40,327 matches
-
al XIX-lea. Noi le putem data după anumite criterii"", declara academicianul în 2004, într-un interviu. Și el crede că plăcile au ajuns la Mânăstirea Sinaia, dar că au fost făcute în altă parte: "eu le-am preluat de la generația dinaintea mea drept "falsurile lui Hașdeu"". Un prim suspect de fals în cazul plăcilor de la Sinaia este Bogdan Petriceicu Hasdeu. Despre el, P.P.Panaitescu afirmă că ar fi creat două falsuri celebre: unul este „Diploma bârlădeană”, care ar fi fost
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
astfel, susceptibilă chiar și dispariția lor completă. Conform opiniei jurnalistului Dumitru Manolache, „ideea că artefactele de la Sinaia sunt falsuri a înmormântat pentru un secol orice inițiativă de cercetare”, „legenda” aceasta funcționând "ca o capcană în care, din nefericire, au căzut generații întregi de istorici, arheologi, lingviști etc." Tot acesta observă că „subiectul a fost ocolit ca un ciumat”, din motivul că, "dacă te atingeai de el, riscai descalificarea profesională, oprobriul breslei." Pentru Aurora Pețan „este un mare mister de ce, timp de
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
Ancel, Marius Mircu, Lia Benyamin, Alexandru Safran, Iaacov Geller. Sunt tratate pe larg cauzele evenimentelor din 1940 soldate cu victime în sânul minorității evreiești din România. Tematica este tratată pe larg și în cele cinci volume ale lui Shlomo David, “Generații de iudaism și sionism. Dorohoi-Săveni-Mihăileni-Darabani-Herța-Rădăuți-Prut", cu deosebită luare aminte asupra raporturilor dintre populația românească și evreiască. Istoriografia românească nu înregistrează însă realizări sub aspectul abordării raporturilor dintre români și evrei. Posibil că reticența se datorează nu numai dificultăților de acces
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
și internațională, fiind reprezentată de ilustre personalități ca D.M. Teodorescu (1881-1947), Bela Posta (1862-1919), Vasile Bogrea (1881-1926), Marton Roska (1880-1961), Ștefan Bezdechi (1888-1958), Constantin Daicoviciu (1998-1973), Kurt Horedt (1914-1991), Ioan I. Russu (1911-1985), sau Istvan Ferenczi (1921-2000), ce aparțin unei generații de studioși în domeniul arheologiei și istoriei vechi, care în aceași timp erau și dascăli, formatori a unei pleiade de specialiști, cercetători și universitari. Noua generație și-a făcut debutul pe marile șantiere arheologice inițiate de Institut în perioada postbelică
Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/306440_a_307769]
-
Kurt Horedt (1914-1991), Ioan I. Russu (1911-1985), sau Istvan Ferenczi (1921-2000), ce aparțin unei generații de studioși în domeniul arheologiei și istoriei vechi, care în aceași timp erau și dascăli, formatori a unei pleiade de specialiști, cercetători și universitari. Noua generație și-a făcut debutul pe marile șantiere arheologice inițiate de Institut în perioada postbelică, între aceștia numărându-se Ion Horațiu Crișan (1928-1994), Mircea Rusu (1928-1999), Dumitru Protase (n.1926), Hadrian Daicoviciu (1932-1984), Valentin Vasiliev(n.1934), Ioan Glodariu (n.1940
Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/306440_a_307769]
-
care musulmanul credincios îngenunchează în cadrul celor cinci rugăciuni zilnice. Ulterior, el a devenit un mijloc de exprimare artistică, mai ales prin libertatea de alegere a culorilor vii și a diverselor motive. Secretele fabricării sale au fost păstrate și transmise din generație în generație. Meșterii populari utilizează insecte, plante, rădăcini, copaci și alte materii ca surse de inspirație. Începând din secolul al XVI-lea, fabricarea covoarelor s-a dezvoltat până a devenit o artă de sine stătătoare. Arta fabricării covoarelor a existat
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
credincios îngenunchează în cadrul celor cinci rugăciuni zilnice. Ulterior, el a devenit un mijloc de exprimare artistică, mai ales prin libertatea de alegere a culorilor vii și a diverselor motive. Secretele fabricării sale au fost păstrate și transmise din generație în generație. Meșterii populari utilizează insecte, plante, rădăcini, copaci și alte materii ca surse de inspirație. Începând din secolul al XVI-lea, fabricarea covoarelor s-a dezvoltat până a devenit o artă de sine stătătoare. Arta fabricării covoarelor a existat în Iran
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
linii verticale, orizontale și oblice). Desenul este foarte simplu și adesea format prin repetarea aceluiași motiv. Desenele geometrice se găsesc cel mai adesea pe covoarele nomazilor din micile sale din Anatolia și din Caucaz. Motivele geometrice s-au transmis din generație în generație; pentru un ochi format este ușor de a recunoaște tribul de unde provin aceste covoare. Acestea sunt rezultatul unei evoluții care a succedat artei islamice, căreia îi aparțin. Aceasta este epoca dinastiei safavide și în particular a șahului Tahmasp
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
orizontale și oblice). Desenul este foarte simplu și adesea format prin repetarea aceluiași motiv. Desenele geometrice se găsesc cel mai adesea pe covoarele nomazilor din micile sale din Anatolia și din Caucaz. Motivele geometrice s-au transmis din generație în generație; pentru un ochi format este ușor de a recunoaște tribul de unde provin aceste covoare. Acestea sunt rezultatul unei evoluții care a succedat artei islamice, căreia îi aparțin. Aceasta este epoca dinastiei safavide și în particular a șahului Tahmasp I (1523-1576
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
primele covoare cu motive florale, cu scopul de a satisface gusturile safavizilor. Diferența dintre covoarele nomazilor și covoarele florale se datorează rolului « meșterului popular » ("ostad"). Acesta desenează cartonul care va fi reprodus de către țesători. Desenele covoarelor nomade sunt transmise din generație în generație. Motivele de câmp sunt desene care se repetă până ce ocupă întreaga suprafață a câmpului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de margine sunt cele care ornamentează benzile laterale ale covorului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de ornamentare
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
cu motive florale, cu scopul de a satisface gusturile safavizilor. Diferența dintre covoarele nomazilor și covoarele florale se datorează rolului « meșterului popular » ("ostad"). Acesta desenează cartonul care va fi reprodus de către țesători. Desenele covoarelor nomade sunt transmise din generație în generație. Motivele de câmp sunt desene care se repetă până ce ocupă întreaga suprafață a câmpului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de margine sunt cele care ornamentează benzile laterale ale covorului. Cele mai cunoscute sunt următoarele: Motivele de ornamentare sunt desene
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
Valeriu Octavian Sterian (n. 21 septembrie 1952, Știubei, jud. Buzău - d. 16 septembrie 2000, București), cunoscut ca Vali Sterian, a fost un muzician, cântăreț și compozitor român de muzică folk și rock. A fost unul dintre liderii generației care a pus bazele folkului românesc, cea din anii ’70. Remarcându-se deopotrivă ca muzician și poet, Vali Sterian a adus contribuții majore în dezvoltarea genurilor folk și folk-rock în România, dar și în realizarea fuziunii între starea și mesajul
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
Capitală). Astfel, pe lângă producțiile proprii, participă la realizarea albumelor altor artiști, lucrând ca muzician de studio și inginer de sunet. Studioul „B’Inișor” devine în următorii ani un important loc de înregistrare și producție muzicală atât pentru unii colegi de generație, cât și pentru tineri aspiranți din muzica folk, pop sau rock. Apare în calitate de toboșar și percuționist pe albumul "Ia toji baladist", lansat de Nicu Alifantis în 1993. În același an, apare în filmul "Vulpe - vânător" regizat de Stere Gulea, unde
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
Televiziunea Română, împreună cu Victor Socaciu, emisiunea săptămânală de folk "Vânare de vânt", prin care urmărește promovarea tinerilor muzicieni folkiști. În 1998 contribuie din plin la producerea primului disc full-length (intitulat " De-alaltăieri și până ieri - Vol. I") al colegului său de generație Doru Stănculescu, realizând părțile de chitară, clape, tobe, percuții, mixajele și înregistrările muzicale. De altfel, în această perioadă susține câteva concerte alături de Doru Stănculescu, acompaniindu-l la baterie. Tot în această perioadă, orchestrează câteva piese și participă ca maestru de
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
Keeper of the Seven Keys, Pt. 1", citat de Allmusic ca "o înregistrare de reper care rămâne, fără îndoială, cel mai influent album de power metal album până în prezent. Combinația sa volatilă de putere și melodie va inspira o întreagă generație de trupe de metal". -ul, în forma lui obișnuită, constă în piese rapide cu accent pe melodicitate, deseori bazate pe clape. Vocea este melodică și de obicei cu intensitate înaltă, și folosirea pedalei duble este practic obligatorie. Ca stil, power
Power metal () [Corola-website/Science/306456_a_307785]
-
următoarea escaladă i-a găsit excelent pregătiți. În primăvara anului 1955, francezii "au trecut la atac". De această dată, încercarea lor a fost încununată de succes: la 15 mai, grupul a ajuns pe vârful Makalu. Aparatele de oxigen de ultimă generație s-au dovedit foarte utile. În plus, condițiile atmosferice au fost deosebit de îngăduitoare cu alpiniștii. Jean Franco a descris experiențele pe care le-a trăit în timpul expediției în cartea intitulată ""Makalu"", în care numește maiestosul vârf ""muntele norocului"". După cucerirea
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
persoane. Cauzele acestor modificări pot fi factorii de mediu (radiațiile ultraviolete ale soarelui) sau pot apărea în cazul în care apare o eroare în copiile ADN-ului, în timpul diviziunii celulare. Mutațiile dobândite în celulele somatice nu pot fi transferate din generație în generație. De asemenea, mutațiile pot să apară într-o singură celulă, într-un embrion timpuriu. Cum toate celulele se divid în timpul creșterii și dezvoltării, persoana va avea unele celule cu mutații și unele celule lipsite de modificări genetice. Acest
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
acestor modificări pot fi factorii de mediu (radiațiile ultraviolete ale soarelui) sau pot apărea în cazul în care apare o eroare în copiile ADN-ului, în timpul diviziunii celulare. Mutațiile dobândite în celulele somatice nu pot fi transferate din generație în generație. De asemenea, mutațiile pot să apară într-o singură celulă, într-un embrion timpuriu. Cum toate celulele se divid în timpul creșterii și dezvoltării, persoana va avea unele celule cu mutații și unele celule lipsite de modificări genetice. Acest tip de
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
arătat că fenomenul amintit este determinat de o mutație plastidică datorită căreia cloroplastele respective pierd capacitatea de a forma clorofila. S-a dovedit, de asemenea, că acest caracter se transmite mai ales pe linia maternă pentru că plastidele se transmit la generația următoare direct prin sacul embrionar. Din cauza dimensiunilor mari ale plastidelor, ele rareori pot trece prin tubul polinic și, din această cauză, caracterul mitocondric rareori se poate transmite și pe linia paternă. Studiul formelor cu frunze pătate de la porumb a scos
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
din Milano. Kaulitz a făcut două apariții, el a deschis spectacolul DSquared's Menswear Autumn/Winter 2010 cu cântecul Tokio Hotel, "Screamin". Creatorul mașinii Audi i-a angajat pe cei doi să participe la campania lui publicitară pentru a atrage generația tânără. Ei au fost adăugați într-un episod din Tokio Hotel TV (pe site-ul Tokio Hotel) și de asemenea în campanie. Pe 4 august, 2010, Tom Kaulitz și-a luat propriul Reebok de pantofi publicitar. Reebok este semnul chitaristului
Tokio Hotel () [Corola-website/Science/305849_a_307178]
-
anul 1960, an al primului pas hotărât al poeziei românești de ieșire / smulgere din conul de umbră al stalinismului cultural; este anul debutului editorial al lui Nichita Stănescu și al altor câțiva reprezentanți ai noii sale promoții lirice antiproletcultiste; pentru "generația Labiș-Stănescu-Sorescu", devine un adevărat manifest incendiar, mobilizând-o spre „marea explozie lirică“ din anii 1964 și 1965: (PScr, I, 92 sqq.). "Addenda" la „Declarația patetică“ reunește cinci poeme politice în tonalități whitmaniene - "Patrice, Dulceața de zmeură, Ella Fitzgerald, Colind" și
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
Dulceața de zmeură, Ella Fitzgerald, Colind" și "Greva generală" - scrise între anii 1961 și 1968. Abia după "Addenda" sunt antologate poemele din "Cântice țigănești" (1941), poeme care, prin reeditările din 1957 și 1958, au păstrat nestins jarul poeziei, transmițându-l generației resurecționale. Pentru că, după cum cu îndreptățire subliniază și Ov. S. Crohmălniceanu, «mai evident transpare fondul rafinat, modernist, din care țâșnește lirica de inspirație socială, protestatară, a poetului în "Cântice țigănești". Ele veneau să celebreze o populație care, la data respectivă, era
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
din poema poamelor !), sângele transparent, noblețea miezului roșu și, ca un veritabil spirit clasic, sacralizează plăcerea de a mușca din pulpa fructului răcoros» (SSra, I, 25). Cu "Versul liber" (1965) „se închide“ primul volum de "Scrieri". Prefața-manifest, "Majuscule", reliefează în fața generației resurecției poetice un foarte interesant program de acțiune estetico-literară: «Cartea de față nu vrea câtuși de puțin să fie un exemplu rău pentru tineri; dimpotrivă, sper ca ei să nu găsească nimic altceva de învățat din ea, în afară, poate
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
ci printr-o maximă personalizare.» (ibid.). Nu trebuie uitat faptul că lecția aceasta de „anatomie“ a versului liber și „volumul-aplicație“, "Versul liber", de Miron Radu Paraschivescu, din 1965, se relevă chiar în orizontul temporal al „marii explozii lirice“ datorate noii "generații Labiș-Stănescu-Sorescu;" și în afară de prefața-program, "Majuscule", reprezentanții generației resurecționale și-au mai însușit în 1965, din "Versul liber", de Miron Radu Paraschivescu: (1) „condiția“ ca în fața „unităților“ („cărămizilor-cuvinte“) ca „materiale pentru poem“, „comutative“, „dislocative“, spiritul trebuie să fie mereu neliniștit-creator întru
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
trebuie uitat faptul că lecția aceasta de „anatomie“ a versului liber și „volumul-aplicație“, "Versul liber", de Miron Radu Paraschivescu, din 1965, se relevă chiar în orizontul temporal al „marii explozii lirice“ datorate noii "generații Labiș-Stănescu-Sorescu;" și în afară de prefața-program, "Majuscule", reprezentanții generației resurecționale și-au mai însușit în 1965, din "Versul liber", de Miron Radu Paraschivescu: (1) „condiția“ ca în fața „unităților“ („cărămizilor-cuvinte“) ca „materiale pentru poem“, „comutative“, „dislocative“, spiritul trebuie să fie mereu neliniștit-creator întru posibila „infinire“ a diversității de forme; (2
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]