38,651 matches
-
locul cel mai jos unde este încă vizibilă. Pe latura de vest, cornișa este situată la deasupra nivelului mării, dar pe cea de est, ea se găsește cu mai jos: modificarea de nivel se face la înălțimea turnului octogonal de la poarta de nord. De aici rezultă o diferență de înălțime a deschiderilor pasarelei între cele două părți, de est și de vest ale zidului nordic — ele sunt de 3,60 și respectiv . Între turnuri, se găsesc câte 6 sau 7 deschideri
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
scaldă baza zidului dinspre sud: în realitate, nu s-a pus problema dacă aceasta se întâmpla de-a lungul întregii fațade sudice. Curtea era întărită de trei tipuri de turnuri, turnuri cu amprenta dreptunghiulară, turnurile octogonale ce flancau cele trei porți și turnurile pătrate intermediare, toate proeminente deasupra zidului, așa cum este cazul la toate fortificațiile din antichitatea târzie. Trei dintre turnurile de colț încă mai există, doar al patrulea, de la extremitatea de sud-vest, fiind distrus în preajma lui 1550 după ce fusese erodat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sunt puțin mai înalte, aproape ajungând la arhitravă. Muchia sudică a Peristilului corespunde verandei tetrastilului monumental al apartamentelor private: patru coloane de granit roșu surmontate de capiteluri corintiene susțin un fronton și o arhitravă a cărei parte centrală, de deasupra porții, formează un arc. Acest motiv denumit „fronton sirian” subliniază axa de simetrie a verandei și este reluat la intrarea mausoleului și a templului, creând prin această repetiție o unitate stilistică între cele trei spații. Frontonul este surmontat la rândul său
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
prin două grupuri de trepte ce duc spre deschiderile laterale, în timp ce intercolonamentul central era blocat de o transenă, care îi dă forma de tribunal. Deci nu avea în față o scară care urcă, ci o scară care coboară către o poartă boltită ce îi dă acces la nivelul inferior al vestibulului, și de acolo la poarta de sud. În Renaștere, au fost adăugage două mici capele în intercolonamentele laterale ale verandei. Nivelul curții pavate era la origine inferior celui aparținând monumentelor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de o transenă, care îi dă forma de tribunal. Deci nu avea în față o scară care urcă, ci o scară care coboară către o poartă boltită ce îi dă acces la nivelul inferior al vestibulului, și de acolo la poarta de sud. În Renaștere, au fost adăugage două mici capele în intercolonamentele laterale ale verandei. Nivelul curții pavate era la origine inferior celui aparținând monumentelor vecine: era deci înconjurată din trei părți, spre nord, est și vest. Luat în ansamblu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a lungul unui ax central ce duce la o sală de audiențe imperială: primul element ar fi Peristilul interpretat ca basilică în aer liber, în al cărui prag apărea împăratul într-un cadru arhitectural care îi sublinia maiestatea persoanei, „Prothyronul” — poarta Vestibulului — chiar din fața sălii tronului — Vestibului astfel reinterpretat, subliniind simbolistica arhitecturală cosmică ce constituia cupola. Comparațiile se mai și înșeală, însă. Numărul palatelor imperiale tetrarhice, sau apropiate acestei perioade, cunoscute suficient pentru a putea fi incluse în raționamentul comparativ este
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pe aceea a unui spațiu de comunicare, o intersecție care conectează între ele diferite monumente (Templul, Mausoleul) și mai ales diferitele niveluri ale palatului: scara care coboară la subsolul Vestibulului și care leagă și Peristilul de galeria de pe fațadă și poarta de sud-est ca element arhitectural determinant. Continuitatea structurală între Peristil și apartamentele private există, dar ea trebuie interpretată în termeni de circulație și nu după modelul ceremonialului procesional imperial. Ea nu trebuie să facă uitată diferența de nivel: apartamentele private
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de arhitectura militară a perioadei: însuși planul ansamblului îl evocă pe cel al unui castru dreptunghiular, după modelul celor construite de tetrarhi în număr mare la frontierele imperiului. Aspectul străzilor este similar unei tabere militare romane: "via praetoria" duce de la poarta de nord ("porta praetoria") la o intersecție cu "via principalis", care leagă porțile de est și de vest ("porta principalis dextra" și "sinistra"). Dincolo de această răscruce ce se găsește de regulă într-un fort "principia", cartierul general, flancat de "praetorium
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
unui castru dreptunghiular, după modelul celor construite de tetrarhi în număr mare la frontierele imperiului. Aspectul străzilor este similar unei tabere militare romane: "via praetoria" duce de la poarta de nord ("porta praetoria") la o intersecție cu "via principalis", care leagă porțile de est și de vest ("porta principalis dextra" și "sinistra"). Dincolo de această răscruce ce se găsește de regulă într-un fort "principia", cartierul general, flancat de "praetorium", reședința comandantului de garnizoană, și sanctuarul ("aedes") însemnelor legiunii. Printre variațiile cunoscute pentru
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
împărțit de cele două drumuri centrale perpendiculare în patru cartiere simetrice, sau chiar, și mai aproape de schema Splitului, cetatea lui Dioclețian de la Palmyra: aici se regăsește același aranjament al străzilor, în timp ce "principia" sunt aflate către muchia interioară, și nu către poarta principală. Comparația nu este validă decât dacă se recunosc elementele "principia" în edificiile din partea sudică a palatului lui Dioclețian de la Split: Peristilul cu colonada sa și cu veranda monumentală cu arc central ar putea evoca fațada unui "aedes principiorum" al
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
muncă: ei ar fi putut locui în dependințele de la nord de palat. În secolul al V-lea, sfântul patron al soldaților și țesătorilor era sfântul Martin de Tours, căruia îi este dedicată mica biserică de pe drumul de rond de deasupra Porții de Aur. Probabil acesta este indiciul prezenței creștinismului încă de la fondarea palatului, în relație cu o funcțiune inițială de manufactură de stat. Un alt sfânt onorat la Split, pentru că acolo a suferit martiriul, este un anume Anastase, un "fullo" (presator
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
arhiepiscopul Ioan din secolul al X-lea — un alt conducător al bisericii locale, mai bine cunoscut — era în mod sigur slav, întrucât tatăl său se numea Tordacatus, forma romanizată a numelui slav Tvrtko. Sculptura arhitecturală a capelei Sfântul Martin, de la poarta de nord a fortificațiilor se apropie din punct de vedere stilistic de materialul prezent în fundațiile nobililor croați din secolul al IX-lea. Treptat, noile construcții au mascat vestigiile palatului lui Dioclețian: cea mai veche este clopotnița ridicată deasupra crenelurilor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de nord a fortificațiilor se apropie din punct de vedere stilistic de materialul prezent în fundațiile nobililor croați din secolul al IX-lea. Treptat, noile construcții au mascat vestigiile palatului lui Dioclețian: cea mai veche este clopotnița ridicată deasupra crenelurilor porții de vest, către 1100, pentru capela denumită „Sfânta Maică a Clopotelor” ("Gospa od zvonica"). Cele mai vechi vestigii arhitecturale civile medievale sunt conacele gotice cu două sau trei etaje care au invadat interiorul palatului în secolele al XII-lea și
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
bastioane, dublată de un șant spre exterior, se află tot sus, pe platou, fără să atingă Dunărea nici la nord, nici la sud. Casele orașului sunt cuprinse între această incintă exterioară și incinta a patra. Trei drumuri străbat, prin trei porți, ultima incintă, ducând unul spre miazazi, spre Silistra și orașele din câmpia munteană, altul spre orașele din marginea podgoriei: Focșani, Râmnicul Sărat, Buzău și apoi mai departe spre vechea capitală a Țării Românești, spre Târgoviște și de aici, fie prin
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
care ramânea Țării Românești . Acest hotar n-a rămas însă statornic; turcii au căutat în mai multe rânduri să-și întindă stăpânirea spre apus și miazăzi, încălcând pământul țării. Și a trebuit ca domnii, în repetate rânduri, să intervină la Poartă, cu jalbe și cu bani grei, pentru ca hotarul să fie restabilit. Așa au făcut Alexandru al II-lea (1568-1577) și fiul său Mihnea Turcitul (1577-1583, 1585-1591), așa Antonie Vodă din Popești (1669-1672). Pe vremea lui Constantin Brâncoveanu constatăm că se
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
în Brăila sub stăpânirea turcească s-au adăugat o serie întreagă de țărani români veniți din satele raialei, continuând un proces ce a avut loc necontenit în perioada 1540-1828. Catagrafiile ilustrează, de altfel, acest proces printre locuitorii din „mahalaua ot poarta cea mare, cei veniți de prin satele raielii” este și „unchiașul” mijlocaș, deci de stare materială de mijloc. Acest aflux rural este procesul obișnuit în toate orașele noastre , și nu numai ci și în toată lumea. La românii veniți din satele
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
nu a fost un ritual des întâlnit. Totuși, Biserica Vetero-Catolică încă îl practică. Chiar și în cazul când legământul nu se făcea în fața unui preot care să celebreze o slujbă, jurământul se depunea în fața altarului și se destăinuiau comunității în poarta bisericii. În afară de acel jurământ, exista obiceiul ca cei doi să fie înmormântați împreună. De acest lucru stau martore cimitirele englezești și irlandeze, în care se pot găsi numeroase morminte în care sunt îngropați doi bărbați iar inscripțiile sunt adesea o
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
în niciun caz zăcând pe un pat. Ar fi vrut să moară cu sabia în mâna luptându-se așa cum a făcut toată viața sa. Khalid a decedat la Homs în anul 642. Mormântul său este la o moschee ce îi poarta numele. Khălid ibn al-Walīd Moscheea Khalid bin al-Walid
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
Cluj. Printre iubirile altora (povestiri, Editura Dacia, 1997) O decapitare nocturnă (român, Editura Anthropos, 2000) Rană albastră (versuri bilingv român-francez, Editura Casă Cărții de Știință, 2001) Revelion cu sicriu, (român, Editura Casă Cărții de Știință, 2002) Un câine legat la poarta raiului (versuri bilingv, Editura Casă Cărții de Știință, 2003) Chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars (Editură Casă Cărții de Știință, 2004 (ediția I) 2006 (ediția ÎI)) Să ieși din viața mea cu o lumânare în buzunar (povestiri, Editura
Alexandru Jurcan () [Corola-website/Science/329369_a_330698]
-
existat încasări de taxe. Frumusețea și măreția drumurilor romane ne pot face să credem că tranzitul era liber, dar nu a fost așa. Taxele de trecere au abundat, în special pentru poduri, dar au fost, de asemenea, colectate taxe la porțile orașelor. Acest lucru a contribuit la creșterea semnificativă a costului transportului, agravat și de taxele de import și export. Scrierile lui Siculus Flacus, topograf roman ("mensor") din secolul I, ne oferă următoarea clasificare a drumurilor romane: Acestea sunt marile drumuri
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
deși științifice ( de ex. psihologice, sociologice). Această schimbare este evidentă în colecția poeziilor „Peste femeie lamentație” extrasă din ciclul lamentațiilor scrise după moartea soției Małgorzata, și de asemenea în anumite programe la radio, la prima aruncătură de ochi convențională(„Ducesa”, „Poarta spre cer” ), în care reflecția literară a absurdurilor din viață este subordonată analizei propriilor emoții, sentimente și gânduri. Dintre cele mai importante opere, Müldner a mai scris: „Furtunul de gaz”, „Poem de serviciu”, tomurile de poezii „După femeie lamentație” și
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
costat Polonia orașul Gdansk (Danzig), care a fost preluată de Ordinul Cavalerilor Teutoni în 1309. Cracovia medievală a fost înconjurată de un zid de apărare de 3 km completată cu 46 de turnuri și șapte intrări principale (a se vedea Poarta Florian). Fortificațiile au fost ridicate de-a lungul a două secole, Cracoviei i-a crescut din nou importanță în 1364, când Cazimir al III-lea (cel Mare) a fondat Academia din Cracovia, a doua universitate din Europa Centrală, după Universitatea
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
într-o remiză cu 1-1 pe Lincoln Financial Field, în debutul pe bancă a lui Jurgen Klinsmann ca selecționer al echipei naționale de fotbal a SUA. Golul său a venit la prima atingere de la intrarea sa în meci, împingând în poartă centrarea joasă a lui Brek Shea, restabilind egalitatea. A mai avut trei apariții pentru SUA în 2011, toate în meciuri amicale. Amicalul cu echipa națională de fotbal a Sloveniei a fost și ultima sa partidă pentru naționala de fotbal a
Robbie Rogers () [Corola-website/Science/329447_a_330776]
-
și care sunt organizați într-o societate numită Hexamon. Patricia, Lanier și ceilalți fac cunoștință cu lumea viitorului, în care trei sferturi din omenire trăiește în stare virtuală, și află că asteroidul reprezintă o "Cale" de călătorie spațială, cu numeroase "porți" deschise către diferite lumi. Acest viitor fascinant nu este însă scutit de probleme, cea mai mare dintre ele reprezentând-o jarții, un popor războinic care vrea să distrugă toate celelalte civilizații. Oamenii viitorului apelează la a ajutorul Patriciei pentru a
Eon (roman) () [Corola-website/Science/329463_a_330792]
-
ajutorul Patriciei pentru a înlătura amenințarea jarților, femeia trezindu-se prinsă într-o luptă politică a facțiunilor din Hexamon. În cele din urmă se realizează modificarea Căii, pentru a scăpa de jarți, iar Patricia primește dreptul de a deschide o poartă spre alte lumi, în încercarea ei de a regăsi Pământul de dinainte de război. Ceilalți ocupanți ai asteroidului sunt prinși în porțiuni diferite de spațiu-timp, alături de unii dintre colegi și despărțiți poate pentru vecie de ceilalți. Asteroidul este un sferoid a
Eon (roman) () [Corola-website/Science/329463_a_330792]