38,404 matches
-
putea fi capturată multă pradă de război. Ukita trebuia să recucerească Changwon, o mică fortăreață care păzea intrarea în castelul Jinju. Prin urmare, o armată de 30.000 de soldați a fost trimisă să atace Changwon și Jinju. Yu Sung-in, comandantul de dreapta al provinciei Gyeongsang și-a plasat armata în fața porții castelului Jinju. Generalul Yu Sung-in a cerut permisiunea de a intra în Jinju. Cu toate acestea, archebuzierii japonezi au ajuns din spate întăririle. Kim Si-min a respins cererea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
coreenii au început să tragă cu mortierele, japonezii au înregistrat și mai multe pierderi. După trei zile de lupte, Kim Si-min a fost lovit de un glonț într-o parte a capului și nu a mai putut comanda forțele. Comandanții japonezi au atacat mai puternic, folosinduse de confuzia dintre coreeni. Dar coreenii au luptat în continuare. Soldații japonezi nu reușeau să escaladeze zidurile chiar dacă erau acoperiți cu focuri puternice de archebuze. Soldații coreeni nu erau într-o stare bună deoarece
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
japonezi au atacat mai puternic, folosinduse de confuzia dintre coreeni. Dar coreenii au luptat în continuare. Soldații japonezi nu reușeau să escaladeze zidurile chiar dacă erau acoperiți cu focuri puternice de archebuze. Soldații coreeni nu erau într-o stare bună deoarece comandantul lor fusese rănit iar muniția era pe terminate. Gwak Jae-u, unul dintre principalii lideri ai Armatei Drepților a ajuns pe timp de noapte cu o armată dar aceasta era prea mică pentru a apăra Jinju. Gwak a ordonat oamenilor săi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Armatei Drepților a ajuns pe timp de noapte cu o armată dar aceasta era prea mică pentru a apăra Jinju. Gwak a ordonat oamenilor săi să producă zgomot suflând în cornuri. Aproximativ 3000 de luptători au sosit. În această situație, comandanții japonezi au conștientizat pericolul, renunțând la asediu și retrăgându-se. Armata Drepților era prea mică pentru a apăra Jinju. Totuși, retragerea japonezilor i-a încurajat foarte mult pe coreeni. Prima bătălie de la Jinju, bătălia de la insula Hansan și bătălia de la
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
în cincisprezece limbi. Austrieci, polonezi, evrei și ucraineni erau împreună în orașul asediat, lovit constant de tir de artilerie, și pe măsură ce creștea numărul morților și bolnavilor și amenința foametea, creșteau și neîncrederile reciproce și tensiunile interentice. La 24 septembrie, generalul , comandantul a început asediul cetății. Dimitriev nu avea suficientă artilerie de asediu la începutul încercuirii și în loc să aștepte să primească echipament de la comandamentul suprem rus, Dimitriev a ordonat un asalt general al cetății înainte să vină vreo forță austriacă care să
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
Botoșani - d. 12 noiembrie 1992, Paris) a fost un pilot militar român care a luptat în al Doilea Război Mondial, impunându-se ca unul dintre așii aviației de vânătoare române. Vizanty s-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, iar ulterior în luptele disproporționate duse contra aviației de bombardament americane din vara anului 1944 pentru apărarea Capitalei și a zonei petroliere Ploiești, în calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane de fabricație românească
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
Vizanty s-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, iar ulterior în luptele disproporționate duse contra aviației de bombardament americane din vara anului 1944 pentru apărarea Capitalei și a zonei petroliere Ploiești, în calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane de fabricație românească IAR 80. În ultima parte a războiului, a comandat Grupurile 1 și 6 Vânătoare (reunite sub titulatura de Grupul 1 Vânătoare) în campania din vest contra Germaniei. Intrată în istorie
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
cu Neeltje Engels, fiica unui burghez bogat, care i-a dăruit patru copii. Unul dintre aceștia a murit la scurt timp după naștere. Ceilalți s-au numit Adriaen (1637), Neeltje (1639) și Aelken (1642). În 1637, De Ruyter a devenit comandantul unei nave de război cu misiunea de a vâna pirații din Dunkirk care prădau navele comerciale olandeze. A făcut aceasta până în 1640. După ce a navigat o perioadă în calitate de căpitan pe o navă comercială numită "Vlissinge," a fost contactat din nou
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
de a vâna pirații din Dunkirk care prădau navele comerciale olandeze. A făcut aceasta până în 1640. După ce a navigat o perioadă în calitate de căpitan pe o navă comercială numită "Vlissinge," a fost contactat din nou de Amiralitatea Zeelandei pentru a deveni comandantul navei "Haze", un fost vas comercial transformat în navă de război și echipat cu 26 de tunuri. Vasul făcea parte din flota comandată de Amiralul Gijsels care lupta împreună cu portughezii împotriva Spaniei. O flotă olandeză, cu De Ruyter al treilea
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
inițial a refuzat, De Ruyter și-a demonstrat abilitățile sub comanda locotenent-amiralului Maarten Tromp, câștigând Bătălia de la Plymouth împotriva viceamiralului George Ayscue. A luptat și în Bătălia de la Kentish Knock și în Bătălia de la Gabbard. De Ruyter a servit drept comandant de escadră, respectiv comodor, grad care la vremea respectivă nu era unul oficial în marina olandeză. Moartea lui Tromp în Bătălia de la Scheveningen a pus capăt războiului și De Ruyter a respins oferta insistentă a lui Johan de Witt de
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
grad care la vremea respectivă nu era unul oficial în marina olandeză. Moartea lui Tromp în Bătălia de la Scheveningen a pus capăt războiului și De Ruyter a respins oferta insistentă a lui Johan de Witt de a primi funcția de comandant suprem deoarece se considera "necorespunzător", temându-se că, dacă încalcă principiul seniorității, va intra în conflict cu Witte de With și Johan Evertsen. Mai târziu De Ruyter și De Witt au devenit prieteni. După refuzul lui De Ruyter, Colonelul Jacob
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
-se că, dacă încalcă principiul seniorității, va intra în conflict cu Witte de With și Johan Evertsen. Mai târziu De Ruyter și De Witt au devenit prieteni. După refuzul lui De Ruyter, Colonelul Jacob van Wassenaer Obdam a ajuns noul comandant suprem al flotei olandeze. De Ruyter a declinat și oferta de a fi consilierul naval al lui Obdam. A rămas totuși în serviciul marinei olandeze și, mai târziu, a acceptat din partea Amiralității din Amsterdam propunerea să devină viceamiral, lucru care
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Amsterdam propunerea să devină viceamiral, lucru care s-a întâmplat pe 2 martie 1654. În 1655, De Ruyter s-a mutat cu familia în Amsterdam. În 1655 De Ruyter a primit comanda unui detașament de opt nave ("Tijdverdrijf" fiind nava comandant) și a pornit spre Mediterană cu un convoi de 55 de nave comerciale. Ordinele sale erau să protejeze comerțul olandez. Operând pe Coasta Berberă a capturat câțiva corsari renumiți. După ce a negociat o pace cu Salé, De Ruyter a revenit
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
de Witt datorită sprijinului pentru Prințul de Orania. Popularitatea lui De Ruyter a crescut după revenirea sa eroică și, cel mai important, datorită susținerii sale pentru Statele Generale și pentru Johan de Witt în special. Prin urmare, a fost numit comandant al flotei olandeze pe 11 august 1665, ca locotenent-amiral (un grad pe care la acea vreme îl împărțea cu alți șase) al Amiralității din Amsterdam. În Al Doilea Război Anglo-Olandez (1665-1667) a obținut o victorie grea în Bătălia de Patru
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
când o ghiulea i-a retezat piciorul drept. Pe 18 martie 1677 De Ruyter a avut parte de funeralii de stat elaborate. Trupul său a fost îngropat la Nieuwe Kerk (Biserica Nouă) din Amsterdam. În 1679, succesiunea la postul de comandant i-a revenit lui Cornelis Tromp. De Ruyter era foarte respectat de marinarii și soldații săi care foloseau pentru el termenul afectiv de "Bestevaêr" ("Bunic"), atât datorită faptului că nu ținea cont de ierarhie (el însuși fiind de origini umile
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Frank Frederick Borman, ÎI (n. 14 martie 1928) (Colonel, USAF, Retired) este un fost pilot al United States Air Force, inginer aeronautic, pilot de încercare și astronaut NAȘĂ, cunoscut în calitate de comandant al Apollo 8, prima misiune care a zburat în jurul Lunii, făcându-l, alături de colegii săi de echipaj Jim Lovell și Bill Anders, primul din cei doar 24 de oameni care au zburat pe orbită Lunii. Înainte de a zbura în programul
Frank Borman () [Corola-website/Science/333233_a_334562]
-
Ugandei a urcat treptat în ierarhia armatei, până la gradul de general maior, ajungând în fruntea armatei ugandeze. În ianuarie 1971, Idi Amin a organizat o lovitură de stat militară care l-a răsturnat pe președintele Milton Obote. În calitatea de comandant al armatei și apoi ca președinte a adoptat la început o linie pro-occidentală și a beneficiat de sprijinul Israelului, sub formă de instructori militari și mijloace de luptă. După un timp și-a schimbat politica externă în mod radical, devenind
Idi Amin () [Corola-website/Science/333213_a_334542]
-
județul Caliacra. Se căsătoresc în 1931 și vor avea doi copii: Kadriye și Ğengiz. Când, pe la începutul Celui de al Doilea Război Mondial în 1940, România cedează Bulgariei Dobrogea de Sud, este relocat împreună cu familia la Medgidia unde este numit comandantul garnizoanei. Ahmet a primit de-a lungul vieții distincții de recunoaștere a personalității sale militare. A murit în 1953.
Ahmet Nurmambet () [Corola-website/Science/333218_a_334547]
-
cât timp s-a aflat la conducerea IICCMER și care s-a intitulat ”Dosarul torționarilor” s-a soldat cu trimiterea în judecată și condamnarea lui Alexandru Vișinescu și a lui Ioan Ficior. Astfel, Vișinescu a devenit, în iulie 2015, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă condamnat de o instanță din România pentru crimele sale. Pe 10 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis printr-o sentință definitivă condamnarea sa la 20 de ani de închisoare, degradarea militară
Andrei Muraru () [Corola-website/Science/333278_a_334607]
-
Poloniei din septembrie 1939 W. Anders a fost rănit, arestat și ținut în închisorile din Lvov și Moscova. A fost supus unor interogatorii degradante de către satrapii NKVD-ului. După semnarea Acordului polono-sovietic din iunie 1941 a fost eliberat și numit comandant al Armatei poloneze de pe teritoriul URSS. A fost mereu preocupat de soarta ofițerilor polonezi capturați de sovietici închiși în lagăre de concentrare.
Władysław Anders () [Corola-website/Science/333280_a_334609]
-
aplicare rapid, culminând cu totala distrugere a Armatei a II-a în bătălia de la Tannenberg între 26 și 30 august 1914. Contraofensiva a fost posibilă în parte datorită animozității personale între cei doi generali ruși — de care germanii erau conștienți. Comandantul Armatei a II-a, , îl criticase public pe Rennenkampf cu câțiva ani în urmă (despre din 1905), și se spune că cei doi s-au certat din acea cauză. Când Samsonov a devenit conștient de mișcările germanilor, el a cerut
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
I German a venit să-l susțină pe XVII; acum, rușii erau flancați. Între timp, Divizia III Rezervă atacase Corpul XXII al rușilor și mai spre sud și, după o luptă grea, i-a obligat să se retragă spre sud-est; comandantul de acolo i-a transmis lui Rennenkampf că a fost atacat și învins lângă Lyck, și că nu putea face decât să se retragă. Rennenkampf a ordonat o contraofensivă în nord pentru a câștiga timp pentru a reface rândurile, reușind
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
moment, pericolul încercuirii a devenit posibil. Rennenkampf a ordonat o retragere generală către granița ruso-germană, care a avut loc rapid, sub protecția puternicei ariergarde. Această viteză a permis trupelor rusești să scape din capcana pe care le-o întindea Hindenburg. Comandantul german ordonase flancurilor sale să-și grăbească marșul pe cât posibil, dar un accident trivial — zvonul unui contraatac rusesc — i-a costat pe germani o jumătate de zi de marș, permițându-le rușilor să scape către est. Aceștia au ajuns a
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
1867, a devenit „Școala de poduri, șosele și mine”. La 26 septembrie 1868 Căpităneanu este avansat locotenent și figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă funcționează mai departe ca profesor la „Școala militară de ofițeri de geniu” din București, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredințează conducerea catedrei de cosmografie. În același an Căpităneanu este trimis în Franța, la recomandarea Ministerului de Război, pentru a studia astronomia în cadrul Observatorului astronomic din Paris, al cărui director era renumitul astronom Le Verrier, cel
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
număr mic de apărători, înainte de a fi anihilați, au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva unei forțe mult superioare, este referită uneori ca "Termopile polonez" în istoria poloneză. Una dintre figurile marcante ale bătăliei este căpitanul Władysław Raginis, comandantul detașamentului polonez, care a jurat să mențină poziția cât timp este în viață. Când ultimele două buncăre au rămas fără muniție le-a ordonat soldaților săi să se predea iar el s-a sinucis. Premergător războiului, zona din jurul satului Wizna
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]