aici e același fenomen de care vorbeam: întâi vine limbajul și el duce greul, face lumea. Student: Există în romanele Dvs și alte simboluri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un mesaj. Ar fi aproape sigur prost înțeles și nu văd ce rost ar avea. Ce poate face scriitorul decât să trezească conștiințe, să le ajute să simtă concret cât de multe forțe există în jur, să-i sensibilizeze pe cititori la ideea de trecut (al țării lor, al locului unde trăiesc), să-i convingă de morala trecutului, de imanența acestuia? Student: Are adevărul vreo legătură cu liberul arbitru? Unii filozofi susțin că adevărul nu există, totul e interpretare, așa că dacă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eroii, nici în romane, nici în biografii. Mai sunt uneori întrebat pe cine prefer dintre eroii mei. Și, drept să spun, pe niciunul. Nu țin să mă atașez de ei, vreau doar să-i înțeleg. Când îi înțeleg, pot comunica cititorului adevărul lor. Sentimentele mele proprii chiar nu contează. Student: Sunteți idealist? PA: Păi... Ce altceva? Materialist? Nu cred că sunt materialist, așa că... Habar n-am. Student: Dacă sunteți, înseamnă asta pentru Dvs că dați la o parte din romane tot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simboluri decât lectura tehnicistă? PA: Nu-mi dau seama. Obiceiul de a citi cu creionul în mână nu mă va părăsi ușor. Student: Mă gândeam că lectura tehnicistă ar trebui să vă descurajeze, să vă ascundă simbolurile pe care orice cititor le caută... PA: Acum am înțeles. Sigur, ai dreptate, probabil că ea mă apără, atunci când intru în spiritul cărții, să nu mă trezesc transportat în altă parte. Da, chiar așa și este. Mi-aduc aminte, când eram tânăr, citeam romane
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]