37,948 matches
-
se extinsese până la frontiera de sud a danezilor, și sursele francilor ne oferă primele dovezi istorice legate de danezi. Acestea menționează un rege Godfred, care venise în Holsteinul de astăzi cu o flotă în anul 804, pentru a purta tratative diplomatice cu francii; în 808, același rege Godfred i-a atacat pe obotriți, și a cucerit orașul Reric, a cărui populație a fost mutată la Hedeby. În 809, Godfred și emisarii lui Carol cel Mare nu au reușit să negocieze pacea
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
Termenul „”, așa cum apare în istoria europeană, a devenit un element de discuție obișnuit în cercurile diplomatice și în presa populară după Congresul de la Berlin. Într-un mod asemănător cu Chestiunea Orientală, el se referă la implicarea puterilor europene în problema supușilor armeni din Imperiul Otoman, începând cu Războiul Ruso-Turc din 1877-1878. În termeni specifici, se referă
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
un alt loc de concentrare din sudul Basarabiei. Statul rus era dispus inițial, să permită extrădarea doar a unui număr ce ar fi putut varia între 20.000 și 40.000 de români. În 5/18 aprilie 1917 la intervenția diplomatică a prim-ministrului român Ion I.C. Brătianu, locotenent-colonelul Pietraru a reușit să obțină acordul verbal al ministrului de război Gucicov de a fi recrutați un număr de 30.000 de voluntari. La aceasta s-a opus însă noul șef al
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au fost regele Ferdinand, toți membrii guvernului, în frunte cu Ion I.C. Brătianu, generalii Constantin Prezan, Constantin Christescu, Nicolae Petala, Vlădescu, Dmitri Șcerbaciov (comandantul trupelor ruse de pe frontul românesc), Henri Berthelot (șeful Misiunii Militare Franceze în România) și membriii misiunilor diplomatice, Octavian Goga și, alături de aceștia, toți cei care își asumaseră declanșarea ostilităților militare, precum și un numeros public. Un regiment de vânători a asigurat, cu această ocazie, serviciul de gardă de onoare. La 8 iunie (9 iunie după altă sursă), voluntarii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Siberia a estimat în martie 1919, un număr de 10.000 de prizonieri de origine română încă prezenți în arealul siberian (incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea Română"). Cifra luată în calcul de către Guvernul Român în demersurile sale diplomatice inițiale a fost însă de 15.000, cifră avansată în primăvara anului 1919 de către "Comitetul Național Român" din Siberia aproximativ în aceeași perioadă și coroborată cu alte informații. Ulterior, succesiv unor inițiative private privind repatrierea materializate prin eforturile câtorva state
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de lider „sionist” (el era evreu, într-o vreme în care, în întregul bloc estic, liderii comuniști evrei care conduceau regimurile instalate de sovietici au fost folosiți ca țapi ispășitori de către Stalin pentru lipsurile și problemele economice). Sprijinul material și diplomatic considerabil acordat Israelului a făcut ca cel puțin unele acuzații să pară credibile. Aceste evenimente i-au permis fostului aliat al lui Gottwald și ministru al apărării Antonín Zápotocký, ambii populiști, să-l acuze că ar aparține burgheziei. Slánský și
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
Statele Unite ale Americii, unde a rătăcit prin diferite locuri și a trăit de pe urma câștigurilor obținute din prestarea unor munci manuale. S-a întors acasă în 1913 și a servit în Armata Austro-Ungară în timpul Primului Război Mondial. El apoi a intrat în serviciul diplomatic și a devenit însărcinat cu afaceri al Cehoslovaciei în SUA în 1919, post pe care l-a deținut până în 1922. În anul 1925 a fost numit ambasador în Marea Britanie. Tatăl său a demisionat din funcția de președinte în 1935 și
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
în conducerea unei firme, fiindu-i interzisă și primirea unui salariu sau a unei alte forme de remunerare pentru orice altă activitate. Președintele Georgiei conduce negocierile cu statele străine; la recomandarea guvernului, numește și revocă ambasadorii georgieni și ceilalți reprezentanți diplomatici; primește scrisorile de acreditare ale ambasadorilor și altor reprezentanți diplomatici ai statelor străine și a organizațiilor internaționale, în acord cu guvernul; declară legea marțială și starea de urgență; la recomandarea guvernului și cu acordul Parlamentului are dreptul de a opri
Președintele Georgiei () [Corola-website/Science/336261_a_337590]
-
salariu sau a unei alte forme de remunerare pentru orice altă activitate. Președintele Georgiei conduce negocierile cu statele străine; la recomandarea guvernului, numește și revocă ambasadorii georgieni și ceilalți reprezentanți diplomatici; primește scrisorile de acreditare ale ambasadorilor și altor reprezentanți diplomatici ai statelor străine și a organizațiilor internaționale, în acord cu guvernul; declară legea marțială și starea de urgență; la recomandarea guvernului și cu acordul Parlamentului are dreptul de a opri activitățile organismelor de auto-guvernare, precum și organelor de stat; semnează și
Președintele Georgiei () [Corola-website/Science/336261_a_337590]
-
act. În România, a este o procedură diferită față de Apostilare conform Convenției de la Haga. Convenția a avut ca scop suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată la 5 octombrie 1961. Statele semnatare ale prezenței convenții, dorind să suprime cerință supralegalizării diplomatice sau consulare a actelor oficiale străine, au decis să încheie o convenție în acest sens. Actele și documentele care pot fi supralegalizate sunt acte originale, copii legalizate și traduceri legalizate ale acestora. Unele documente necesită a fi vizate de autoritatea
Supralegalizare () [Corola-website/Science/336363_a_337692]
-
au avut ca subiect trasarea liniei de demarcație și menținerea administrației transilvănene sub control ungar. Considerată totuși mai târziu aliate, trupele române au trecut Carpații Orientali și fără incidente majore, au ocupat până la 15 decembrie aliniamentul desemnat, în pofida demersurilor politice, diplomatice și militare făcute de guvernul ungar, cu speranța împiedicării instituirii controlului militar românesc în Transilvania. Mai puternică militar în acel moment și mai agresivă, ca urmare a unor tratative duse cu sprijinul generalului francez Berthelot România și-a deplasat trupele
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
cu trecutul Dublei Monarhii și care a adoptat principiile wilsoniene. Având ca obiective păstrarea integrității teritoriale a Ungariei - cel puțin până când Conferința de Pace de la Paris ar fi adus decizii definitive în materie de teritorii precum și obținerea unui nou statut diplomatic, guvernul de la Budapesta a luat contact cu comandantului trupelor aliate din Orient și a început la 7 noiembrie 1918 tratative la Belgrad, în vederea încheierii unui armistițiu separat pentru Ungaria. Odată cu încheierea păcii cu Puterile Centrale în 7 mai 1918, valabilitatea
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
semnat în 1916. Astfel, în toamna anului 1918 - mai ales într-un context în care statul american nu a dorit să ia în considerare tratatele secrete încheiate în anii Marii Conflagrații, Aliații au avut o serie de ezitări în ceea ce privește statutul diplomatic al României, care reintrase în război la 10 noiembrie. La 15 ianuarie 1919 însă, Franța în acord cu ceilalți aliați a recunoscut statutul de aliat al acesteia, anunțând însă că tratatul din 1916 va constitui doar o bază de discuție
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
va constitui doar o bază de discuție la Conferința de Pace. În luna decembrie 1918 unirea Transilvaniei cu România a fost deja proclamată, dar acest act nu ar fi fost suficient pentru ca această unire să fie garantată politic, militar și diplomatic. De aceea, pentru preluarea puterii statale organismele politice locale și centrale ale românilor transilvăneni în strânsă colaborare cu armata română care traversase Carpații, au conlucrat astfel pentru a apăra și împinge spre vest linia provizorie de demarcație, statul român dorind
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
române au intrat în contact cu ariergarda armatei Mackensen (Grupul de Est), care a încercat să opună rezistență în gară. În speranța împiedicării instituirii controlului militar românesc în Transilvania, în această etapă guvernul ungar a făcut mai multe demersuri politice, diplomatice și militare. Receptând Proclamația emisă de Prezan, Primul Ministru maghiar a contestat într-o convorbire avută cu șeful Misiunii Militare Aliate la Budapesta, dreptul românilor de a ocupa Transilvania în limitele fixate de Convenția de la Belgrad, iar la 30 noiembrie
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
potențiali beligeranți printr-o zonă de ocupație franceză. Dealtfel, în luna februarie 1919 cu puțin timp înainte de proclamarea Republicii Sovietice Ungare, Consiliu Dirigent a instituit serviciul militar obligatoriu în beneficiul armatei române și la începutul lunii martie a rupt relațiile diplomatice cu guvernul ungar. Conform deciziei luate în consecință, trupele ungare situate la est de linia Satu-Mare - Arad urmau să se replieze 100 km, până aproape de râul Tisa, între Armata Română care urma să avanseze și să preia districtele Satu Mare, Carei
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
trupele să atace în Slovacia. Însă apoi considerații conjuncturale au determinat declarații ale lui Béla Kun, incluzând-o pe cea din 30 aprilie 1919, precum că Republica Sfaturilor ar fi renunțat la principiul integrității teritoriale. Într-un context de izolare diplomatică și blocadă economică instituită de Aliați asupra Ungariei regimul lui Béla Kun s-a declarat astfel dispus să inițieze negocieri cu Puterile Aliate, fie pe baza notei Vix, fie pe alte baze. La 31 martie 1919, fără a i se
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
asupra Ungariei regimul lui Béla Kun s-a declarat astfel dispus să inițieze negocieri cu Puterile Aliate, fie pe baza notei Vix, fie pe alte baze. La 31 martie 1919, fără a i se recunoaște Republicii Sovietice Ungare un statut diplomatic obișnuit, în ședința celor patru șefi de guverne s-a decis trimiterea în capitala ungară a unui emisar cu împuterniciri atât militare, cât și diplomatice. În cadrul acestei misiuni, aflată sub auspiciile Conferinței de Pace și desfășurată între 4 și 5
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
baze. La 31 martie 1919, fără a i se recunoaște Republicii Sovietice Ungare un statut diplomatic obișnuit, în ședința celor patru șefi de guverne s-a decis trimiterea în capitala ungară a unui emisar cu împuterniciri atât militare, cât și diplomatice. În cadrul acestei misiuni, aflată sub auspiciile Conferinței de Pace și desfășurată între 4 și 5 aprilie 1919, generalul Jan Christian Smuts a venit la Budapesta cu o propunere către regimul Béla Kun privind o nouă linie de demarcație, aflată 25
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Africii, inclusiv Etiopia și izvoarele Nilului. După ocuparea Massawei, egiptenii au început o campanie de cuceriri spre sud în zona Tigray și spre est spre Sultanatul Awsa al afarilor. Etiopienii au încercat fără succes să pună capăt ostilităților pe căi diplomatice și apoi, la 3 octombrie 1875 s-au declarat în stare de război cu Egiptul. Împăratul Yohannes al IV-lea a încredințat conducerea armatei pe frontul împotriva invadatorilor egipteni colaboratorului său cel mai apropiat, Alula.În dimineața zilei de 16
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Relațiile diplomatice dintre cele doua țări au fost stabilite la 15/28 decembrie 1913, la nivel de legație, la un an după proclamarea independenței Albaniei. Albanezii au cerut voie să folosească melodie "E Scris Pe Tricolor Unire" de Ciprian Porumbescu pentru imnul
Relațiile dintre România și Albania () [Corola-website/Science/336599_a_337928]
-
Philipp Christoph von Sötern, arhiepiscopul de Trier și Speyer, care era ținut captiv de către împăratul Ferdinand al III-lea. Arhiepiscopul l-a trimis într-o misiune pentru a negocia cu Papa Urban al VIII-lea. Împăratul a considerat această activitate diplomatică ca o formă de spionaj și i-a interzis lui Schyrleus să mai revină în țară în 1641. În anii 1640 a fost profesor de filosofie la Trier. În 1642 se afla la Köln, unde a realizat observații astronomice și
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
pe greci să sufere pierderi grele împotriva unui adversar deja superior. Războiul a fost declarat oficial pe 18 aprilie, când ambasadorul otoman la Atena, Asim Bey, s-a întâlnit cu ministrul grec de externe și l-a anunțat că relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost rupte. Lupte grele au avut loc între 21 și 22 aprilie în afara orașului Tyrnavos, dar când forțele otomane superioare numeric s-au aliniat și au început ofensiva, Statul Major Grec a ordonat retragerea, răspândind
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
a doua soții, Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen. Ca rudă a reginei Wilhelmina a Țărilor de Jos, Sophie a fost invitată în 1937 la nunta fiicei ei, Prințesa Moștenitoare Juliana, ca domnișoară de onoare. Sophie a fost implicată într-un scandal diplomatic după ce pașaportul ei și a altor două prințese germane au fost reținute de către guvernul nazist. Deși pașapoartele au fost eliberate mai târziu, Sophie a renunțat în ultimul moment să mai participe. În 1938, Sophie s-a căsătorit cu Friedrich Günther
Sophie de Saxa-Weimar-Eisenach (1911-1988) () [Corola-website/Science/336813_a_338142]
-
agrava situația, dar au cedat în timpul dezbaterilor din cadrul Consiliului de Securitate din 14 decembrie, când Germania a apărut hotărâtă să să o astfel de rezoluție a ONU. Pe 17 decembrie, CEE a acceptat în mod oficial să acorde Croației recunoaștere diplomatică la 15 ianuarie 1992, pe baza opiniei Comisiei de Arbitraj Badinter. Comisia a hotărât că independența Croației nu trebuie să fie recunoscută imediat, pentru că noua nu prevedea protecția minorităților solicitată de către CEE. În replică, Franjo Tuđman a dat asigurări scrise
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]