38,095 matches
-
Daniel (soția unui romancier sovietic aflat În Închisoare). Unitățile militare est-europene implicate În invazia Cehoslovaciei fuseseră făcute să creadă că apărau țara de invadatori vest-germani sau americani; unele dintre ele au trebuit retrase discret, fiindcă loialitatea lor (mai ales a trupelor maghiare staționate În Slovacia) devenise Îndoielnică. În Polonia, cum am văzut, evenimentele de la Praga au stimulat protestele studențești și, În același timp, au determinat guvernul să le pună capăt. În aprilie 1969, la Riga, capitala Lituaniei, studenta evreică Ilia Rips
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Înclinat În fața stăpânilor sovietici și a executanților locali nu era doar umilitoare (comparațiile cu Ungaria anului 1956 nu erau deloc flatante); ea Învăluia retrospectiv În scepticism idealurile și speranțele din era reformei. Amintindu-și de 21 august 1968, când trupele Armatei Roșii au descins Într-o Întâlnire a șefilor de partid cehi și câte un soldat s-a postat În spatele fiecărui membru al Biroului Politic, Mlynáø relata cum, „În acel moment, concepția despre socialism ți se estompează. Dar În același
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de susținere a independenței politice, nici să strângă cu ușa statul spaniol. Cel mai mare „succes” al ETA s-a produs la Începutul anilor ’80, când acțiunile ei l-au determinat pe prim-ministrul socialist Felipe González să permită unor trupe speciale (Grupos Antiterroristas de Liberación) să se instaleze ilegal pe teritoriul francez pentru a depista agenții ETA: Între 1983 și 1987 au fost uciși 26 dintre aceștia. Decizia lui González, dată publicității abia după mulți ani (vezi capitolul XXII), umbrește
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea mai mare parte din britanici, era cu siguranță mai puțin partizană și În ansamblu mai puțin brutală decât poliția locală. Însă prezența ei, În mod ironic, i-a furnizat nou-formatei IRA Provizorii principala solicitare: evacuarea autorităților britanice și a trupelor lor, ca prim pas către reîntregirea insulei sub control irlandez. Britanicii nu au plecat. Nu e clar cum ar fi fost posibilă o retragere. În anii ’70, efortul de a clădi o Încredere intercomunitară care să-i permită provinciei să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dorința de reforme a catolicilor, dar, după asasinarea unui soldat britanic În februarie 1971, guvernul a introdus detenția fără proces și situația s-a deteriorat rapid. Într-o zi din ianuarie 1972, rămasă În amintire ca Bloody Sunday („Duminica Însângerată”), trupele speciale britanice au ucis pe străzile orașului Derry 13 civili. În același an, 146 de membri ai forțelor de ordine și 321 de civili au fost uciși În Ulster, și aproape 5.000 de oameni au fost răniți. Stimulată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
artei fusese luat de teoretizarea artistică. Elitismul cultural era o moștenire importantă a anilor ’60, iar reversul său intim era un cinism avizat și din ce În ce mai impermeabil. Inocența relativă a rock’n’roll-ului a fost Înlocuită treptat de dexteritatea mediatică a trupelor pop, care Își câștigau pâinea adoptând ironic stilul precursorilor lor imediați și luându-l În zeflemea. Așa cum literatura de consum și jurnalismul de scandal exploataseră cu succes alfabetizarea de masă, muzica punk din anii ’70 profita de apariția unei piețe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ea parazita În realitate cultura oficială, evocând imagini violente și un limbaj radical În scopuri adesea comerciale. Limbajul fățiș politizat al punk-ului, ca În hitul Anarchy in the UK (1976) al celor de la Sex Pistols, reflecta Încrâncenarea epocii. Dar politica trupelor punk era la fel de unidimensională ca și gama lor muzicală, redusă la trei acorduri și un ritm: efectul depindea de volumul sonor. Ca și Facțiunea Armata Roșie, Sex Pistols și celelalte grupuri voiau mai ales să șocheze. Până și alura lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
format iremediabil Învechit și o pleiadă de soliști jalnici reflecta o cultură a nostalgiei, melancolică și lucidă În același timp. Punk-ul, postmodernul și parodia erau doar câteva dintre reacțiile suscitate de acest deceniu confuz și decepționant; alta era moda „retro”. Trupa pop franceză Il Était Une Fois („A fost odată”) purta haine din anii ’30; multe stiluri au revenit pentru scurtă vreme la modă, de la jupoanele bunicii la tunsorile neo-edwardiene ale „Noilor Romantici”, reluate pentru a doua oară În treizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clasei politice și defectele incontestabile ale instituțiilor democratice naționale, pe 21 aprilie un grup de ofițeri sprijinit de venerabile grupări de dreapta din cadrul armatei a confiscat puterea. Sub comanda lui Ghiorghios Papadopoulos, ei au inundat străzile Atenei cu tancuri și trupe speciale, au arestat politicieni, jurnaliști, lideri sindicali și alte figuri publice, au preluat controlul tuturor punctelor-cheie și s-au declarat mântuitorii națiunii: „democrația”, explicau ei, „va fi pusă În ghips”. Fără entuziasm, dar și fără să protesteze, regele Constantin a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Generalul Ioannides, un „dur” care l-a Înlocuit pe Papadopoulos la conducerea juntei după demonstrațiile de la Politehnică, a complotat cu Ghiorghios Grivas și cu alți naționaliști greco-ciprioți pentru Înlăturarea lui Makarios și „reunificarea” insulei cu Grecia. La 15 iulie 1974, trupe ale Gărzii Naționale cipriote și ofițeri greci aleși pe sprânceană au atacat palatul prezidențial, l-au Îndepărtat pe Makarios (care a fugit În străinătate) și au instalat un guvern-marionetă În așteptarea guvernării de la Atena. Însă În acest moment guvernul turc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani, Franco Își protejase armata de orice războaie străine sau coloniale. Spre deosebire de soldații francezi sau portughezi, spaniolii nu trecuseră prin Înfrângeri umilitoare sau retrageri forțate. Nici un pericol militar nu amenința Spania, iar securitatea internă era asigurată de poliție, jandarmi și trupe speciale antrenate să lupte cu teroriștii - reali sau imaginari. Armata, redusă la un rol ceremonial, devenise refractară la risc: conservatorismul ei dintotdeauna se manifesta din ce În ce mai des ca entuziasm pentru restabilirea monarhiei, identificare ce se va dovedi, paradoxal, benefică În tranziția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nici nu i-a urmat bine În funcție Calvo Sotelo (un alt politician din UCD), că provinciile basce au fost cuprinse de o grevă generală. Pentru opoziția de dreapta, Spania democratică fără stăpân părea În pragul colapsului. Pe 23 februarie, trupele locotenent-colonelului Antonio Tejero Molina din Garda Civilă au arestat Cortes. Într-o mișcare bine coordonată, generalul Jaime Milans del Bosch, comandant al trupelor militare din Valencia, a declarat starea de urgență, cerându-i regelui să dizolve parlamentul și să instaleze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
grevă generală. Pentru opoziția de dreapta, Spania democratică fără stăpân părea În pragul colapsului. Pe 23 februarie, trupele locotenent-colonelului Antonio Tejero Molina din Garda Civilă au arestat Cortes. Într-o mișcare bine coordonată, generalul Jaime Milans del Bosch, comandant al trupelor militare din Valencia, a declarat starea de urgență, cerându-i regelui să dizolve parlamentul și să instaleze un guvern militar. Analizate astăzi, acțiunile par teatrale și bâjbâite, dar Tejero și Milans del Bosch aveau de partea lor tradiția și precedentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cinci luni mai târziu, el anunța retragerea a 6.000 de soldați sovietici, manevră Încheiată În luna noiembrie a aceluiași an. În mai 1988, În urma unui acord cu Pakistanul și Afganistanul Încheiat la Geneva și garantat de ambele mari puteri, trupele sovietice au Început retragerea. Ultimii soldați ai Armatei Roșii au plecat pe 15 februarie 198915. Departe de a rezolva chestiunea naționalităților, aventura din Afganistan nu a făcut decât să o exacerbeze. Dacă URSS se confrunta acum cu o diversitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și trăgând În demonstranții care Încercau să ocupe studiourile televiziunii naționale. Dar, Începând cu 22 decembrie, soldații, aflați acum sub comanda unui Front al Salvării Naționale (FSN) care controla clădirea televiziunii, au trecut de partea demonstranților și s-au opus trupelor bine Înarmate ale Securității. Între timp, Ceaușeștii au fost prinși, arestați și judecați sumar. Condamnați pentru „crime Împotriva statului”, ei au fost executați În grabă În ziua de Crăciun 29. FSN s-a transformat Într-un consiliu de conducere provizorie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
estul Europei erau toate colonii ale imperiului comunist cu centrul la Moscova. Prin urmare, schimbările din 1989 se datorează doar Într-o anumită măsură forțelor politice sau sociale autohtone, fie că e vorba de organizațiile catolice clandestine din Slovacia, de trupele rock din Polonia sau intelectualii liber-cugetători de pretutindeni. În ultimă instanță, importantă era Moscova. În euforia eliberării, esticii au avut tendința să nege Însemnătatea Moscovei pentru a-și evidenția propria performanță. În ianuarie 1992, József Antall, membru al Forumului Democratic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celor două state germane actuale, a pus capăt controlului celor patru puteri asupra Berlinului, expirat pe 2 octombrie 1990, la miezul nopții. Uniunea Sovietică i-a permis Germaniei unite să rămână În NATO; s-au convenit condițiile de retragere a trupelor Armatei Roșii și a tuturor trupelor străine din Berlin (proces desfășurat timp de patru ani, după care numai câteva trupe NATO au rămas pe teritoriul Germaniei). De ce a permis Mihail Gorbaciov unificarea Germaniei? Zeci de ani, principalul obiectiv strategic al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pus capăt controlului celor patru puteri asupra Berlinului, expirat pe 2 octombrie 1990, la miezul nopții. Uniunea Sovietică i-a permis Germaniei unite să rămână În NATO; s-au convenit condițiile de retragere a trupelor Armatei Roșii și a tuturor trupelor străine din Berlin (proces desfășurat timp de patru ani, după care numai câteva trupe NATO au rămas pe teritoriul Germaniei). De ce a permis Mihail Gorbaciov unificarea Germaniei? Zeci de ani, principalul obiectiv strategic al Uniunii Sovietice fusese să mențină statu-quoul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
miezul nopții. Uniunea Sovietică i-a permis Germaniei unite să rămână În NATO; s-au convenit condițiile de retragere a trupelor Armatei Roșii și a tuturor trupelor străine din Berlin (proces desfășurat timp de patru ani, după care numai câteva trupe NATO au rămas pe teritoriul Germaniei). De ce a permis Mihail Gorbaciov unificarea Germaniei? Zeci de ani, principalul obiectiv strategic al Uniunii Sovietice fusese să mențină statu-quoul teritorial În Europa Centrală: Moscova - ca și Londra, Parisul și Washingtonul - prefera o Germanie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avantajoase. Nu putea Împiedica unificarea Germaniei decât răstălmăcind declarațiile publice Împăciuitoare din ultimii ani și periclitându-și grav credibilitatea. Inițial, el s-a opus includerii Germaniei unite În NATO și, chiar după ce a consimțit În principiu 7, a insistat ca trupele NATO să nu se apropie la mai puțin de 300 de kilometri de granița poloneză - lucru pe care secretarul de stat american James Baker i l-a promis, de fapt, omologului său rus În februarie 1990. Dar mai târziu, când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Două generații au crescut În RDG. Poate că nu credeau imaginile ei absurde, dar nu puteau fi surzi la propaganda oficială. Nu trebuie să ne surprindă că mult după 1989 copiii din școlile gimnaziale germane au continuat să creadă că trupele est-germane luptaseră alături de trupele Armatei Roșii pentru a elibera patria de sub jugul hitlerist. Această percepție greșită indusă colectiv făcea parte din identitatea centrală a RDG și nu a ușurat deloc trecerea cetățenilor săi dezorientați „Înapoi” la Germania, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În RDG. Poate că nu credeau imaginile ei absurde, dar nu puteau fi surzi la propaganda oficială. Nu trebuie să ne surprindă că mult după 1989 copiii din școlile gimnaziale germane au continuat să creadă că trupele est-germane luptaseră alături de trupele Armatei Roșii pentru a elibera patria de sub jugul hitlerist. Această percepție greșită indusă colectiv făcea parte din identitatea centrală a RDG și nu a ușurat deloc trecerea cetățenilor săi dezorientați „Înapoi” la Germania, mai ales că Germania „lor” a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sute de kilometri mai la est, În Caucaz. Aici, neînțelegerile dintre armeni și azeri, complicate de prezența În Azerbaidjan a unei minorități armene substanțiale, În regiunea Nagorno-Karabah, au dus În 1988 la violente ciocniri bilaterale Între cele două tabere și trupele sovietice, soldate cu sute de răniți 13. În Baku, capitala Azerbaidjanului, s-au Înregistrat din nou lupte În luna ianuarie a anului următor. În Georgia vecină, 20 de demonstranți au fost Împușcați În capitala Tbilisi În timpul ciocnirilor din aprilie 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În replică, armata federală s-a apropiat de noua graniță slovenă. Războiul iugoslav era pe cale să Înceapă. Sau, mai bine zis, războaiele iugoslave, fiindcă au fost cinci. Atacul iugoslav asupra Sloveniei din 1991 a durat doar câteva săptămâni, după care trupele s-au retras și au lăsat În pace statul secesionist. A urmat un război mult mai sângeros Între Croația și rebela ei minoritate sârbă (sprijinită de armata „iugoslavă”, adică Serbia și Muntenegru), care a durat până la un efemer armistițiu mediat de Națiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
popoarele În cauză. Deși la Început au avut loc confruntări deschise Între armate mai mult sau mai puțin obișnuite, În orașe strategice ca Sarajevo și Vukovar și În Împrejurimile lor, cea mai mare parte a luptelor au fost duse de trupe neoficiale, mai ales de partea sârbilor. Ele nu erau altceva decât bande organizate de bătăuși și delincvenți, Înarmate de Belgrad și conduse fie de criminali plătiți ca „Arkan” (Željko Ražnatoviæ), a cărui Gardă a Voluntarilor Sârbi („Tigrii”) a măcelărit sute
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]