38,404 matches
-
doilea război mondial a început cu Invadarea Poloniei (1939). Armata a 3-a germană trebuia să înainteze din Prusia Orientală spre Varșovia, direct prin pozițiile ocupate de Grupul Operațional Independent Narew. Pe 2 Septembrie cpt. Władysław Raginis a fost numit comandant al zonei defensive Wizna. Ca post de comanda a ales buncărul "GG-126" din apropierea satului Góra Strękowa. Buncărul era situat pe un deal aflat la mijlocul liniei poloneze. Sub comanda sa se aflau aproximativ 700 soldați și subofițeri și 20 ofițeri, 6
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
atacat flancul nordic al apărării poloneze. Două plutoane apărând câteva buncăre de la nord de Narew au fost atacate din trei părți de infanteria germană sprijinită de tancuri. Pierderile germane au fost mari inițial, dar după un puternic baraj de artilerie comandantul zonei Giełczyn area, lt. Kiewlicz, a primit ordine să ardă produl de lemp de peste Narew și să se retragă spre Białystok. Trupele rămase sub comanda sa au străpuns încercuirea germană și au ajuns Białystok, alăturându-se forțelor generalului Franciszek Kleeberg
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
retragă în buncăre. În acest moment tancurile germane ar fi putut trece liniile defensive poloneze și să înainteze către [Tykocin]] și Zambrów dar infanteria era blocată sub focul susținut al buncărelor poloneze. Deși Raginis era în subordinea lt.col. Tadeusz Tabaczyński, comandantul zonei fortificate de la Osowiec la 30km nord, nu putea primi întăriri de la acesta. Pe 8 Septembrie Mareșalul Poloniei, Edward Śmigły-Rydz, ordonă Regimentului 135 Infanterie să se retragă spre Varșovia. Când acest ordin de a fost dat și regimentul s-a
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
mai aveau fiecare un regiment de vânători. Cavaleria era formată din două divizii cu 4 brigăzi, câte o divizie pentru fiecare armată. Conducerea supremă a tuturor forțelor româno-ruse de pe Frontul român era asigurată nominal de către regele Ferdinand - care era și Comandantul de Căpetenie al forțelor române. Acesta era ajutat în actul de comandă de „Comandamentul Frontului Român”, condus de generalul Șcerbacev, - care exercita practic comanda operativă unică a forțelor aliate - și de Marele Cartier General român - prin care se exercita conducerea
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
Marele Cartier General român - prin care se exercita conducerea forțelor române pe timpul acțiunilor militare dispuse de "Comandamentul Frontului român". Acest aranjament al sistemului de comandă-control avea să conducă la apariția a o serie de fricțiuni în exercitarea conducerii de către diverși comandanți de pe front, atât între comandanți ruși și români, cât și între comandanții români de armate și Marele Cartier General. Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război, care
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
care se exercita conducerea forțelor române pe timpul acțiunilor militare dispuse de "Comandamentul Frontului român". Acest aranjament al sistemului de comandă-control avea să conducă la apariția a o serie de fricțiuni în exercitarea conducerii de către diverși comandanți de pe front, atât între comandanți ruși și români, cât și între comandanții români de armate și Marele Cartier General. Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război, care nu avea însă atribuții pe
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
acțiunilor militare dispuse de "Comandamentul Frontului român". Acest aranjament al sistemului de comandă-control avea să conducă la apariția a o serie de fricțiuni în exercitarea conducerii de către diverși comandanți de pe front, atât între comandanți ruși și români, cât și între comandanții români de armate și Marele Cartier General. Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război, care nu avea însă atribuții pe linia conducerii militare. La începutul lunii iulie
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
de Campanie pentru 1917", astfel încât la 1 iulie 1917 situația marilor unități se prezenta astfel: Conform prevederilor art. 93 din Constituția din 1866, regele era "capul puterii armate. În această calitate el exercita "comanda de căpetenie" în timp de război. Comandanți de Căpetenie Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului. Structura ministerul
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
ajuns în Europa, tăblițele s-au amestecat iremediabil unele cu altele, precum și cu tăblițe provenind alte situri. Astfel, este aproape imposibil astăzi să se reconstituie conținutul original al fiecăreia dintre cele două "biblioteci" principale. Assurbanipal a fost cunoscut ca un comandant militar tenace; cu toate acestea, el a fost, de asemenea, un intelectual recunoscut, precum și un colecționar pasionat de texte și tăblițe. Ca ucenic de scrib el cunoștea atât limba akkadiană, cât și pe cea sumeriană. El a trimis scribi în
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
inițial pentru corpul de elită al armatei Regatului Neapolelui. În 1791 a devenit prima reședință a ministrului Joseph Acton și succesiv sediul miniștrilor de stat până în 1825. După anexarea Regatului Neapolelui la Regatul Piemontului în 1860, palatul a devenit sediul comandantului militar al provinciile napoletane, generalul Enrico Morozzo Della Rocca. Astăzi, palatul este reședința comandantului general al forțelor armate din sudul Italiei. Palatul Salerno a găzduit, de asemenea, "cafeneaua turcească", o celebră adunare literară și artistică. Palatul are o fațadă realizată
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]
-
reședință a ministrului Joseph Acton și succesiv sediul miniștrilor de stat până în 1825. După anexarea Regatului Neapolelui la Regatul Piemontului în 1860, palatul a devenit sediul comandantului militar al provinciile napoletane, generalul Enrico Morozzo Della Rocca. Astăzi, palatul este reședința comandantului general al forțelor armate din sudul Italiei. Palatul Salerno a găzduit, de asemenea, "cafeneaua turcească", o celebră adunare literară și artistică. Palatul are o fațadă realizată în stil neoclasic asemănătoare cu cea a palatului de vizavi, "Palazzo della Foresteria", actualmente
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]
-
Șeful Statului Major al armatei israeliene, începând din 15 februarie 2015 El l-a înlocuit pe generalul Beni Gantz, al cărui adjunct a fost începând din ianuarie 2013. În tinerețe a urcat în ierarhia brigăzii Golani, ajungând în anii 1997-1998 comandantul acesteia. Gadi Eizenkot s-a născut la Tverya sau Tiberias, oraș în nordul Israelului că al doilea dintre cei patru copii ai unei perechi de imigranți evrei din Maroc, Meir Eizenkot, miner,originar din orașul Marrakesh și Esther, originară din
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
se înroleze nu la marină, ci în brigadă de infanterie Golani. În noiembrie 1978 a început serviciul militar în cadrul regimentului 51 al brigăzii Golani. S-a antrenat că soldat combatant, distingându-se în cursul instrucției. Apoi a făcut cursul de comandanți de grupa și cursul de ofițeri de infanterie. A revenit apoi la regimentul 51 că comandant de pluton. În Războiul din Liban din 1982 a luat parte în fruntea unei companii, la cucerirea localității Ain at-Tina, unde și-a pierdut
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
serviciul militar în cadrul regimentului 51 al brigăzii Golani. S-a antrenat că soldat combatant, distingându-se în cursul instrucției. Apoi a făcut cursul de comandanți de grupa și cursul de ofițeri de infanterie. A revenit apoi la regimentul 51 că comandant de pluton. În Războiul din Liban din 1982 a luat parte în fruntea unei companii, la cucerirea localității Ain at-Tina, unde și-a pierdut doi din cei mai buni prieteni, si la cucerirea orașelor An-Nabatiye și Djezzin și a aeroportului
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
pierdut doi din cei mai buni prieteni, si la cucerirea orașelor An-Nabatiye și Djezzin și a aeroportului internațional Beirut. După un an s-a întors la vatră, ca după trei luni să revină în serviciul permanent al armatei. La propunerea comandantului școlii de ofițeri ai bazei de antrenament 1, generalul Ilan Biran, Eizenkot a devenit comandant al companiei de cădeți ai cursului. În anii 1984-1985 a comandat compania de luptă antitanc a brigăzii Golani, conducandu-și luptătorii în operațiuni complicate pe
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
a aeroportului internațional Beirut. După un an s-a întors la vatră, ca după trei luni să revină în serviciul permanent al armatei. La propunerea comandantului școlii de ofițeri ai bazei de antrenament 1, generalul Ilan Biran, Eizenkot a devenit comandant al companiei de cădeți ai cursului. În anii 1984-1985 a comandat compania de luptă antitanc a brigăzii Golani, conducandu-și luptătorii în operațiuni complicate pe teritoriul Libanului. Și-a încheiat misiunea cu o lună înainte de termen, în urma unei dispute cu
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
al companiei de cădeți ai cursului. În anii 1984-1985 a comandat compania de luptă antitanc a brigăzii Golani, conducandu-și luptătorii în operațiuni complicate pe teritoriul Libanului. Și-a încheiat misiunea cu o lună înainte de termen, în urma unei dispute cu comandantul brigăzii, generalul Tzvi Poleg, pentru a nu preda comandă unității în timpul permisiei. În continuare a fost trimis la perfecționare la Colegiul militar pentru ofițeri superiori ai forțelor integrate ale armatei,iar în anii 1986-1987 a servit ca ofițer de informații
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
preda comandă unității în timpul permisiei. În continuare a fost trimis la perfecționare la Colegiul militar pentru ofițeri superiori ai forțelor integrate ale armatei,iar în anii 1986-1987 a servit ca ofițer de informații al brigăzii, iar după terminarea cursului de comandanți de regiment, a fost numit comandant al regimentuui 13 „Ghideon”, apoi fiind promovat în funcția de comandant adjunct al brigăzii Golani. În 1991 a fost numit ofițer de operațiuni al comandamentului de nord, iar în 1992 a fost înaintat la
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
continuare a fost trimis la perfecționare la Colegiul militar pentru ofițeri superiori ai forțelor integrate ale armatei,iar în anii 1986-1987 a servit ca ofițer de informații al brigăzii, iar după terminarea cursului de comandanți de regiment, a fost numit comandant al regimentuui 13 „Ghideon”, apoi fiind promovat în funcția de comandant adjunct al brigăzii Golani. În 1991 a fost numit ofițer de operațiuni al comandamentului de nord, iar în 1992 a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
superiori ai forțelor integrate ale armatei,iar în anii 1986-1987 a servit ca ofițer de informații al brigăzii, iar după terminarea cursului de comandanți de regiment, a fost numit comandant al regimentuui 13 „Ghideon”, apoi fiind promovat în funcția de comandant adjunct al brigăzii Golani. În 1991 a fost numit ofițer de operațiuni al comandamentului de nord, iar în 1992 a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al brigăzii de rezerviști Karmeli. În 1997 a fost numit, în
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
comandant al regimentuui 13 „Ghideon”, apoi fiind promovat în funcția de comandant adjunct al brigăzii Golani. În 1991 a fost numit ofițer de operațiuni al comandamentului de nord, iar în 1992 a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al brigăzii de rezerviști Karmeli. În 1997 a fost numit, în paralel, comandant al Brigăzii Efraim, iar în 1997 i-a urmat colonelului Erez Gerstein, în funcția de comandant al Brigăzii Golani, la scurt timp după catastrofă incendiului din Wadi
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
al brigăzii Golani. În 1991 a fost numit ofițer de operațiuni al comandamentului de nord, iar în 1992 a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al brigăzii de rezerviști Karmeli. În 1997 a fost numit, în paralel, comandant al Brigăzii Efraim, iar în 1997 i-a urmat colonelului Erez Gerstein, în funcția de comandant al Brigăzii Golani, la scurt timp după catastrofă incendiului din Wadi Sluki, în care au pierit cinci luptători ai brigăzii și alți cinci au
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
în 1992 a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al brigăzii de rezerviști Karmeli. În 1997 a fost numit, în paralel, comandant al Brigăzii Efraim, iar în 1997 i-a urmat colonelului Erez Gerstein, în funcția de comandant al Brigăzii Golani, la scurt timp după catastrofă incendiului din Wadi Sluki, în care au pierit cinci luptători ai brigăzii și alți cinci au fost răniți. În calitatea de comandant al brigăzii Golani Eizenkot a schimbat normele de compartament în
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
1997 i-a urmat colonelului Erez Gerstein, în funcția de comandant al Brigăzii Golani, la scurt timp după catastrofă incendiului din Wadi Sluki, în care au pierit cinci luptători ai brigăzii și alți cinci au fost răniți. În calitatea de comandant al brigăzii Golani Eizenkot a schimbat normele de compartament în rândurile companiilor veterane, si, vreme de doi ani și-a condus soldații în lupte din sudul Libanului, în care au ucis circa 40 de luptători ai Hezbollah. În cursul anilor
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
în regimentul k.u.k. de artilerie „Erzherzog Albrecht” nr. 5 pe 1 mai 1894, a avansat în 1902 la gradul de maior al regimentului nr. 36 la Sibiu. A fost colonel major în corpul de armată nr. VII și comandant al regimentului de artilerie nr. 19 la Oradea începând cu anul 1907. În același post a fost numit colonel la 18 august 1914. Deja la începutul războiului a avut prilejul să se distinge, fiind decorat cu Ordinul Împărătesc al Coroanei
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]